15,922 matches
-
personajele cărții lui Lucian Boia ies destul de prost, politic vorbind, din cele două decenii. Nu-i întâmplător, în aceeași ordine de idei, că figura regelui Carol II apare, aici, într-o lumină extraordinară. Fără să fi fost propriu vorbind un intelectual, a făcut enorm pentru mediul intelectual românesc al momentului. Și, cel mai important, o subliniază Lucian Boia în repetate rânduri, n-a avut, în tot acest timp, nici un parti pris artistic sau ideologic. Cu bunele și cu relele sale, a
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
Radu George Serafim sau Sergiu Andon), altele sunt pătrunse de imbold pamfletar (Crin Antonescu sau Valentin Stan), pentru ca majoritatea să fie hrănite de impulsul generos de a-și zugrăvi în chip elogios apropiații: prietenii, colegii de redacție sau mai vîrstnicii intelectuali a căror prezență l-au marcat. În fine, mai sunt cîteva bucăți scrise cu o umoare critică și detașată (despre memorialistica lui Mircea Eliade sau Alice Voinescu), alături de o sumă de expozeuri în marginea unor teme generice: moderatorul, analistul politic
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
Steinhardt să scrie și să publice cărți fără legătură cu preocupările firești ale vieții monahale. Cele două volume apărute în 2011, pe care le voi comenta aici, dovedesc că Steinhardt, monah exemplar în duh, s-a manifestat public ca un intelectual laic, în deplină libertate de cuget. Amplitudinea spiritului său i-a permis să găsească o cale personală de trăire a ortodoxiei, în care literatura laică și problemele culturii române din deceniile al șaptelea și al optulea au jucat un rol
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
Mare și tradiția athonită - „un mort în această viață, îngropat în chilie ca-ntr-un mormânt”, N. Steinhardt a fost un autentic trăitor, rugător și gânditor ortodox de mare autenticitate. O ediție care nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui intelectual român. N. Steinhardt - Geo Bogza: un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, ediție îngrijită, studiu introductiv, note referințe critice și indici de George Ardeleanu, repere biobibliografice de Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia/ Editura Polirom, Iași, 2011, 237 de
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
mișca pe vreunul dintre politicieni. De fapt, volumul de față are aerul nepoliticos al unui îndemn la conștiință, adică exact ultimul lucru pe care îl poți aștepta de la un om politic, de aceea Etica politică este un tom menit deliciului intelectualilor, nu educării clasei conducătoare. Și totuși, cartea e vie fiindcă e scrisă de un om politic, și nu de un ideolog. În paginile ei nu întîlnim propagandă doctă în marginea politicii, ci zbaterea unei inteligențe aflate în căutarea unor reguli
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
forțele de represiune din opt țări latino-americane. Subiectul: schimb de experiență în privința metodelor de interogare și pedeapsă. In recentul război civil fusese unul dintre cei mai cruzi torționari. Ii adusese satisfacție și „misiunea de a-i urmări și prinde pe intelectualii, profesorii universitari și studenții, artiștii, actorii și scriitorii decadenți care formau o extremă periculoasă a societății". Prefera însă libertatea de a schingiui și de a asasina. Acum a aflat că, după două atentate reușite împotriva unor comandanți ai armatei, se
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
Liiceanu, cele trei zile petrecute de Herta Müller la București au fost un indubitabil eveniment cultural. Mai mult, meritul scriitoarei germane este că, la Ateneul Român, a redeschis o rană pe care noi nici astăzi n-o putem vindeca: raportul intelectualilor cu puterea comunistă. Înainte de a intra în temă, vă întreb direct: ce impresie v-a făcut Herta Müller? La emisiunea Ultima ediție de pe TVR 1 din 3 octombrie v-ați exprimat câteva rezerve privind prestația pe care a avut-o
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
am adus în discuție calificativul „apolitism" cu care, într-un interviu recent, Herta Müller îl gratulase pe Mircea Cărtărescu și, în genere, pe scriitorul român în comunism. Vă propun o precauție preliminară: există riscul ca, aplecându-ne exclusiv asupra raportului intelectualului cu puterea, să-i nesocotim tocmai pe cei care s-au opus cu adevărat totalitarismului. Mă gândesc la toți oponenții care au murit sau au intrat în închisorile comuniste, începând cu partizanii, trecând prin elita politică și terminând cu ultimul
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
la toți oponenții care au murit sau au intrat în închisorile comuniste, începând cu partizanii, trecând prin elita politică și terminând cu ultimul țăran care s-a împotrivit colectivizării. Aveți perfectă dreptate. Numai că, dacă noi vorbim îndeobște de raportul intelectualului (al „creatorului") cu puterea în regimurile totalitare, o facem dintr-un motiv foarte clar: regimurile totalitare urmăresc din prima clipă să confiște toate mijloacele de propagandă. Iar cei care lucrează cu materia primă a propagandei (cuvinte, idei, imagini și sentimente
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
tu însuți chetă pentru părintele Calciu. La fel, când povestești cum te duceai periodic să lași amprentele mașinii de scris la Miliție, nu mai poți avansa „teza tare" de care vorbiți. Nici când aduci în discuție lipsa de solidaritate a intelectualilor cu disidenții, câtă vreme ai fost contemporană până în clipa plecării din țară cu Doina Cornea și nu ai schițat nici un gest de solidaritate cu ea. Herta Müller a fost o victimă terorizată și înspăimântată a Securității, nu o protestatară a
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
etapa „luptei de clasă" - a fost teroarea compactă având ca rezultat inducerea fricii în toate fibrele societății. Nici un gest și nici un cuvințel, rostit public sau scris, nu puteau ieși din matca prestabilită a ideologiei. În acele momente, suprema virtute a intelectualilor a fost nu protestul (apriori imposibil), ci neangajarea de partea puterii, neintrarea în hora adeziunilor, tăcerea, socotite de către regim vinovate în sine și nu de puține ori pedepsite cu închisoarea, potrivit sloganului „Cine nu e cu noi e împotriva noastră
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
cum de făcuse tot ce făcuse, mi-a răspuns: „Doisprezece ani «m-am antrenat» ca să scap de frică, ca să ajung să nu mai calculez cu moartea mea. M-a ajutat enorm credința." Despre prostituarea cuvintelor Dar atunci cum trebuia un intelectual să se comporte în acele vremuri? Dacă era inflexibil, dispărea sau era expulzat, iar dacă era maleabil, trecea în categoria oportunistilor. Cum puteai asadar să rămâi integru coabitând cu răul? Cum puteai să rămâi curat trăind într-un sistem murdar
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
niciodată cuvintele, să nu spun sau să scriu ceea ce nu credeam. Herta Müller v-a răspuns că asta era prea puțin. Eu cred că era enorm. Ceea ce ne-a ucis pe noi atunci, sub Ceaușescu, a fost prostituarea, de către majoritatea intelectualilor numiți „umaniști", a materiei prime a creației: poeții și prozatorii ucideau cuvintele construind cu ele omagii nerușinate, regizorii foloseau filmul istoric pentru a-l așeza pe Ceaușescu în descendența voievozilor, pictorii foloseau culorile și imaginile pentru a-i înfățișa pe
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
și imaginile pentru a-i înfățișa pe cei doi pupând copiii patriei și primind flori de la ei, arhitecții își prostituau meseria proiectând nord-coreeana Casă a Poporului. Cei care nu au participat la această degringoladă generală au salvat, cred eu, demnitatea intelectualului într-o epocă istorică mizerabilă și au demonstrat că se putea trăi și altfel decât cerea canonul oficial. Într-un regim totalitar asta e mult. Si totuși, cum răspundem la întrebarea Hertei Müller de la Ateneu: unde erau intelectualii români cînd
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
eu, demnitatea intelectualului într-o epocă istorică mizerabilă și au demonstrat că se putea trăi și altfel decât cerea canonul oficial. Într-un regim totalitar asta e mult. Si totuși, cum răspundem la întrebarea Hertei Müller de la Ateneu: unde erau intelectualii români cînd sa ridicat Gheorghe Calciu? Acolo unde era și Herta Müller: în propria lor biografie. Ne apăram în haite, pe grupuri. Scriitorii au sărit pentru Dorin Tudoran, Institutul de Istoria Artei a ridicat glasul când Pleșu a fost trimis
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
la o simplă apăsare de buton, la simpla schimbare a „liniei" de la o zi la alta, materialul pentru alcătuirea unui nou „lot Noica" era deja pregătit. Rezerva de normalitate a societății de tranziție Dar ar mai fi ceva de spus. Intelectualii care atunci au oferit alternative la un univers închis și au asigurat „dreptul la continuitate" al istoriei sunt aceiași care, după 1989, au reprezentat rezerva de normalitate a societății ce ieșise traumatizată din experiența comunistă. Îmi fac iluzia că cei
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
Müller este neîndoielnic o conștiință. Tocmai din respect pentru ea am simțit acum nevoia să revin asupra unor probleme care atunci, în seara de la Ateneu, au rămas nelămurite. Există sigur un punct în care îi dau total dreptate Hertei Müller: intelectualii nu și-au făcut curat în ograda proprie imediat după 1990. Și nu și-au făcut, pentru că au fost prea mulți cei care avuseseră legături cu Securitatea. Și astăzi, după 20 de ani, stupefacția noastră rămâne intactă în fața mulțimii dosarelor
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
în ograda proprie imediat după 1990. Și nu și-au făcut, pentru că au fost prea mulți cei care avuseseră legături cu Securitatea. Și astăzi, după 20 de ani, stupefacția noastră rămâne intactă în fața mulțimii dosarelor de informatori, recrutați din rândurile „intelectualilor umaniști", care ies neîncetat la lumină.
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
consume mai ales senzațional, nu spiritual, s-a răsfrânt benefic și asupra noastră. Greva generală, „Huelga general contra El Capital" pe care am urmărit-o, cu Gabriel Chifu, curioși, aduna fluvii de manifestanți cu steaguri roșii, dar cu figuri de intelectuali, calme, de, eventual, tineri profesori de limbi moderne. Fețe frumos modelate de cultura milenară a Imperiului, chipuri care nu distonau cu eleganta ,,Esplanadă a Spaniei", esplanada care te scoate la mare, pășind pe un impecabil mozaic multicolor. Vocile nu urlau
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
un cămin de bătrâni. Gândiți-vă la focul iadului, dacă sunteți la conducerea unuia dintre cele 4 mari concerne energetice. Folosiți tehnologii nepoluante și nedistructive în cazul în care aveți o fabrică. Asumați-vă un risc, dacă vă considerați un intelectual. 9. Încercați să vă asociați unui loc despre care puteți spune cu mândrie că „noi facem lucrurile diferit“. Dezvoltați o cultură a atenției și a considerației, interesați-vă mai mult pentru idei noi decât pentru experiență, nu trăiți pe seama altora
Frankfurter Allgemeine: Cum poţi să salvezi lumea, în 10 paşi uşor de aplicat () [Corola-journal/Journalistic/60107_a_61432]
-
Luni 27 septembrie, la Ateneul român, a avut loc o întâlnire cu Herta Müller, scriitoarea germană de origine română, laureată a Premiului Nobel în 2009. N-am văzut de mult o sală atât de plină. Am fost foarte mândru de intelectualii români care au dorit să participe la dialogul dintre cunoscuta scriitoare și Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, care i-a publicat ultimele romane. În pagina de „Ochi magic" din acest număr puteți citi o notă referitoare la comentariile consacrate Hertei
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
De aici a decurs a doua neînțelegere. După părerea Hertei Müller, în România, minoritarii, etnici sau politici, n-au găsit niciun sprijin. Opinia literară ar fi fost pasivă și supusă. Sala a aplaudat. Am privit în jur. Erau foarte puțini intelectuali care să fi dovedit curaj în anii comunismului. Cei mai mulți au tăcut. De ce acest masochism? Și mai curios este că Herta Müller însăși a recunoscut că s-a comportat exact ca ei. Literatura ei critică a fost scrisă exclusiv în Germania
Foșnetul literaturii la Ateneu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6025_a_7350]
-
formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci cu un hohot de irascibilitate în fața inepțiilor vieții. E ca și cum doi intelectuali erudiți și talentați - iar dacă e ceva care sare în ochi e chiar talentul amîndurora - nu mai pot suporta absurditățile istoriei decît rîzînd pînă la disperare. De aceea, rîsul lor e forțat, adică nu e molipsitor. Nu am simțit decît
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
în tot acest timp. Oricum, atmosfera era una de prietenie, subliniată de o reală complicitate, poate chiar de solidaritate, împotriva cenzurii. În ceea ce privește anii ’60, ei au fost de mai multe feluri. Începutul lor - cu rădăcinile în perioada marilor procese împotriva intelectualilor (lotul Noica-Pillat, lotul Scriitorilor germani, procesele publice ale Miliței Pătrașcu, al lui M. Nasta etc.) - a fost întunecat. Pentru mine a coincis cu prima interdicție. A fost o perioadă în care nu eram nici publicist, nici scriitor, ci o fetiță
„Sper că voi ajunge să devin din nou numai scriitor“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/5944_a_7269]
-
asumându-și răspunderea și riscul. Editoarea mărturisește, într-un interviu prilejuit de apariția cărții, că datoreaza libertatea ei de gândire lecturii, încă de la 12 ani, a unor opere interzise până astăzi în țările arabe ale unor Sade, Nabokov și Miller. Intelectualul și puterea Scrie Jean Daniel în editorialul lui săptămânal din „Le Nouvel Observateur” (3 noiembrie): „Iată o Americă pe care o cunoaștem bine dintr-un trecut apropiat și despre care am crezut greșit că și-a pierdut din forță o dată cu
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]