5,812 matches
-
existat 121. Și acest element a fost preluat de propaganda fiecărui regim comunist din zonă fiind exacerbat, în timp, de competiția cu lumea "capitalistă". Se nega o dată în plus interesul pentru vecini, supralicitându-se importanța "dușmanului" vestic: condamnat ideologic, dar imitat în multe din manifestările sale practice. Mitizarea perioadei interbelice și "dorința de Occident" transpar, în mod special, din textul bulgar și din cel albanez. Este un contrast surprinzător cu ceea ce vedeau occidentalii în aceste țări socialiste, înghițite simbolic de imaginea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de operațiuni intelectuale similare celor care contribuie la producerea cunoștințelor istorice". Vezi Christian Laville, Pour une éducation historique critique. Qu'attendre du courant de la conscience historique?, în Nicole Tutiaux-Guillon, Didier Nourisson (eds.), op. cit., p. 21. Pe scurt, elevul trebuia să imite (la scară redusă) atitudinea cercetătorului profesionist, pentru a fi capabil, în viitor, să investigheze cu forțe proprii trecutul. S-a dovedit însă că acest obiectiv este "în mod special dificil de atins" (Ibidem, p. 20), astfel încât a fost reformulat. De la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exemplul tipic al unei practici supuse convenției. CORPUS Ansamblul textelor sau documentelor culese de cercetător în conformitate cu anumite criterii (omogenitate, reprezentativitate, exhaustivitate, eșantionare etc.) și vizînd constituirea unui model. CRATILISM Derivat de la Cratyl (personaj al dialogurilor platoniciene), cratilismul susține că sunetul imită sensul, optînd pentru motivarea și nu pentru arbitrariul semnului lingvistic. CREATIVITATE (în gramatica generativă) aptitudinea de a produce și înțelege un număr infinit de fraze; creativitatea guvernată de reguli (rule governed creativity) ține de competență, iar creativitatea care schimbă regulile
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
câțiva ani. Dar nu dispunea de cunoștințe întinse despre locuri și oameni care ar fi putut conferi maturitate scrierilor sale. Dorea să-și deschidă ochii, să întrezărească realitățile universului care se aflau dincolo de cele provinciale. Înainte de 1929 îl citise și imitase pe Gide, și citise despre călătoriile lui exotice. Dacă ar fi călcat pe urmele lui, medita ea, ar fi putut să dobândească înțelepciunea care îi lipsea. Frecventele călătorii în Italia îi deschiseră noi perspective: cu cât mergea mai mult cu
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
întrucâtva pe o experiență personală Michel aparent curtase o asemenea Euridice, și Marguerite a încercat să afle tot ce se putea despre ea i-a modificat sexul, transformându-se ea însăși în bărbatul fictiv. Marguerite găsise câteva voci, în principal imitându-l pe Gide, dar nici una, în afară de cea din Alexis la persoana întâi, părea să-i aparțină în totalitate. Biografia lui Pindar, publicată în 1932 de Grasset, nu a fost pe placul nici al autorului nici al cronicarilor. Marguerite a sperat
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Tezeu, Oedip și biblicul Saul. Yourcenar a citit mult din opera lui Gide în timpul anilor '20, ceea ce a condus-o la publicarea lui Alexis, unde și-a dat toată silința să-i nege influența. Cu toate acestea, acolo i-a imitat récit-ul după ce citise și studiase Tratatul despre dorința zadarnică de Gide (1925) care este imitat în subtitlul lui Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Operele lui au inclus Voiaj în Congo (1927) și Întoarcere în Ciad (1928), rezultatele unui sejur
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
20, ceea ce a condus-o la publicarea lui Alexis, unde și-a dat toată silința să-i nege influența. Cu toate acestea, acolo i-a imitat récit-ul după ce citise și studiase Tratatul despre dorința zadarnică de Gide (1925) care este imitat în subtitlul lui Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Operele lui au inclus Voiaj în Congo (1927) și Întoarcere în Ciad (1928), rezultatele unui sejur printre băștinașii din Congo-ul francez. Poate această insatisfacție a îndemnat-o să treacă rapid
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
În următorul deceniu Yourcenar va rămâne pe insulă din respect pentru relația ei cu Grace. A fost o probă de rezistență pe care nu a uitat-o niciodată. În timp ce Grace era suferindă cu adevărat, Yourcenar părea acum, surprinzător, să o imite. Marguerite a contractat boli misterioase, făcea febră și avea grețuri, s-a diagnosticat singură și s-a tratat în spitalul Bar Harbor în octombrie 1972, mai bine de o lună. A început să țină un jurnal de sănătate. Cu cât
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în Evul Mediu și în Renaștere. Prezența măscăricilor și a nebunilor parodiază diverse momente ale ritualului serios, marcând ceea ce Jacques Le Goff denumise "un proces de laicizare a gândirii"7. Crezul și Tatăl nostru se numără printre textele cele mai des imitate într-o manieră caricaturală; în acest sens, Mihail Bahtin citează o aserțiune teologică din secolul al XV-lea, în care se recunosc următoarele: "permitem nebunia în anume zile, doar în scopul de a ne reîntoarce, apoi, cu mai mult zel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de celelalte lucrări de specialitate, afirmând că aserțiuni precum parodiază un gen sau o școală literară nu au acoperire în practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o școală (trăsături ale unei școli), un gen literar sau coordonate ale unei perioade literare aflată într-un proces decadent. Am văzut cum parodia este încadrată la "transformare ludică", pastișa la "imitație ludică", travestiul burlesc la "transformare satirică", iar șarja
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui prototip, a unui original; p. ext. Bătaie de joc"73. The Oxford English Dictionary numește parodia "o compoziție în proză sau în versuri, în care specificul ideologic și formal al unui autor sau al unei clase de autori sunt imitate astfel încât să pară ridicole, în special aplicându-le unor subiecte ridicol de nepotrivite; o imitație a unei opere mai mult sau mai puțin apropiate de original, dar deturnată așa încât să producă efectul comic"74. Definiția de mai sus calcă pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
inițial, producând chiar efectul comic. Lucrurile se clarifică în clipa în care coroborăm spusele de mai sus cu statutul mimului primitiv, un fel de actor ambulant, deosebit de cel clasic sau renascentist, care trebuia să îndeplinească cel puțin două atribuții: "să imite glasurile păsărilor și animalelor și să maimuțărească vorbirea, mimica și gesturile sclavului, țăranului, proxenetului, magistrului pedant, străinului"90. Ulterior, pe terenul Romei, celebră pentru organizarea Saturnaliilor, este atestată o întreagă producție literar-artistică celebrând râsul și ridiculizarea ritualică, pe teme din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își poate găsi o explicație și destinul parodiei (o "literatură de gradul doi", după expresia celebră a lui Genette, adică o imitație a imitației, care conduce la apariția palimpsestului 93). Aristotel plasează originea artei tocmai în facultatea instinctiv-umană de a imita: "În general vorbind, două sunt cauzele ce par a fi dat naștere poeziei, amândouă cauze firești. Una e darul înnăscut al imitației, sădit în om din vremea copilăriei (lucru care-l și deosebește de restul viețuitoarelor, dintre toate el fiind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt cauzele ce par a fi dat naștere poeziei, amândouă cauze firești. Una e darul înnăscut al imitației, sădit în om din vremea copilăriei (lucru care-l și deosebește de restul viețuitoarelor, dintre toate el fiind cel mai priceput să imite și cele dintâi cunoștințe venindu-i pe calea imitației), iar plăcerea pe care o dau imitațiile e și ea resimțită de toți. Că-i așa, o dovedesc faptele"94. Arta este, în continuare, pusă sub semnul verosimilului și al necesarului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
formei (sau a expresiei), ca idealizare și depășire a realității, întrucât reprezentările, cel puțin în poezia nobilă a tragediei, pot să întreacă prin exemplaritate realitatea"96, astfel explica Gabriela Duda definirea mimesis-ului ca imitație și model al realității. Diferențiind "acțiunile" imitate de poezie în "nobile" și "vulgare" și denumind modurile de reprezentare "stil narativ" și "stil dramatic", Aristotel separa genurile poetice astfel: tragedia (acțiune nobilă în stil dramatic), epopeea (acțiune nobilă în stil narativ), comedia (acțiune vulgară în stil dramatic); un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
una năzuind să înfățișeze pe oameni mai răi, cealaltă mai buni decât sunt în viața de toate zilele"98. Se naște astfel ideea bipartiției caracterelor, pusă de Aristotel în legătură indisolubilă cu bipartiția genurilor literare propriu-zise: Câtă vreme cei ce imită oameni în acțiune, iar aceștia sunt de felul lor virtuoși ori păcătoși (doar mai toate firile după aceste tipare se împart, deosebindu-se între ele fie prin răutate, fie prin virtute), personajele închipuite vor fi ori mai bune ca noi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ori complexe mecanisme textuale. De la Hegemon Thasianul, singurul la care Aristotel se raportează explicit ca la un parodist "de profesie", nu s-a păstrat vreun text până în zilele noastre, deși se crede că ar fi fost autorul unei parodii ce imita Gigantomahia (Bătălia giganților); oricum, faptul de a-l fi numit "născocitorul parodiilor" arată că el desfășurase o activitate de autor diferită de cea de recitator specifică rapsozilor. Deiliada (în traducere Lașiada) lui Nicohares trebuie să fi fost o epopee a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Aristotel numește atât opere parodice, cât și parodiști, cel mai de seamă dintre ei fiind reperul însuși, Homer 101: "Aceasta (poezia, aici cu sensul de creație literară, n.n.) s-a împărțit după caracterele individuale ale poeților, firile serioase înclinând să imite isprăvile alese și faptele celor aleși, iar cele de rând pe ale oamenilor neciopliți: gata să compună din capul locului stihuri de dojană, precum ceilalți cântări și laude. De vreo operă din acestea mușcătoare, a unui poet dinainte de Homer, nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
trăsnete și apoi crabi, iar acestora din urmă ei nu le-au mai putut face față; au bătut în retragere, iar războiul s-a încheiat"109 (trad.n.). Se cuvine să tragem din exemplul dat concluzia că parodia se naște imitând atât forma (epopee), cât și subiectul epicului eroic (războiul, bătălia etc.), iar sursele umorului sine qua non sunt nenumărate. Reducerea conflictului la o scară specifică fabulei (lupta dintre șoareci și broaște) se adaugă demitizării caracterelor așa-zis puternice, aici ridiculizate
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poate de simplu ne-am focalizat interesul asupra Antichității latine: s-a demonstrat deja cum anume literatura romană s-a cristalizat și afirmat sub influența celei elenistice, la fel cum și multe aspecte ale înaltei societăți romane s-au născut imitând realitățile cunoscute și preluate din societatea ateniană. De la simpla observație de natură sociologică până la parodie pasul s-a făcut cu ușurință. Așa de pildă, chiar anumiți autori latini au luat în derâdere intrinsecul mimetism comportamental. Petronius a satirizat modul propriu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îngroșarea cuvântului străin, propriul cuvânt", după cum susține Mircea Doru Lesovici. În Renaștere, bufonul nu se mai limitează la "pozne și farse", ci se apucă de scris. Iar scriitura lui nu avea cum să fie altfel decât parodică, mai ales atunci când imită (pe noțiunea de drepturi de autor nu se "bătea atâta monedă", așa cum se întâmplă astăzi) ori preia (teme, motive, structuri formale etc.) pentru a distorsiona, ironiza și, implicit, nega. Excursul printre tipurile de parodie medievală ne permite cel puțin un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
decât fecund la acest capitol. Sunt parodiate atât temele literare de largă circulație, cât și autori ce reușiseră să se impună solid în conștiința publicului acelor vremi: prin Morgante, Luigi Pulci deschide seria poemelor eroi-comice luând în derâdere ciclul carolingian, imitându-i vizibil pe acei povestitori care improvizau pe marginea operelor arhicunoscute. Drumul deschis de el va fi continuat, printre alții, de Boiardo și mai ales de Ariosto, care va da, în Orlando furioso, pagini parodice îmbinând ironia ascuțită cu umorul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și este coborâtă de pe piedestal. Divina Comedie mai mult decât orice altă operă a îndemnat la parodie, tocmai pentru că aderența ei la public a fost maximă. Lorenzo Magnificul a reușit să dezvolte un comic de calitate (Simposio sau I Beoni), imitând stilul Infernului. Este, în egală măsură, și cazul lui Macchiavelli din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă. În jurul lui 1520, Girolamo Teofilo Folengo, recunoscut drept parodistul "prin excelență" al perioadei, dezvoltă formula atacului direct, lipsit de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1470. Umanistul florentin e unanim recunoscut pentru faptul că a fost norocosul descoperitor al multor manuscrise antice, printre care Silvae-le lui Statius, Poemul naturii al lui Lucretius și Instituția oratorică a lui Quintilianus. Această calitate, dublată de dorința de a imita scrierile pe care cu atâta ardoare și-a dorit să le descopere, dar și de florentinul obicei al bârfei, îl transformă într-un parodist care excelează pe spații restrânse ca întindere, dar strălucite în tendința de perfecționare formală. Facețiile sunt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu mandolina lor atârnată de gât, care trăiau din această meserie", cum scrie, la pagina 408 a Istoriei lui, Francesco De Sancits. Sub auspiciile așa-numiților cantastorie ("cântăreți de povești, romanțete sau romanțe"), romanele franțuzești și cântecele eroice sunt traduse, imitate și prelucrate în vulgară. Numărul aparițiilor se multiplică: Îndrăgostirea lui Carol, Îndrăgostirea lui Orlando, Rinaldo, Trebisonda, Florile paladinilor, Masa rotundă, Viața lui Enea sunt doar câteva titluri certificând libertatea parodică a invenției. Cine inventa mai mult, pornind de la un motiv
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]