15,241 matches
-
ascundea niciodată nimic. Discuta cu o lipsă totală de sfială chestiunile cele mai intime. Uneori chiar o făcea pe nevastă-sa să se simtă prost și singura dată când am văzut-o pierzându-și cumpătul a fost atunci când el a insistat să-mi spună cum a luat un purgativ și a început să intre în detalii cam naturaliste pe această temă. Seriozitatea absolută cu care își povestea necazurile mă făcea să mă scutur tot de râs și asta o irită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pâine. Bucuros să se facă util, Stroeve a coborât tropăind scările. — Mare tâmpit, a mormăit Strickland. I-am luat pulsul. Bătea repede, dar slab. I-am pus vreo două întrebări, dar n-a vrut să-mi răspundă, iar când am insistat s-a întors supărat cu fața la perete. N-aveam altceva de făcut decât să aștept în tăcere. Peste zece minute s-a întors Stroeve, gâfâind. Pe lângă lucrurile pe care i le sugerasem mai adusese lumânări, niște supă de carne și spirtieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe Strickland. Dar de îndată ce am coborât în stradă, simțind aerul atât de proaspăt după mansarda aceea îmbâcsită, olandezul m-a implorat să vin imediat la atelierul lui. Avea un plan pe care n-a vrut să mi-l dezvăluie, dar insista că e necesar să-l însoțesc. Întrucât nu socoteam că un doctor ar fi putut face în momentul acela mai mult decât făcusem noi, am acceptat. Am găsit-o pe Blanche Stroeve pregătind masa. Dirk se duse la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
minunat de pe lume. E însă o mare povară pentru cei care-l posedă. Ar trebui să fim foarte îngăduitori cu ei și foarte răbdători. Am rămas de-o parte, puțin stânjenit de scena aceasta domestică, și m-am întrebat de ce insistase Stroeve să vin cu el. Am văzut că nevastă-sa e gata să izbucnească în lacrimi. Dar nu numai pentru că e un geniu te rog să-mi dai voie să-l aduc aici, ci pentru că e o ființă omenească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-a surprins Blanche. S-a dovedit o infirmieră nu numai capabilă, ci și devotată. Nimic din comportarea ei nu-ți amintea că se luptase cu atâta vehemență împotriva dorinței soțului ei de a-l aduce pe Strickland în atelier. Insista să-și aducă partea ei de contribuție la îngrijirile necesare bolnavului. Îi aranja patul în așa fel încât să-i poată schimba cearșaful fără să-l deranjeze. Îl spăla. Când i-am lăudat competența mi-a spus cu zâmbetul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și lacrimile începură să-i picure pe obrajii, rotunzi. Nu știam ce să-i spun. Primul meu gând a fost că ea își pierduse răbdarea față de slăbiciunea lui pentru Strickland și că, scoasă din fire de comportarea cinică a acestuia, insistase să-l dea afară. O știam capabilă de izbucniri violente, în pofida calmului manierelor ei. Și dacă Stroeve continuase să refuze, e ușor de presupus că a ieșit din atelier jurându-se să nu se mai întoarcă niciodată. Dar omulețul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
iubesc pe Strickland? Unde merge el, acolo mă duc și eu.“ „Bine, dar cu siguranță știi că n-o să te poată face niciodată fericită. Pentru binele tău, nu pleca! Nici nu știi ce te așteaptă.“ „E vina ta, tu ai insistat să-l aduci aici.“ Și atunci se pare că Stroeve s-a întors către Strickland și l-a implorat să-i fie milă de ea, spunându-i să n-o lase să facă o asemenea nebunie. „N-are decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pasiune pe baza propriilor sale idiosincrasii, iar pasiunea diferă de la o persoană la alta. Un om ca Strickland nu putea iubi decât în modul său specific. Era inutil să încerc să-i analizez emoțiile. XXXI A doua zi, cu toate că am insistat să mai rămână la mine, Stroeve m-a părăsit. M-am oferit să-i aduc eu lucrurile de la atelier, dar el a insistat să meargă personal. Bănuiesc că spera că ei n-au avut grijă să i le strângă astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
modul său specific. Era inutil să încerc să-i analizez emoțiile. XXXI A doua zi, cu toate că am insistat să mai rămână la mine, Stroeve m-a părăsit. M-am oferit să-i aduc eu lucrurile de la atelier, dar el a insistat să meargă personal. Bănuiesc că spera că ei n-au avut grijă să i le strângă astfel încât să aibă prilejul de a-și revedea nevasta și poate de a o convinge să se întoarcă la el. Însă și-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un mod cu totul nepotrivit. Știind la ce oră își face nevastă-sa cumpărăturile, într-o zi, nemaiputând îndura chinul de a n-o vedea, i-a aținut calea pe stradă. Ea a refuzat să-i vorbească, dar el a insistat. I-a bolborosit tot felul de scuze pentru orice păcat pe care l-ar fi făcut împotriva ei. I-a spus că o iubește cu patimă și a implorat-o să se întoarcă la el. Ea n-a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Luați-l de aici!“ Am plecat și am așteptat în atelier. Când a venit salvarea și au urcat-o pe o targă m-au alungat în bucătărie ca să nu mai știe ea că sunt acolo. În timp ce mă îmbrăcam - căci Stroeve insista să merg imediat cu el la spital - mi-a spus că aranjase o rezervă pentru nevastă-sa, ca cel puțin să fie scutită de promiscuitatea sordidă a unui salon de spital. Pe drum mi-a explicat de ce avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
măcar pe mine. M-a implorat să-i repet că încă o mai iubește. N-avea să-i reproșeze nimic, nu voia decât s-o ajute, n-avea nici o pretenție asupra ei și după ce se va însănătoși n-avea să insiste ca ea să se întoarcă la el, era absolut liberă. Dar când am ajuns la spital - o clădire severă și mohorâtă, a cărei vedere era suficientă să-ți dea junghiuri în inimă - și după ce am fost trimiși de la o autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu vrea să vadă pe nimeni. Noi îi spusesem că dacă refuză să-l primească pe Dirk s-o întrebe dacă mă primește măcar pe mine, dar ea nu acceptase nici asta. Lui Dirk îi tremurau buzele. — Nu îndrăznesc să insist, spuse infirmiera, e prea bolnavă. Poate peste vreo zi-două o să se răzgândească. Dar oare dorește să vadă pe altcineva? întrebă Dirk cu glasul aproape șoptit. — Zice că nu vrea decât să fie lăsată în pace. Lui Dirk i se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o favoare au fost în orice caz echivalentul distracției pe care mi-o oferea. Eu i-am rămas dator chiar dacă acești bani au trecut din buzunarul meu într-al lui. Mi-ar părea rău dacă într-un fel sau altul, insistând cu o atenție rigidă asupra unor chestiuni care mă preocupă, conștiința m-ar fi forțat să-l lichidez doar în câteva rânduri. Nu știu de ce căpitanul Nichols plecase din Anglia. Era o chestiune în privința căreia se dovedea reticent, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Ele o să-i alcătuiască dota. Și apoi își continuă relatarea vizitei sale la Strickland: — N-am să uit niciodată seara pe care am petrecut-o împreună. N-avusesem de gând să stau mai mult de un ceas, dar el a insistat să rămân peste noapte acolo. Am ezitat, căci mărturisesc că nu-mi prea plăcea înfățișarea rogojinilor pe care îmi propunea să dorm. Dar până la urmă am dat nepăsător din umeri. Când îmi construisem casa din arhipelagul Paumotu dormisem săptămâni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ajungă la concluzia că omul este un geniu? Am întrebat-o pe fată dacă e chiar atât de bolnav încât nu poate veni el la mine. Am întrebat-o de ce crede că suferă. N-a vrut să-mi răspundă. Am insistat, poate chiar cu severitate, dar ea a rămas cu ochii în pământ și a început să plângă. Atunci am dat din umeri. La urma urmei poate că era de datoria mea să mă duc, așa că, destul de țâfnos, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
făcut o călătorie lungă. Se cuvine, să îl răsplătim pe purtătorul unor vești importante. Luați asta. Pentru dumneavoastră, acum, nu înseamnă mare lucru. Dar se prea poate ca într-o bună zi să vă bucurați că-l aveți. Doctorul Contras insistă că n-are nevoie de nici o plată pentru drumul lui. Deja îi înapoiase Atei bancnota de o sută de franci, însă Strickland insistă că trebuie să ia neapărat tabloul. Apoi ieșiră împreună pe verandă. Băștinașii suspinau cumplit. — Liniștește-te, femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dar se prea poate ca într-o bună zi să vă bucurați că-l aveți. Doctorul Contras insistă că n-are nevoie de nici o plată pentru drumul lui. Deja îi înapoiase Atei bancnota de o sută de franci, însă Strickland insistă că trebuie să ia neapărat tabloul. Apoi ieșiră împreună pe verandă. Băștinașii suspinau cumplit. — Liniștește-te, femeie. Șterge-ți lacrimile, îi spuse Strickland Atei. Nu e nici o nenorocire. O să te părăsesc foarte curând. Nu cumva au să te ia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
răspunsul lui Strickland, dar nu-i recunoscu glasul, era răgușit și nedeslușit. Dr. Coutras ridică din sprâncene. Simți că boala i-a atacat deja coardele vocale. Apoi Ata reveni afară: — Nu vrea să vă primească. Trebuie să plecați. Dr. Coutras insistă, dar ea nu-l lăsă să treacă. Doctorul dădu din umeri și după o clipă de reflecție se îndepărtă. Ata îl însoți. Simțea că și ea vrea să scape de el. — Și chiar nu pot fi de folos cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pieței, roind pe ulițele laterale. - Orașele sunt niște animale mari, asemănătoare Întru totul cu animalele acelea mai mici care le locuiesc, zise cu amărăciune. - Și sunt lovite de aceleași crime. Se poate Înjunghia un oraș, așa cum se Înjunghie un om, insistă filosoful. Dante Îl fixă. - Așa e. Iar soarta a vrut să mă pomenesc că cercetez tocmai o crimă. Moartea a trecut pe la hanul Îngerului. - Am aflat. Sărmanul Brunetto... - Nu acesta era numele lui adevărat, replică Dante cu un aer indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-a epuizat În primele zile, ci că Dumnezeu s-a ocupat de ea și În epocile următoare, și cu scopuri diferite? - Este ceea ce se povestește În scripturi: Dumnezeu a adăugat lucruri pe lume. Dar dumneata, Bernardo, ce părere ai? insistă Dante. Istoricul ridică din umeri. - Mă Înclin În fața teologiei dumitale, răspunse el sec, uitându-se spre Arrigo pe furiș. Părea stânjenit. Dante avea senzația că se afla acolo ca să stea de vorbă Între patru ochi cu filosoful și că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai exista și un alt scop În misiunea lui. - Eram doar un novice pe vremea aceea. Când am intrat eu la mânăstire, Elia se Întorsese de mult din călătoria lui. - Dar nu ai auzit nimic niciodată? Vreo aluzie, vreo șușoteală? insistă Bernardo. - Nimic cât am fost de față. Dar, cum am spus, eram doar un novice care se Îndeletnicea cu serviciile cele mai umile. Confrații nu Îmi Împărtășeau, firește, secretele lor... admițând că ar fi existat așa ceva. Bernardo Își plecă fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al Împăratului Frederic, continuă Dante. Arrigo Încuviință În tăcere. - Până Într-acolo Încât să-l slujească și În lucrările sale de arhitectură, insistă poetul. Se pare că al său era proiectul unui castel ieșit din comun, cu niște forme uimitoare. Castel del Monte, o lucrare al cărei sens rămâne Încă de neînțeles chiar și pentru experții acestei arte. - Poate că arta construcțiilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
târându-se pe genunchi. Ajuns lângă masivul Acquasparta, se aplecă să Îi sărute cu zel inelul, ca și când ar fi vrut să-l mănânce. Cardinalul Își Îndepărtă mâna cu suficiență, apoi Îi făcu un scurt semn de binecuvântare pe frunte. - Ai insistat să Îmi vorbești. Ei bine, ce pot face pentru dumneata? Omul se Închină din nou, după care Își drese glasul. - Am nevoie de un sfat, eminență, despre cum să mă port În funcția mea, pentru ca faptele mele să fie mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încercând să Își mascheze temerile, Îi dădu drumul omului. - Întoarce-te imediat la treburile tale. Voi transmite eu Consiliului mesajul tău. N-avea altă grijă. Trimisul aruncă o privire perplexă spre ușă, prea puțin convins. Mai Întâi păru decis să insiste, Însă mai apoi se hotărî să se răsucească pe călcâie și să se Întoarcă de unde venise. Dante Își Încordă auzul, temându-se ca cineva să nu Îi fi auzit cuvintele. Însă priorii erau cu toții cufundați În ședința, care continua printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]