3,719 matches
-
greșesc, adică aproape nu-mi e deloc rudă sau îmi e de atât de departe, încât, zău, nu m-am mirat câtuși de puțin că atunci n-am primit răspuns acolo. Ați cheltuit degeaba banii cu francarea. Hm... măcar sunteți inocent și sincer, calități demne de toată lauda!... Hm... Dar pe generalul Epancin îl știm, și-l știm pentru că e o persoană cunoscută de toată lumea; și pe răposatul domn Pavlișcev, care v-a ținut pe socoteala lui în Elveția, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
boierimi moșierești (de profundis!*), de altminteri una dintre progeniturile ai căror bunici și-au pierdut toți banii la ruletă, ai căror tați erau nevoiți să slujească în armată ca iuncheri și locotenenți, murind de obicei în timp ce erau judecați din pricina unei inocente găuri făcute în buzunarul statului și ai căror copii, precum eroul povestirii noastre, sau cresc idioți, sau ajung autorii unor delicte de drept comun, pentru care, de altfel, cu scop de povățuire și îndreptare, sunt achitați de către jurați; sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care o aveți (ca să mă exprim mai decent); ați izbutit să oferiți prietenia și banii dumneavoastră într-o formă atât de iscusită, încât unui om onest i-ar fi imposibil să le accepte în orice caz. Maniera este sau prea inocentă, sau prea abilă... de altfel, dumneavoastră știți mai bine. — Dați-mi voie, domnilor! strigă Gavrila Ardalionovici, care între timp desfăcuse plicul cu bani. Aici nu sunt câtuși de puțin două sute cincizeci de ruble, ci numai o sută. Prințe, am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru ca apoi să ne surprindă cineva și să te împingă, să te oblige să te însori cu mine... — Aglaia Ivanovna! Chiar nu ți-e jenă? Cum de-a putut să încolțească un gând atât de murdar în inima dumitale curată, inocentă? Pariez că nu crezi nici dumneata o boabă din ce spui și... nu știi ce spui! Aglaia ședea ținându-și cu îndărătnicie privirea în pământ, parcă ea însăși speriată de ceea ce spusese. — Nu mi-e deloc rușine, bolborosi ea. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o boabă din ce spui și... nu știi ce spui! Aglaia ședea ținându-și cu îndărătnicie privirea în pământ, parcă ea însăși speriată de ceea ce spusese. — Nu mi-e deloc rușine, bolborosi ea. De unde știi dumneata că inima mi-e inocentă? Cum de-ai îndrăznit atunci să-mi trimiți scrisoarea de dragoste? — Scrisoarea de dragoste? Scrisoarea mea e de dragoste! Scrisoarea asta-i cea mai respectuoasă, scrisoarea asta mi s-a revărsat din inimă în cel mai greu moment al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne informăm complet, l-am trezit, l-am înghiontit din greu până a deschis ochii; de-abia a fost în stare să priceapă despre ce-i vorba; a căscat gura, era buimac de pe urma beției, expresia feței îi era neghioabă și inocentă, chiar idioată; nu-i el! — Ah, cât mă bucur! oftă bucuros prințul. Totuși, mi-era frică pentru el. — Vă era frică? Deci aveați deja motive pentru asta? întrebă Lebedev, mijindu-și ochii. — O, nu, am zis doar așa, își înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a ieșit cine știe de ce. Și prințul îi povesti totul amănunțit. — Ei bine, asta-i ceea ce se cheamă urmă, râse neauzit Lebedev, frecându-și palmle. Așa m-am gândit și eu! Asta înseamnă că Excelența Sa și-a întrerupt expres somnul inocent, pe la ora șase, ca să se ducă să-și trezească fiul iubit și să-l prevină de extraordinara primejdie pe care o presupune vecinătatea domnului Ferdâșcenko! În atari condiții, ce persoană periculoasă e domnul Ferdâșcenko și ce mare e îngrijorarea părintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e trist. Copilul a tăcut, și-a pus coatele pe genunchii Lui și, sprijinindu-și obrazul în palmă, și-a ridicat căpșorul și, îngândurat, cum cad copiii câteodată pe gânduri, privește țintă la El. Soarele asfințește... Iată tabloul meu! Sunteți inocentă și în inocență stă toată perfecțiunea dumneavoastră. O, numai asta țineți-o minte! Ce vă privește pasiunea mea pentru dumneavoastră? De-acum sunteți a mea, toată viața mă voi afla în preajma dumneavoastră... Voi muri curând.“ În sfârșit, în ultima scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era decât vanitatea reprimată neîncetat, ceea ce-l făcea să sufere cumplit. De-abia la mult timp după aceea își dăduse seama și se convinsese cât de serioasă fusese întorsătura pe care o puteau lua lucrurile cu o ființă atât de inocentă și ciudată ca Aglaia. Se căia amarnic; renunțase la serviciu și se cufundase în decepție și amărăciune. Trăia în casa lui Ptițân, care îl ținea pe socoteala lui, întreținându-i mama și tatăl, însă îl disprețuia pe Ptițân pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainte, personajului cunoscut, scrisoarea fiind de la aceeași persoană (căci pe una din ele o desemnez prin denumirea de „persoană“, iar celeilalte îi spun doar „personaj“ ca s-o înjosesc și să fac diferența; întrucât există o mare diferență între fiica inocentă și de mare distincție a unui general și... o camelie, rogu-vă). Deci, scrisoarea era de la „persoana“, al cărei nume începe cu litera „A“. — Cum se poate? Să-i scrie ea Nastasiei Filippovna? Prostii! strigă prințul. — Au mai fost scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
păreau aproape înduioșătoare pe buzele unui asemenea Don Juan cum era prințul N. Însă, dacă ar fi știut că povestirea este veche, uzată, învățată pe de rost, că se răsuflase, ajungând să plictisească prin toate saloanele și că numai la inocenții Epancini putea trece iarăși drept o noutate, drept o amintire subită, sinceră și strălucitoare a unui om strălucit și extraordinar! În sfârșit, până și nemțoteiul-poetastru, deși se comporta neobișnuit de amabil și modest, mai că nu considera și el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sânge! „Să nu îndrăznești să crezi în Dumnezeu, să nu îndrăznești să ai personalitate, fraternité ou la mort*, două milioane de capete!“ După faptele lor îi vei cunoaște - asta s-a spus! Și să nu credeți că socialismul e atât de inocent și lipsit de primejdie pentru noi; o, trebuie să ripostăm și cât mai curând! Drept ripostă a noastră față de Occident, trebuie să strălucească Hristosul nostru, pe care noi l-am păstrat și pe care ei nici nu l-au cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ați apărut cu cel dintâi avânt al dorinței de activitate, ca să zic așa, v-ați aruncat în vâltoarea activității! Și, iată, chiar din prima zi vi se spune istoria tristă și sfâșietoare a unei femei ofensate, adică dumneavoastră, cavaler și inocent, cunoașteți soarta unei femei! În aceeași zi o vedeți pe femeia aceea, sunteți fermecat de frumusețea ei fantastică, demonică (recunosc că-i o frumusețe). Adăugați nervii, adăugați epilepsia dumneavoastră, adăugați moina noastră petersburgheză, care zdruncină nervii oricui; adăugați toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ordonat În cartea pentru cititori. Comentariile literare și gazetărești la ceea ce a scris Malin, dar și tatăl și Alină , sora poetului, le-am aflat din publicații și le-am adăugat cărții. Va rog sa le citiți! * „Oră când este ucisă inocentă... s-a Întâmplat să vină În seara de 21-22 decembrie '86, 2 și 17 minute, cum peste trei ani În aceleași zile a trebuit să vină Îngerul, poate trimis de atâția Malini și să lumineze inima românilor, scrie Vasilian Doboș
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Aici, admirabil Tăcut, din fire aruncă prin frunze Stropii de lumină ai dimineții Buclă solară Începe din vârful atletic Vă prezint cu aroganță Pe cel mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi lovesc geamul Cu gleznă fulguranta a inocentei Florile sângelui Și tot ce auzeam Era doar vârful ochilor mei. Abia Începusem să cunosc niște lucruri uitate Filosofia șotronului scrisă cu creta pe asfalt În clipa această Cântă picioarele vântului alizeu. Ascult cu urechile pământului Bătut de ploi și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
părinți) au răsplătit cu flori și aplauze efortul artiștilor. Sperăm că acest succes să nu rămână un exemplu singular În peisajul teatral ieșean. (Silvius Buimistru) Dar să revenim la „Corabia portugheză”. Val P. Stancu, În Revistă ,,Cronică”, vorbind de ,,Misterele inocentei” ale Alinei Tăcu În ,,Corabia Portugheză” socotește că și promisiunile trebuie Înțelese: Este greu de spus dacă suntem Îndreptățiți să vedem În cărțile de debut semne definitive ale unor destine literare. La prima lor carte, poeții caută formule originale, instituie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dat nimfei, pupă, combină, Între conotații, elemente de puritate ce se regăsesc În principiul ,,exist curat”. Alături de acestea, orbirea lui Borges face posibile ruperea de realul imund și intrarea În mister. De aceea poezia, ,,corabie portugheză” se naște din privirea inocentă a misterioasei nimfe trezite la zbor. În acest sens, metamorfoza, trezirea la viață și ,,primele vorbe de fluture” constituie mărturia esențială Împotriva morții că stingere. Cartea devine ritual de negare a neființei, de toarcere În fir răsucit de alb și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea Însăși căutare a elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai caut,/ Viermele inocentei/ Prețioasele Întrebări/ Adun ce a mai rămas/ Să pun pe foc”... (,,Parabolă”). Alină Tăcu optează pentru experimentul poetic desfășurat În spațiul originar, adoptând, uneori, În formă, translația către un postmodernism de logică Închisă (,,Matineu și cocoși”), dar mai ales pentru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o zburdălnicie boema, un chef continuu, un chiuit Învățat În tinerețe, un zbor peste tragismul cotidianului teluric, prin ,,osuare unde pândarii beau În taine”. Însetat În permanență, ,,bea cerul ridicat de două torți”, face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți”, este urmărit de viziunile tenebre pe când se ,,reeduca” În lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții Întorcându-se Încet de la mormântul său, ,,Înfrigurați În haine cenușii”, prinde o idee Într-o groapă cu lei și o aruncă Într-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
numărul 1882 al cotidianului Simposion a ziarului ,,24:ORE”, din 11 septembrie 1996, publică mai multe poezii ale tinerilor și un medalion Alexandru Malin Tăcu, semnat de Vasilian Doboș, cu titlul: ,,Ora 2 și 17 minute - oră când este ucisă inocentă”. Iată medalionul: Oră 2 și 17 minute - oră când este ucisă inocentă ,,... Apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, că nu cumva să creadă, și să fie mântuiți” (Luca 8.12). S-a Întâmplat să vină În seara
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
1996, publică mai multe poezii ale tinerilor și un medalion Alexandru Malin Tăcu, semnat de Vasilian Doboș, cu titlul: ,,Ora 2 și 17 minute - oră când este ucisă inocentă”. Iată medalionul: Oră 2 și 17 minute - oră când este ucisă inocentă ,,... Apoi vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, că nu cumva să creadă, și să fie mântuiți” (Luca 8.12). S-a Întâmplat să vină În seara de 21-22 decembrie 1986 oră 2 și 17 minute, cum peste 3
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a Întâmplat să vină În seara de 21-22 decembrie 1986 oră 2 și 17 minute, cum peste 3 ani, În aceleași zile, să vină Îngerul, poate trimis de atâția Malini, si sa lumineze inima românilor. Care va fi fost vină inocentei Încât să deranjeze acea Putere putreda? Poate că judecată divină s-a Împlinit - sau, poate, că se va Împlini! Cu siguranță că planul de viață al lui Alexandru Malin Tăcu va fi desăvârșit vreodată Într-o altă dimensiune existențiala, fiindcă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Valeriu Stancu care publică ,,Investiția În himere și drumul Înspinat al consacrării”, un editorial destul de optimist: ,,Nu stiu ce resorturi se Întorc à rebours În ființă umană, Încât după o anumită vârstă uităm să ne copilărim, să redevenim altruiști, generoși, puternici și inocenți, așa cum eram la douăzeci de ani. Nu știu de ce, după ce-și trădează idealurile tinereții, după ce uită frumusețea, nebunia, lumină, perpetua beție a vârstei de aur, oamenii sunt Înclinați să blameze privilegiile acesteia, să-și abjure credințele cu care au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
laur. Nero zâmbește nostalgic văzându-i pe micuții camilli și camillae cum treapădă de nerăbdare să fie chemați mai repede să-i ajute pe preoți. Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu sînt acasă, dar știe după ce mașină să se uite pe stradă, iar eu n-am fost niciodată o mincinoasă prea convingătoare, așa că, fără prea multă tragere de inimă, o invit Înăuntru. — Dar am sunat, zice ea cu un aer inocent, și nu erai acasă. S-a Întîmplat să fiu prin apropiere... Asta se Întîmplă tot timpul și, de fiecare dată, are și un pachet cu ea. În ultima vreme, vizitele ei surpriză aduc daruri pentru Tom: un costum, o jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]