3,659 matches
-
într-un test asupra culorilor. Roșu aici era s-a culcat cu opt bărbați, mai departe gândul devenea greoi, galben, albastru, violet, că erau niște colegi, foarte buni prieteni... camarazi de șantier care... da, putea fi adevărat, totul putea fi inocent în realitate, dar nu acolo, în fotografie, și în nici un caz pentru mine... Dar ce se întîmpla? O iubeam? Nu, era ceva mai rău, dar nu-mi dădeam seama ce anume. Un instinct adânc îmi spunea că ar trebui să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se știe că atunci când taci, privești mai mult... nu cumva asta era și intenția ei secretă?), începu să mă obsedeze. Avea gura nespus de frumoasă (niciodată nu se ruja), conturul buzelor delicat și pur, fără nici o sugestie de senzualitate, râsul inocent și cristalin, ovalul obrajilor fără cusur aparent, urâta adolescentă de altădată se topise cu totul în maturitatea care venise (tot nu știam câți ani are, douăzeci și cinci, douăzeci și șapte?) Urechile îi erau puțin mai libere decât ar fi trebuit, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
n-o să se întîmple decât dacă ași putea să rezist ochilor ei mari și frumoși, glasului ei catifelat și colorat, de o dulce uimire, gurii care în astfel de clipe se frăgezea și se făcea mai pură decât a unei inocente fetițe) sub imperiul unei intense dorinți ca ființa ei să fie protejată, să fie iubită, să fie lăsată, în voia ei, ea care... Ei, ea care ce? Ce anume din ființa ei putea fi prins și să zici: este!? Chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mea furioasă nu îi erau adresate ei, ci maică-sii, și avu un surâs divin: tata o înveselea. "Ah, zisei, ia vino tu încoace!" Și o luai în brațe și clipe lungi durară până mă desprinsei de roua ochilor ei inocenți. "Tataaa, îmi șopti, nu prea copleșită de mângâierile mele, vreau să-ți spun ceva." Aoleo, gândii, ce-o fi vrând să-mi spună? Nu mai știam bine când mă iubea și când nu, acel ci de altădată, semnul tandreței ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
străin? Împăcarea ar fi o nouă traumă, un fel de murdărie în care s-ar complăcea de astă dată tatăl ei." "Ai dreptate, zise Suzy, dacă instalezi copilul pe un soclu al inocenței. Dar pot fi ei, copiii, atât de inocenți de la natură și atât de implicați în viața părinților?"' Da, părinții sânt cele două zeități protectoare, și le pot determina destinul mai mult decât conjurația astrelor când se nasc." "Da, dar uneori vinovăția părinților potențează puternice personalități, care altfel ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din en părți", îi răspunse deținătorul secretului cu un astfel de glas încît toată lumea deveni veselă, dar cu discreție, să nu i se dea aceluia de bănuit că grupul nu-i comunicase și lui programul. Se făcu din asta un inocent și spontan complot, cum se întîmplă adesea în toate grupurile: trebuie să te distrezi pe seama cuiva, bineînțeles fără să-l jignești prea tare; asta depinde de calitatea grupului, ai cărui membri, după astfel de farse, se destramă certați, dar riscul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să joace cu recepționerul bonoma lui glumă. După o săptămână petrecută printre bolnavi, vindecând sau iscălind certificate de deces, marele diagnostician (căci era vestit prin asta, veneau la el bolnavi și de prin țările vecine) se distra în felul acesta inocent, care ar fi părut, desigur, "neserios" neliniștiților lui pacienți. Era prieten vechi cu domnul Culala. Micul inginer fusese protectorul de pe șantier al iubitei mele, ea îl invitase. Ceilalți erau toți medici la spitalul pe care îl conducea internisul. Iată deci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe locotenent. Vreau și eu o desfășurare ca la carte, o dată măcar. Și priviți înainte. Infanteriștii care se vor împiedica de tălpile celor care merg înainte, se vor întoarce la aparat cu șuturi în cur. ― Promiți? făcu Growe, cu glas inocent. ― Băi, Growe, ți-e dor de mă-ta? întrebă Wierzbowski zâmbind. ― Dacă ar fi aici, ar șterge cu tine podeaua. Și apoi, n-am nevoie de maică-mea că am avut-o pe a ta. Wierzbowski înălță arătătorul. Se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
uita sub pat. Se liniști: fetița era ghemuită lângă perete. Se strecurase cât mai departe acolo jos și dormea, ținând-o strâns în mânuța ei pe Casey. Ușurarea lui Ripley fu și mai mare la vederea expresiei angelice a fetiței, inocentă și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii, care pot să doarmă în pace, în orice împrejurări. Cu băgare de seamă puse pușca pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
am aici. O să rămâi pentru totdeauna, nu-i așa? - Hotărârea aceasta depinde numai de mama ta, spuse Gosseyn. Se răsuci către frumusețea înțepată care stătea în scaun în cealaltă parte a camerei. - Să rămân? întrebă el pe tonul cel mai inocent cu putință. O clipă mai târziu, o voce oarecum rezervată spuse: - Tu du-te și te joacă, dragule, în timp ce domnul Gosseyn și cu mine vom discuta despre viitorul lui. Gosseyn îl luă pe Enin în brațe și-l duse până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Mirabelei Dauer și calmul alcoolic al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu creierul anesteziat de trompetele lui Sile Dinicu, gata să încep, vesel și laș, o zi nouă. Zilele astea, mai noi sau mai vechi, se prăbușeau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uit sau aveau o bănuială, pentru că își puneau mereu pe dedesubt dresuri negre. Uneori, urcau două-trei într-un pat și, înghesuite, ridicau câte un picior pe peretele alb și el. Mișcarea conținea ceva lasciv și gratuit, un soi de perversitate inocentă pe care doar eu o înțelegeam, dându-i valoarea pe care o merita. Se plictiseau îngrozitor, nu exista nici un bărbat care să le privească, soții sau amanții lor lipseau, ocupați cu cine știe ce alte amante ori soții sau doar uitați acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vilbrochenului, nici bătaia cu sticle de bere de-un litru (izbite peste umeri seara, la vestiar, în uralele schimbului doi) nu puteau egala gestul profesorului de-a deschide gura și-a minți. Trebuia artă, dexteritate și-o privire de pramatie inocentă, ca să iasă pasiența; profesorul se bucura de toate, iar aspirantul abia aștepta să le învețe. Așa arăta România: patria, casa, locul meu de muncă. De fapt, țara n-avea nimic, merita toată stima (uneori și mândria); problema eram eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fusese programată doar pentru text, dar Mihnea făcuse un efort și-l reglase și pe imagini și filme. Se descărcau toate la mine, trebuia doar să aleg. Lepidopteros aspira viețile multiple ale lui Paul și-ale altor câteva sute de inocenți și mi le distribuia frățește, fără vreo preferință. Nu-mi venea ușor să pun reflectorul pe Paul. Într-un fel, îl admiram: se ascundea instinctiv, cu sfințenie, ca un păcătos. Fiecare dintre noi își păstrează niște locuri în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suita; și noi, laolaltă cu el. Să nu-l uităm nici pe Hasdeu, cu duduca lui din 1863; ar fi un sacrilegiu! Naratorul (un pasionat de biliard și fete nevinovate, dar și de mămicile lor răscoapte și ceva mai puțin inocente) pare dependent de leșinuri; un abonat la prăbușirile fizice ale victimelor sale, pe care le cerșește cu vorba și, când nu le obține pe calea naturală a intrigii, le provoacă cu săruri și chimicale. Tot cu săruri le și remediază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doișpe, tra-tragerea-i la șapte. Te-ai, te-ai prins?“ „Sincer, nu.“ M-am întors spre Maria. Se eliberase din brațele mele și-acum își aranja dunga subțire a ciorapului, să treacă exact prin crăpătura laterală a fustei. Degetele nu coborau inocent, și nici întâmplător. De fapt, nu era nimic de aranjat, ci doar de stabilit un raport de putere: ea îmi arăta ceva, eu trebuia să mă uit. Regulile fuseseră stabilite de mult: privirea trebuia agățată acolo, condusă în locul dorit, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
matur le distorsionase. Peste clădirea birtului crescuse un restaurant de lux, iar căsuța cu terasă de la „Waterloo“ fusese strivită între-o bancă și-un building de corporație. Odată cu desfacerea celor două cartiere în sute de bucăți, se terminaseră și senzațiile inocente de studenție și libertate. Nu puteai escroca pe nimeni, marfa expirată, cu conexiunile arse sau întrerupte, era azvârlită la coș, ca un drog fără amfetamină. În clipele de răgaz, îmi imaginasem zeci de feluri în care Bucureștiul putea fi retușat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în grupuri, de la un anumit moment încolo, nici nu mai era nevoie să intervii, se reproduceau și se înmulțeau singure. Le răscoleai coloniile fără să știi: pe taste, în mouse, pe imprimantă. De-acolo, le purtai mai departe, senin și inocent. Cele mai mari colonii se găsesc astăzi în metrou (pe barele de susținere), la supermarket-uri (pe mânerele căruțurilor) și-n Internet-Cafe-uri (peste tot). Să nu uităm nici clanțele toaletelor din baruri; crema coloniilor nanobacteriene: aproximativ 20 000 pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fundamentat pe morala religioasă, propovăduind o pedagogie a supunerii față de stăpânire, a putut fi abstrasă din conținutul abecedarelor, cărților de citire și catehismelor prin intermediul cărora copiii luau contact pentru prima oară cu universul scrisului. Departe de a fi simple transmițătoare inocente din punct de vedere ideologic de cunoaștințe tehnice, aceste cărți școlare își asumau la modul explicit și declarat deschis sarcina de educație morală. Patriotismul difuzat prin mijlocirea literaturii didactice, despre care am văzut că era în fapt pre-naționalist, avea ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
greșesc, adică aproape nu-mi e deloc rudă sau îmi e de atât de departe, încât, zău, nu m-am mirat câtuși de puțin că atunci n-am primit răspuns acolo. Ați cheltuit degeaba banii cu francarea. Hm... măcar sunteți inocent și sincer, calități demne de toată lauda!... Hm... Dar pe generalul Epancin îl știm, și-l știm pentru că e o persoană cunoscută de toată lumea; și pe răposatul domn Pavlișcev, care v-a ținut pe socoteala lui în Elveția, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
boierimi moșierești (de profundis!*), de altminteri una dintre progeniturile ai căror bunici și-au pierdut toți banii la ruletă, ai căror tați erau nevoiți să slujească în armată ca iuncheri și locotenenți, murind de obicei în timp ce erau judecați din pricina unei inocente găuri făcute în buzunarul statului și ai căror copii, precum eroul povestirii noastre, sau cresc idioți, sau ajung autorii unor delicte de drept comun, pentru care, de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care o aveți (ca să mă exprim mai decent); ați izbutit să oferiți prietenia și banii dumneavoastră într-o formă atât de iscusită, încât unui om onest i-ar fi imposibil să le accepte în orice caz. Maniera este sau prea inocentă, sau prea abilă... de altfel, dumneavoastră știți mai bine. — Dați-mi voie, domnilor! strigă Gavrila Ardalionovici, care între timp desfăcuse plicul cu bani. Aici nu sunt câtuși de puțin două sute cincizeci de ruble, ci numai o sută. Prințe, am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru ca apoi să ne surprindă cineva și să te împingă, să te oblige să te însori cu mine... — Aglaia Ivanovna! Chiar nu ți-e jenă? Cum de-a putut să încolțească un gând atât de murdar în inima dumitale curată, inocentă? Pariez că nu crezi nici dumneata o boabă din ce spui și... nu știi ce spui! Aglaia ședea ținându-și cu îndărătnicie privirea în pământ, parcă ea însăși speriată de ceea ce spusese. — Nu mi-e deloc rușine, bolborosi ea. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o boabă din ce spui și... nu știi ce spui! Aglaia ședea ținându-și cu îndărătnicie privirea în pământ, parcă ea însăși speriată de ceea ce spusese. — Nu mi-e deloc rușine, bolborosi ea. De unde știi dumneata că inima mi-e inocentă? Cum de-ai îndrăznit atunci să-mi trimiți scrisoarea de dragoste? — Scrisoarea de dragoste? Scrisoarea mea e de dragoste! Scrisoarea asta-i cea mai respectuoasă, scrisoarea asta mi s-a revărsat din inimă în cel mai greu moment al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne informăm complet, l-am trezit, l-am înghiontit din greu până a deschis ochii; de-abia a fost în stare să priceapă despre ce-i vorba; a căscat gura, era buimac de pe urma beției, expresia feței îi era neghioabă și inocentă, chiar idioată; nu-i el! — Ah, cât mă bucur! oftă bucuros prințul. Totuși, mi-era frică pentru el. — Vă era frică? Deci aveați deja motive pentru asta? întrebă Lebedev, mijindu-și ochii. — O, nu, am zis doar așa, își înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]