6,102 matches
-
răsăriteană, ușurând astfel sarcina italienilor. Înaltul Comandament Italian a distribuit pe fiecare teatru de luptă un corp de armată, formate din trupele care se aflau deja în Albania ocupată. Corpul mai puternic, XXV "Ciamuria" din Epir, (format din diviziile de infanterie 23 „Ferrara” și 51 „Siena”, divizia de blindate 131 "Centauro", în total aproximativ 30.000 de oameni și 163 de tancuri) trebuia să atace spre Ioannina, sprijinită pe flancul drept de o brigadă de aproximativ 5.000 de oameni „Grupul
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
oameni „Grupul Litoral”, iar pe flancul stâng de divizia de elită a vânătorilor de munte nr. 3 „Julia”. Vânătorii de munte trebuiau să înainteze prin Munții Pindului. Celălalt corp de armată, XXVI „Corizza” din sectorul macedonean, (format din diviziile de infanterie 29 „Piemonte” și 49 „Parma”, la care urma să se adauge și 19 „Venezia”, aflată în deplasare spre linia frontului, avea aproximativ 31.000 de oameni), trebuia să inițial să îndeplinească sarcini defensive. Forța totală italiană care urma să acționeze
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
a dovedit a fi obținerea de către serviciile de spionaj a unor informații despre cea mai probabilă dată de declanșare a atacului italian. În zona principală de atac al italienilor erau mobilizate următoarele trupe grecești: în Epir - Divizia a 8-a infanterie, (mobilizată complet): în Macedonia apuseană - "Tmēma Stratias Dytikēs Makedonias" (Corpul de armată al Macedoniei apusene, inclusiv „Detașamenyul Pind”). În total, forțele grecești din regiune însumau aproximativ 35.000 de oameni, care puteau fi rapid întărite de unitățile din zonele de
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
de armată al Macedoniei apusene, inclusiv „Detașamenyul Pind”). În total, forțele grecești din regiune însumau aproximativ 35.000 de oameni, care puteau fi rapid întărite de unitățile din zonele de sud ale țării. Grecii aveau un ușor avantaj în domeniul infanteriei (3:2) și al artileriei ușoare și a mitralierelor, dar erau total lipsiți de blindate, în vreme ce italienii aveau o superioritate aeriană zdrobitoare. O parte a echipamentului armatei elene era vechi, din timpul primului război mondial, în vreme ce armamentul modern fusese cumpărat
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
curățată de italieni, iar „Bătălia Pindului” s-a încheiat cu o victorie completă a elenilor. În Macedonia apuseană, dată fiind inactivitatea italienilor, grecii au hotărât să transfere trupe în Epir (Corpul al III-lea cu diviziile 10 și 11 de infanterie și o brigadă de cavalerie). S-a hotărât ca să se organizeze un atac în Albania, care din diferite motive logistice, a fost amânat de mai multe ori până pe 14 noiembrie. Neașteptata rezistență a grecilor a luat prin surprindere Înaltul Comandament
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
bulgaro-greacă pe frontul albanez. Această redispunere a trupelor i-a permis comandantului șef generalul locotenent Alexandros Papagos să asigure superioritatea numerică a grecilor pe la mijlocul lunii noiembrie, condiție obligatorie pentru lansarea unei contraofensive. Pe frontul albaneze grecii concentraseră 11 divizii de infanterie, două brigăzi de infanterie și una de cavalerie, care trebuiau să lupte cu 15 divizii de infanterie și una de tancuri ale italienilor. Corpul de armată al Macedoniei apusene și Corpul al III-lea, întărite continuu cu unități din tot
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Această redispunere a trupelor i-a permis comandantului șef generalul locotenent Alexandros Papagos să asigure superioritatea numerică a grecilor pe la mijlocul lunii noiembrie, condiție obligatorie pentru lansarea unei contraofensive. Pe frontul albaneze grecii concentraseră 11 divizii de infanterie, două brigăzi de infanterie și una de cavalerie, care trebuiau să lupte cu 15 divizii de infanterie și una de tancuri ale italienilor. Corpul de armată al Macedoniei apusene și Corpul al III-lea, întărite continuu cu unități din tot nordul Greciei, au lansat
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
să asigure superioritatea numerică a grecilor pe la mijlocul lunii noiembrie, condiție obligatorie pentru lansarea unei contraofensive. Pe frontul albaneze grecii concentraseră 11 divizii de infanterie, două brigăzi de infanterie și una de cavalerie, care trebuiau să lupte cu 15 divizii de infanterie și una de tancuri ale italienilor. Corpul de armată al Macedoniei apusene și Corpul al III-lea, întărite continuu cu unități din tot nordul Greciei, au lansat un atac pe 14 noiembrie pe direcția Korytsa. După lupte grele pe linia
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
este considerat unul dintre responsabilii principali ai proastei planificări a atacului, cel care a subestimat puterea grecilor, care a dus în final la eșecul din munții Epirului. Forțele italiene au avut mari probleme tactice, au fost mai slabe la capitolul infanterie - numai două regimente pe divizie.. Pe de altă parte, italienii erau mai puternici la capitolul artilerie și mortiere și se bucurau de superioritate aeriană totală, pe care de altfel nu au reușit să o fructifice. Motivația puternică a luptătorilor eleni
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
cele două drumuri și să cucerească orașele Bizerte și Tunis. După cucerirea Bizertei, se putea considera că Operațiunea Torța își atinsese toate obiectivele programate. Coloana atacului din nord spre Bizerte urma să fie dat de Brigada a 36-a de infanterie britanică, sprijinită de un mic grup de tancuri din Divizia a 6-a britanică. Spre sud urmau să atace Brigada a 11-a de infanterie britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
atacului din nord spre Bizerte urma să fie dat de Brigada a 36-a de infanterie britanică, sprijinită de un mic grup de tancuri din Divizia a 6-a britanică. Spre sud urmau să atace Brigada a 11-a de infanterie britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
un mic grup de tancuri din Divizia a 6-a britanică. Spre sud urmau să atace Brigada a 11-a de infanterie britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
să atace Brigada a 11-a de infanterie britanică sprijinită pe flancul stâng de un regiment britanic de blindate, un batalion de tancuri ușoare american, plus infanterie motorizată, parașutiști, artilerie de câmp, antitanc și antiaeriană și geniști. Amândouă brigăzile de infanterie erau parte a Diviziei a 78-a britanice de inranterie, a cărui comandant, generalul-maior Vyvyan Evelegh, a fost numit comandantul suprem al ofensivei. . Cele două coloane aliate au avansat spre Djebel Abiod, respectiv spre Beja. Luftwaffe se bucura de superioritatea
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
apărea pe hărți ca Medjez el Bab sau Medjez), după care să continue înaintarea spre Tebourba, Djedeida și Tunis. „Blade Force” trebuia să atace înaintând pe drumurile de țară și să se strecoare prin zona dintre cele două brigăzi de infanterie spre Sidi Nsir și să atace prin flanc Terbourba și Djeida. Atacul de pe flancul nordic nu a avut loc datorită ploilor torențiale care au încetinit toate pregătirile aliaților. În sud, Brigada a 11-a era ținută pe loc de rezistența
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
spre baza aeriană prospăt reactivată de la Djedeida. În timpul atacului asupra bazei aeriene, blindatele aliate au distrus 20 de avioane ale Axei, au dărâmaat mai multe clădiri, magazii de echipament și au ucis mai mulți apărători. Totuși, fiind lipsiți de sprijinul infanteriei, bilindatele nu au fost capabile să¬-și consolideze victoria și au fost nevoite să se retragă la Chouigui. Atacul blindatelor aliate l-a luat pe Nehring prin surprindere și l-au făcut conștient de vulnarabilitatea garnizoanei de la Medjez, care în ciuda
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
francezi. Serviciile aliate de informații au apreciat că Axa dispune de 125.000 de soldați combatanți, 70.000 de soldați din trupele de sprijin, cei mai multe italiene. În noaptea de 16-17 decembrie, o companie din Divizia I-a de infanterie americană a efectuat un raid încununat cu succes la Maknassy, la 250 km sud de Tunis, și a luat 21 de prizonieri germani. Atacul principal aliat a fost declanșat pe 22 decembrie, în ciuda ploii puternice și a unei acoperiri aeriene
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
sale vehemente. El a fost înlocuit de la comandă de un general-colonel nou sosit în Africa - Hans-Jürgen von Arnim - pe 8 decembrie pentru a prelua Armatei a 5-a Panzer. Armate era de fapt un conglomerat de unități de blindate și infanterie germane și italiene. Între noiembrie și ianuarie, peste 243.000 de soldați și 856.000 t de provizii au fost transportate în Tunisia, în condițiile în care marina militară italiană reușeau să interzică cea mai mare parte a traficului aliat
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
Grupului de Armate al 18-lea. Armata a 8-a aliată își consolida pozițiile la Mareth încă de pe 17 februarie și a lansat atacuri de tatonare nouă zile mai târziu. Pe 6 martie, trei divizii blindate și două divizii de infanterie germane și nouă divizii italiene au lansat Operațiunea Capri, un atac spre sud pe direcția Medenine, cel mai nordic punct britanic întărit. Artileria britanică a reușit să stopeze înaintarea germană și să scoată din luptă 55 de atacuri ale Axei
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
au pătruns într-un câmp minat. În acel moment, artileria americană a deschis focul. Germanii au pierdut 30 de tancuri și au fost nevoiți să se retragă în grabă. În după-amiaza aceleiași zile, tancurile germane, de această dată sprijinite de infanterie, au încercat un al doilea atac, respins și acesta. Resturile trupelor germane s-au întors la Gabes. Americanii nu au fost capabili să exploateze avantajul eșecului german, în schimb au petrecut două săptămâni pentru cucerirea unor dealuri strategice deținute de
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
veneau în sprijinul apărării de la Gabes. Succesul apărării trupelor Axei s-a datorat slabei coordonări dintre trupele terestre și cele aeriene ale Aliaților. Atacurile neîntrerupte ale americanilor au forțat în cele din urmă trupele germano-italiene să se retragă spre nord. Infanteria marină italiană, fortificată la Wadi Akarit, având la dispoziție o mare cantitate de arme automate și muniție, au reușit să reziste multă vreme. Totuși britanicii au reușit în cele din urmă să le depășească pozițiile, cu mari pierderi pentru ambele
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
au reușit la începutul lui mai să recucerească dealul Longstop. A doua zi, toate forțele aliate au atacat pe toată lungimea frontului. Atacul final a fost lansat de britanicii conduși de generalul-locotenent Brian Horrocks pe 6 mai. Două divizii de infanterie și două de blindate s-au concentrat pe un front îngust și au reușit să străpungă liniile inamice. Pe 7 mai, blindatele britanice au intrat în Tunis, iar infanteria americană a intrat în Bizerte. Șase zile mai târziu, rezistența trupelor
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
conduși de generalul-locotenent Brian Horrocks pe 6 mai. Două divizii de infanterie și două de blindate s-au concentrat pe un front îngust și au reușit să străpungă liniile inamice. Pe 7 mai, blindatele britanice au intrat în Tunis, iar infanteria americană a intrat în Bizerte. Șase zile mai târziu, rezistența trupelor Axei a înceta, iar 275.000 de soldați germano-italieni s-au predat, unii dintre ei veniți de puțină vreme din Sicilia. După cum afirmă istoricul Williamson A. Murray: „Decizia de
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
din vecinătate. Când forțele lui Rommel au ajuns la El Alamein pe 30 iunie, în afară de cele două divizii de la capetele liniei ferate, a fost trimisă pe front și Brigada a 18-a indiană, detașată din Divizia a 8-a de infanterie indiană din Irac. Această brigadă a ocupat înălțimile Deir el Shein aflate la 6,5 km nord-vest de Înălțimile Ruweisat. În ciuda eforturilor depuse de indieni timp de 48 de ore pentru săparea de tranșee și plantarea de mine, poziția lor
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
unitățile care luptaseră în ariergardă în timpul retragerii erau încă dezorganizate și aveau nevoie de cel puțin o zi pentru a fi gate de reîntoarcere pe câmpul de luptă. Pe 30 iunie a fost declanșat atacul Diviziei a 90-a de infanterie ușoară germană de-a lungul coastei mediteraneene, dar a fost respinsă de sud-africani cu ajutorul focului artileriei de calibru mare. După ora 9 dimineața, pe 1 iulie a atacat Divizia a 21-a Panzer la Deir el Shein. Brigada indiană a
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
a 21-a Panzer la Deir el Shein. Brigada indiană a rezistat eroic până seara, când au fost în cele din urmă depășiți. Răgazul obținut de indieni a fost folosit de Auchinleck pentru organizarea unui grup de luptă format din infanterie și artilerie, grup care a fost amplasat la capătul vestic al Înălțimii Ruweisat, unde au făcut față atacului forțelor Axei de a două zi dimineața. Încercările repetate ale tacurilor Axei au fost respinse, iar pe seară, blindatele s-au retras
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]