4,059 matches
-
arabo-andaluz, comentator al lui Aristotel. Potrivit teoriei sale, individul nu are intelect activ, nici posibil, ci numai dobândit. Intelectul este, cantitativ vorbind, unul singur și există ca substanță separată de indivizi. Tantal: rege mitologic al Frigiei sau Lidiei, osândit în Infern la foame și sete veșnică pentru vina (tradițiile diferă) de a fi dezvăluit secretele zeilor sau pentru a-și fi servit propriul fiu drept bucate la un ospăț dat zeilor. Pindar (c 522/518-c. 442 î. Hr.) se referă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a dat I miei ricordi; Tommaso Grossi (1790-1853), scriitor și poet italian, prieten al lui Manzoni; Domenico Guerrazzi (1804-1873), om politic și scriitor toscan angajat în mișcarea risorgimentală. Dante, Infernul, III, 51: „Prea mult vorbim de ei; tu-i vezi și treci“ (trad. G. Coșbuc). José Francos Rodríguez (1862-1931), jurnalist, scriitor, medic și politician spaniol. Horacio Echevarrieta (1870-1963), mare industriaș și om de afaceri basc. Gumersindo Azcárate Menéndez (1840-1917), economist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trezeau În el un sentiment de umilință, amestecată cu Înjosire și servilism. Doar cele umilite și respinse aprindeau În el scânteia generozității din care Îi izvora Întotdeauna dorința. Dar dacă nu se proteja? Dacă rămânea Însărcinată tocmai aici, În acest infern al Întreruperilor de sarcină? În loc de dragoste, Fima Îi oferi Încă o portocală, fără să se obosească să verifice dacă mai era sau nu vreuna În sertarul biroului de recepție. Și o uimi, spunându-i că Îi plăcea fusta ei bleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Să zacă În ploaie și În noroi o noapte de iarnă Întreagă, de la apusul soarelui și până la răsărit, Într-o ambuscadă, lângă gardul electrificat de la granița cu Libanul. Sau să li se alăture lui Eitan și lui Wahrhaftg În acest infern al chiuretajelor, În care se infiltrau din nou, În clipa asta, sunetele pianului și ale violoncelului de la etajul doi. Un moment mai târziu era dezgustat de gândurile astea pentru că, gândindu-se mai bine, i se părură personificarea kitsch-ului rusesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
infiltrau din nou, În clipa asta, sunetele pianului și ale violoncelului de la etajul doi. Un moment mai târziu era dezgustat de gândurile astea pentru că, gândindu-se mai bine, i se părură personificarea kitsch-ului rusesc din secolul trecut. Consideră termenul „infernul chiuretajelor“ o nedreptate: În definitiv, În acest loc se crea uneori viață. Fima Își amintea de o pacientă, nu prea tânără, Sara Matalon, care fusese sfătuită de cei mai mari specialiști să renunțe și să adopte un copil, doar Gad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe urmele lor cu o perplexitate neajutorată, lipsită de speranță, Țvika Împreună cu Columb și Biserica, Ted și Yael cu vehiculele lor cu propulsie cu jet, Nina orchestrând lichidarea unui sex-shop ultrapios, Wahrhaftig luptând să mențină o oază de civilizație În infernul avorturilor, Uri Gefen colindând lumea, cucerind femei și ironizându-și trist cuceririle, Annette și Tamar cele respinse și tu cu inima creștinismului, cu șopârlele tale, cu scrisorile tale nocturne către Yitzhak Rabin și prețul violenței În epoci de decădere morală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
când coloniile încercau să-și cucerească independența, frumoasa prințesă de Wales sărbătorea încă o dată marele imperiu care tocmai se făcuse țăndări, în vreme ce rebelii Mau-Mau își asigurau puncte de retragere în ținuturile împădurite, Indochina și Dien Bien Phu, nume noi pentru infern, iar Coreea se chema locul fracturii, unde fulgerele atomice puteau să se aprindă oricând. Tancuri - ce nu mai trebuiau să-și rotească niciodată turelele - au înăbușit o primă răscoală și nici măcar moartea lui Stalin nu a pus punct acestei fracturări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întemeietori ai economiei și politicii: aici cancelarul Adenauer alături de talentata demoscoapă, doamna Noelle-Neumann, acolo grasul de Ludwig Erhard cuplat cu starul de film Hildegard Knef, cea cu picioare lungi? Atunci tot mai bine reliefuri pentru uși de dom: prăbușirea în infern. Sau Adam și Eva sub copac, cum urmează ei harnici calea cunoașterii și reușesc să guste de fiecare dată din păcatul originar. E drept că aș fi fost, în primul rând, sătul, iar în al treilea rând aș fi devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se consacra din plin unui studiu critic cu privire la Divina Comedie. Moartea l-a surprins șapte ani mai târziu, când Încredințase deja tiparului cele trei volume care aveau să constituie, și chiar sunt, soclul faimei sale și care se intitulează, respectiv, Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Nici publicul, nici colegii nu l-au Înțeles. A fost necesară o chemare la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul său dogmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alte ramuri, cum ar fi, bunăoară, critica. Din clipa aceea, a considerat cartografierea unei „hărți“ a Divinei Comedii oportună și chiar rațiunea Însăși a vieții sale. La Început, s-a mulțumit să publice, În minime și deficiente clichés, schemele cercurilor infernului, ale turnului purgatoriului și ale cerurilor concentrice, care Împodobesc ediția acreditată, realizată de Dino Provenzal. Dar firea sa exigentă nu s-a simțit satisfăcută. Poemul dantesc Îi scăpa! O a doua iluminare, urmată foarte curând de o laborioasă și Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tulbure lumină albă din lumea Deva, o tulbure lumină verde din lumea Aswa, o tulbure lumină galbenă din lumea oamenilor, o tulbure lumină albastră din lumea animalelor, o tulbure lumină roșie din lumea Preta și o lumină fumurie din lumea infernului“. Aiurea! Alung înapoi în memorie cuvintele care cîndva m-au neliniștit. Nu e nici noapte, nici zi. Lumina asta n-o cunoaște nimeni. E limpezire. Limpezirea unei vieți pasionate. De îndată ce am judecat între bine și rău, iubit și indiferent, pasiunea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și îmbărbătat, pășește prin teoria morții ca printr-o experiență. Ce-o să se întîmple cu el acolo? În plimbări lungi cu Doctorul reia mereu cele învățate. Apoi, în singurătatea nopților petrecute în fața hîrtiei, trăiește pe rînd aventuri prin raiuri și infernuri extrase din neant. Se vede dezintegrat prin mokșa Upanișadelor, împrăștiat în fiecare atom, sau disperînd pulsatoriu în Samsara reîncarnării. Încă un pas și va deveni zeu căci fiecare privire, dincolo de albeața tavanului înseamnă rituri, sacrificii. Soma. Sau anulează moartea substituind
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ciocîrlia în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să te întorci, pînă la urmă, neîncrezător, ca un atomist la măsurarea umbrei. Renuntă la visul vreunei nemuriri larvare! Nu vom supraviețui ca embrioni și nici ca umbre abia energizate în vreun infern dantesc. Tot ce contează în suflet, char dincolo de persistența persoanei, e învierea trupurilor. Privește la trupul întins pe pat! Pare un manechin pe care numai tentaculele aparatelor îl mișcă. Dar manechinul ăsta arde. Într-o sală alăturată Doctorul vorbește cu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubit.” Se chinuie, cerșește suflet după suflet și iată-l că nu mai are unde căuta. Ceea ce a văzut sînt suprafețe care se repetă. Cîntecul zînei pe care îl aude el nu poate ieși din piepturi galactofore. Ar sparge și infernul dacă ar ști că acolo poate găsi ceva. Altfel, nimic nu-l mai atrage. Abia, abia mai palpită cînd altă victimă se apropie și el nu mai poate avea speranță în ea. V. tînăr îl privesc cum se resoarbe încet
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-a prins încă structură dar fericirea sa cunoaște lacrimi și durere. Neputîndu-și-o proiecta, n-o poate înălța la visare. O bea ca pe orice licoare euforizantă și fără să știe, locuieste într-un infern rudimentar ca și inima sa.” Știu, V. din spital. Celui tînăr îi apare, cumva, viitorul. S-a oprit din discuție pentru că, printre lumi pîrjolite și chipuri descompuse de țipete, a văzut trupul legat de aparate de aici din spital. M-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
năucit. Nu poate accepta un astfel de viitor dar simte că așa e. Căci, pînă la urmă, într-acolo se îndreaptă. Nu sesizează vocea sentențioasă a Doctorului: „-Superb și înfiorător”-spune el. „-Deci viața așa cum o vezi tu e un infern sofisticat. Gîndește-te atunci mai bine care-i e scopul.” În mijlocul deșertului V. tînăr îmi ascund fața în mîini. Vedeniile de o clipă îmi arată o suferință crescîndă. Un copil care îmbătrînește brusc și fața i se schimonosește într-un urlet
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în nări mirosul dulce amărui al abatoarelor. Înfricoșat de cele văzute de cel tînăr, V. din vitraliu capăt îndărătnicia de a mă ridica împotriva furiei mării amenințînd în fața digurilor părăsite. Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci mereu am întors privirea către înapoi. Și-acum aștept ca dintr-o clipă în alta pereții de sticlă ai mării să se fărîme și marea să curgă exploziv murdărind spitalul. V. tînăr mă-ntorc cu ceilalți, fericit de miile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o lase să renască, să ne clădească deschizîndu-ne ochii asupra chinului ce-l îndurăm. Și înarmați cu lancea subtilă a durerii vom aboli moartea, eternizînd-o. Durere crîncenă fiind viața, moartea păli-va și-ntre ele graniță nu va mai fi. Infernul rece fi-va torța armei noastre. Cu ea vom porni să cucerim zeii. „-Cumva, spui adevărul”-exclamă prietenul meu. „-Nu știu cum faci dar lîngă tine toate se văd strîmb. E adevărat: fericirea și suferința sînt aceeași lumină privită altfel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
calci în picioare cu propria ta viață...” Prietenul meu răsuflă ușurat de parcă tocmai i-aș fi spus contrariul. „-M-am liniștit”-răspunde el. „-Credeam că ai înnebunit dar ești numai imbecil. Căci, dacă fiecare am trece prin viață prin propriul nostru infern, aici secolul nostru s-ar înființa într-un iad programatic care ne-ar mîntui în serie. Cum nu poți vindeca lumea, înseamnă că încă mai poate exista fericire. Mă faci, așadar, și pe mine tîmpit că-s mulțumit că lumea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Scările sărăciei te-au mințit și te-au adulmecat în întunericul trist. Locuiam în vraja destrămărilor. Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă și mai iertătoare cu mine. Nu a fost nimeni să-mi dezghețe trupul ce mi-a fost congelat și amestecat prin zăpezile unui infern dureros și zgribulit în fața căutărilor, într-un ADEVĂR, ce pentru prima dată, crezi în El, încet și calm îți dai seama, că EL, te-a transformat pe tine CREATORULE, într-o moarte sigură. Dar moartea te încearcă dacă vrei mori
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
traiul bun al unei ființe eterne. Și-n aceste ființe numai stăpânul meu soarele mai poate avea ultimul cuvânt. Dar El astăzi mi-a lipsit de la SEDUCȚIA ABSOLUTĂ A ACESTUI ÎNCEPUT DE DOR ANCESTRAL unde banalul din viață rămâne un INFERN GLACIAL, ce nu va mai veni la mine în suflet și nici în viețile mele de ANI, Eu știu că amiezile îmi dau puterea infinitului îmi dau viața liniștită a lumii eterne, unde nici gerul nu mai poate lovi în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unde Sori te vor proteja pentru o EVADARE ASTRALĂ desprinsă din DUREREA EXTAZULUI RĂUTĂCIUNILE TIMPULUI Nu am desfăcut lumina să văd unde îmi este destinul. Știam despre întuneric că e un Hazard în care zac cei muritori și nelegiuiți ai infernului. Dar astăzi m-am decis pe ce fior de gând să-mi odihnesc tâmpla însetată de noapte. La capătul de Cer, această lumină ce e legată de spărturile UNIVERSULUI mă așteaptă să pot viețui, așa cum și ziua viețuiește alături de sufletul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere, VISAREA ȘI SUFLETUL ALBASTRU
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
soare, prin serile de vis, când din AER, nu rămâne decât sensibilul chip de fior. Și-atunci tu cel mai frumos, cel mai prietenos înger, ai venit să-mi salvezi viața mea din lumile rele, dezgustătoare, lumi ce mi fură infernul și apăsător de trist, sufletul meu rămâne învins. Domnul meu, chiar aș dori să zbor, să privesc Orașul din sufletul albastru de nor, să-ți văd ochii tăi de o prietenie ce mă sfâșie, mă izolează de timp. Și de ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]