2,948 matches
-
identitatea pe care Ovidiu o stabilește între Jupiter și Augustus, actualul limbaj, chiar sub camuflaj religios, devine cât se poate de clar. De fapt, poetul afirmă categoric: Dacă Jupiter (Augustus) rămâne surd la ceea ce-i spun eu, cel care îl implor, de ce ar trebui să-i mai ofer tămâie și rugăciuni? Se subînțelege: mai bine mă adresez altor zei (fie ei pur și simplu umani, dacă se poate spune așa), care însă sunt mult mai dispuși să accepte rugăciunile celor care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ar trebui să-i mai ofer tămâie și rugăciuni? Se subînțelege: mai bine mă adresez altor zei (fie ei pur și simplu umani, dacă se poate spune așa), care însă sunt mult mai dispuși să accepte rugăciunile celor care îi imploră; se referă bineînțeles la Cotys. Dar, fie pentru că aluzia la Augustus i s-a părut prea transparentă, fie pentru că a fost împins de obișnuita lui tendință de exagerare, pe lângă Jupiter, Ovidiu mai adaugă și alte nume de divinități, precum Neptun
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
curajul, iar pe timp de pace finețea. Și în ceea ce le privește pe Muze există un fel de alianță (aliquid foderis) între Ovidiu și Cotys: ambii sunt admiratori fervenți ai aceluiași cult. Poet, către un alt poet, Ovidiu întinde brațele implorând ca pământul trac să fie favorabil exilului său. O ultimă precizare: cauza exilului lui Ovidiu l-ar putea face pe Cotys suspicios; din această cauză, sulmonezul simte nevoia să-l liniștească: să fie sigur Cotys că Ovidiu nu a fost
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
culpae, atunci când e vorba de oameni de rând. Oricum, în străfundul inimii, poetul încă mai speră ca pedepsa să-i fie ușurată. Această speranță l-a împiedicat să-și provoace moartea în momentul nenoricirii. Îl roagă pe Graecinus să-l implore pe Augustus să fie mai îngăduitor. În încheiere, Sulmonezul reînnoiește în mod enfatic încrederea sa în fidelitatea lui Graecinus: s-ar părea că în sufletul lui Ovidiu se strecoară un sentiment de neîncredere în ceea ce-l privește pe Graecinus și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care poate face public motivul adevărat și profund al relegării sale. Oricum, Augustus era deja mort și eventualele jigniri ale lui Ovidiu la adresa sa erau deja plătite sau, cel puțin, așa putea considera poetul. În timpul jertfelor, Graecinus va putea să implore divinitatea lui Augustus pentru a-i îndupleca mânia. Împreună cu fratele Flaccus, căruia îi va reveni consulatul în anul următor, cei doi frați se vor putea bucura de favoarea lui Augustus, care le-a acordat lor această înaltă funcție și vor
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
voce care de obicei este în ajutorul acuzaților trepidând de neliniște (Vox... auxilio trepidis quae solet esse reis v. 117-118). Din nou apare comparația-praeteritio atât de puțin măgulitoare pentru Augustus chiar și în formularea sa negativă: "Nu trebuie să-l implori pe Termodonte (sau Terodamante, un rege de tristă faimă din Sciția, care avea pe post de gărzi lei hrăniți cu carne umană); nici pe crudul Atreus (care, din răzbunare împotriva fratelui Tieste, i-a ucis pe fiii acestuia Tantalus și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
irațional și de inoportun ar fi fost să o lase pe Fabia în grija unei asemenea domus, dacă Fabia nu ar fi aparținut efectiv casei Fabia]. Fabia nu poate fi ignorată; ea se adresează lui Fabius și Marciei pentru a implora să apropie de ea, înduplecându-l pe Augustus cu lacrimi, rugul mortuar al soțului ei. Groag 369 consideră că atât scrisoarea Ex Ponto, I, V, cât și III, VIII, este adresată nu lui Fabius, ci lui Cotta Maximus, pentru că justifică
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu trebuia să se dezmintă și într-adevăr nu a dezamăgit această încredere. După cum spune însuși Ovidiu în Epist. ex Ponto, IV, VI, la aflarea dureroasei vești despre moartea lui Paulus Fabius Maximus: Maximus luase deja decizia de a-l implora pe Augustus în favoarea lui Ovidiu și Augustus se arăta dispus să-l ierte, când au murit și unul și celălalt: la aceasta ne vom întoarce mai târziu. În concluzie, nu Cotta Maximus, ci Paulus Fabius Maximus trebuie considerat destinatarul scrisorii
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și din Fasti -. " În timp ce alții [se referă mai mult ca sigur la însuși Augustus] lovesc în nenorociți, pentru că doresc să fie temuți, și poartă săgețile (spicula) înmuiate în fiere caustică, casa ta este obișnuită să vină în întâmpinarea celor care imploră ajutor, printre care te rog să mă incluzi și pe mine" (v. 105-108). În sfârșit în Epist. ex Ponto, III, VIII, Ovidiu ar vrea să-i trimită un dar lui Maximus, pentru a-l asigura de gândurile sale bune. Ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu știu cine" o jignise spunându-i soție de exilat (în timp ce ea era numai soția unui relegat), susținea sus și tare că este demn "ca versurile sale să-l cânte cu toate forțele pe Cezar. Este demn și corect ca eu să implor zeii pentru ca să-i închidă poarta cerurilor și să vrea să-i permită (lui Augustus) să fie zeu fără ei. Și același lucru îl dorea cu fervoare poporul", cu care poetul se unea, precum un râu cu marea întinsă. Rămânem oarecum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Agony, traducere din limba italiană de Angus Davidson, Collins, Londra, 1966, ediția a II-a, pp. 41-71. 157 Ilina Gregori remarca, de exemplu, că, la Eminescu, "orice schimb de priviri adevărat sparge închisoarea eului, ca o eliberare-ruptură", pentru care poetul "imploră nu o dată izvorul ascuns, supraomenesc, al milei". Or, "mila și bunătatea, ca forme sublime ale iubirii, întrețin echivocul eului și, implicit, speranța mântuirii". Prin urmare, "dezideratul echilibrului interior, individualist", ilustrat de celebrul vers din Odă (în metru antic) "Pe mine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
astfel încît primul contact cu meseria de vînător de balene să nu fie îndulcit de părtinirea firească, dar ne la locul ei, a unui părinte sau umbrit de grijile și temerile acestuia. Ă între timp, căpitanul străin continua să-l implore pe Ahab să-i facă acel mic hatîr, dar Ahab stătea ca o nicovală, primind fiece lovitură, fără să se clintească. Ă Nu plec de-aici pînă nu-mi vei spune da! exclamă străinul. Fă pentru mine ceea ce ai dori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Felix. În două rânduri, Paulin îl îndeamnă pe episcopul din Remesiana să țină locul Sfântului Felix. La Sfârșitul celei de-a doua vizite la Nola, Paulin îi cere Sfântului Niceta să se roage pentru el, într-un mod neobișnuit: te implor să înalți rugăciuni fierbinți, din toată inima pentru mine, ținând locul lui Felix!”. În felul acesta, Niceta reprezenta pe Felix, nu numai prin credința sa, ci și prin chipul sufletului, bucurându-se de aceeași dragoste și de aceeași cinstire din partea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cel care inițiază dorința de a atinge noi niveluri de desăvârșire, iluminează pe cei care trebuie să-L cunoască (pe Dumnezeu) și care altfel nu L-ar fi știut niciodată; tot El este cel care invită, convoacă, inspiră și motivează, imploră, deci roagă, cere, atrage și trage ori câteodată chiar forțează ori impune unui individ să-i răspundă. În timpul efortului pe care îl depune o persoană, Dumnezeu este cel care asistă, apără și protejează, întărește și sprijină; iar pentru atingerea țelului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Avva Issac dezvăluie lui Gherman o metodă predată lui de ,,câțiva dintre părinții cei mai bătrâni” din Psalmul 69: ,,Dumnezeule, vino în ajutorul meu, Doamne, să-mi ajuți mie, grăbește-Te!”. Metoda lui Cassian e rugăciunea pentru toată vremea și imploră singurul lucru ce-l poate aduce pe oricine la plinătatea rugăciunii: ajutorul lui Dumnezeu. Cheia înțelegerii insistenței lui Cassian asupra acestei formule e conștientizarea faptului că, deși rugăciunea e ancorată în acest mic verset, psalmii sunt recitați în continuare în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care a insistat cel mai mult în acest sens nu a fost, așa cum ne-am putea aștepta, Brejnev, ci Eric Honecker, secretarul general al PSUG. Într-o scrisoare adresată omologului său sovietic și datată noiembrie 1980, Honecker aproape că îl imploră pe Brejnev să recurgă la procedeele comuniste standard și să pună capăt amenințării "contrarevoluționare" din Polonia. "Conform informațiilor pe care le-am primit pe diferite canale, forțele contrarevoluționare din Republica Populară Poloneză sunt într-o ofensivă constantă, și orice întârziere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
la Ia? i ? i �n alte locuri �n c? utarea salv? rîi, �că ? i cum eram Dumnezeu�. Lucrul acesta �l �nsp? im�ntase pe N? dejde. �Nu po? i discuta ra? ional cu asemenea oameni. C?deau �n genunchi la picioarele noastre ? i ne implorau s?? i scoatem din s? r? cia neagr? �n care se zb? teau�11. La r? scruce de veac, via? a politic? a Rom�niei era dominat? de problema ?? r? neasc?. Ambele partide politice �ncercau s? ascund? acest lucru, de? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
scrisori de simpatie, dar scrisorile pline de ur? erau mult mai multe. A apelat la ministrul �nv??? m�ntului că s? opresc? atacurile �ndreptate �mpotriva lui; ministrul a preferat �ns? �s? nu se amestece �n chestiunile presei�. De la Ia? i, Cuza �l implora pe Iorga �s? aib? grij? de el�188. Presă american? , cea englez? , francez? , german? ? i austriac? (�n mod exagerat) �i desemnau pe Iorga ? i pe Cuza drept instigatori ai r? școalei 189. Scrisorile pline de ur? primite de Iorga erau remarcabile cantitativ ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
s? se pl�ng? c? �nimeni nu vrea s?? mi �ncredin? eze ministerul de interne�. �n timpul discu? iilor nu a ezitat s? se prefac? c? pl�nge. Lacrimile s�nt �ntotdeauna o dovad? a sincerit?? îi. A continuat s?? l implore pe Iorga s?? l numeasc? ministru de interne: �Nu s�nt chiar un monstru ? i dac? nu ob? în Ministerul de Interne voi demisiona din guvern! � A? a c? Iorga i? a dat postul lui Argetoianu, crez�nd c? , numindu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ecarisare. În cuști, doar cîțiva cotei așteptîndu-și moțăind condamnarea. Nici urmă de Max. L-or fi lichidat? Nu mă pot desprinde nici azi de privirea unui exemplar de culoarea vulpii, cu botul și ochii rozii, bătînd tare grilajul cu coada, implorînd. Ce dimineață! O consolare: să intru în Muzeul de Artă și să văd o "iarnă" de Craiu. Numai o dumnezeiască "iarnă" de Craiu ar putea alunga, înapoi în nord, zăpada aceasta murdară și tristă. La Muzeu deci! Ooo, nu. Mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
livada din față. Fiind primăvară, pomii mă îmbătau cu mirosul lor plăcut. Deodată am auzit schelălăitul unui cățel M-am îndreptat într-acolo . Lângă un copac, se zărea un cățeluș șchiop. Se uita așa de galeș la mine, parcă mă implora să-l ajut. Era atât de frumos ! Parcă mi-era frică să-l ating. Dar am prins curaj și l-am luat în brațe. Mâinile mele mici mângâiau blana lui pufoasă. M-am gândit să-i pun numele Lăbuș. Când
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
un vis, trăiesc coșmarul unei idile care se destramă: Stelele se sting una câte una pe cerul senin, ducând cu ele, poate, cine știe câte vieți în lumea tăcerii. Dar steaua mea n-a apus încă și, disperat de acele ceasornicului, îl implor pe Cronos să mă redea Terrei, convins că nicăieri nu-i mai frumos decât ACASĂ. Oliver Arthur Petrișor STELELE Ce plăcut este să privești noaptea cerul cu miliardele lui de stele și cât de departe poți ajunge cu puterea ochiului
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
al nimănui”33. Aproape o sută de ani mai târziu, Karl Marx a publicat Manifestul Comunist. El a atacat rădăcinile filosofice și istorice ale acumulării de capital, numindu-l pe acesta din urmă o pedeapsă a civilizației și i-a implorat pe europeni să abolească privatizarea mijloacelor de producție. Cu toate că Europa a fost pepiniera pentru dezvoltarea regimului proprietății private, a existat totuși și o opoziție chiar de la Început. Pentru fiecare adept al lui John Locke erau alții care Îl preferau pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dată în 1926 și reeditate. Într-o zi, regelui Macedoniei Filip i-au venit 3 vești: un general al său obținuse o mare victorie, nevasta îi născuse un copil, iar el fusese declarat învingător la jocurile olimpice. Atunci regele a implorat zeii să-i trimită și o mică nenorocire. Oprirea libertății prin voință. Această voință fermă aplicată societății duce tot la grija aproapelui. Această voință fermă, această voință oțelită, se aseamănă cu ideea răsturnării valorilor a lui Nietzsche. Lupta pentru ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
buddhism e suficientă urmarea căii propuse de Buddha, în timp ce în creștinism, dincolo de conformarea cu învățătura hristică, e necesară intervenția personală, harică, a lui Dumnezeu. Cu privire la acest aspect, N. Steinhardt preciza: „Lui Buddha nu i te poți ruga; nu-l poți implora. Buddha nu mai e; e în Nirvăṇa. În schimb, Hristos care s-a rugat mereu, așteaptă mereu ruga noastră. E cu ochii și cu urechile la noi, mereu la ușă. El nu e în Nirvăṇa, la odihnă, la deconectare, ci
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]