6,119 matches
-
interlocutor a unui răspuns la stimul); (ii) să dea alocutorului semnale explicite că îi cedează cuvântul (secvențe de apel adresate interlocutorului - vocative, întrebări de confirmare); (iii) să recurgă la un contur intonațional terminal; (iv) să tacă; (v) să-i ofere interlocutorului semnale mimico-gestuale (îl privește fix, îl invită prin mimică și/sau gesturi să preia cuvântul, își relaxează brusc mușchii feței etc.). Accesul la cuvânt nu este însă reglementat de reguli foarte stricte, pe de o parte, iar pe de altă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
serie de fenomene comunicative: suprapuneri între vorbitori, sudări de replici (replici spuse de vorbitori diferiți, alcătuind însă o singură unitate comunicativă - de exemplu, o propoziție completă), tăceri mai lungi. Schimbul de replici se constituie după principiul acțiunii (vorbitorului) și reacției (interlocutorului): întrebare-răspuns, invitație-acceptarea/refuzarea invitației, ordin-ândeplinirea ordinului, scuze - acceptarea/respingerea scuzelor etc. Acest cuplaj de replici poartă numele de perechi de adiacență. Primul element al perechii de adiacență condiționează un anumit tip de reacție în replica interlocutorului. Uneori schimbul (de replici
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acțiunii (vorbitorului) și reacției (interlocutorului): întrebare-răspuns, invitație-acceptarea/refuzarea invitației, ordin-ândeplinirea ordinului, scuze - acceptarea/respingerea scuzelor etc. Acest cuplaj de replici poartă numele de perechi de adiacență. Primul element al perechii de adiacență condiționează un anumit tip de reacție în replica interlocutorului. Uneori schimbul (de replici) este alcătuit din trei elemente: acțiune (vorbitorul 1) - reacție (vorbitorul 2) - ratificare (feedback dat de vorbitorul 1 vorbitorului 2). Tranzacția. Unul sau mai multe schimburi pe aceeași temă formează o tranzacție. O temă poate fi alcătuită
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
o tranzacție. O temă poate fi alcătuită din mai multe subteme. Introducerea temei depinde de cunoștințele comune ale vorbitorilor, de gradul de cunoaștere reciprocă dintre vorbitori. Presupune adoptarea unor strategii prin care vorbitorul își începe interacțiunea comunicativă și își pregătește interlocutorii pentru schimbul verbal. Temele pot fi introduse direct prin acte de vorbire reprezentative/asertive, expresive, întrebări sau indirect, prin elemente cu caracter pregătitor (anunțarea temei, anunțarea intenției de a introduce o temă). Susținerea temei se face prin informații suplimentare sau
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să gestioneze scopurile curente ale schimbului verbal, știu să facă astfel încât contribuțiile lor conversaționale să corespundă scopului curent al conversației. Comportamentele lor comunicative se raportează la un set de maxime ideale, maximele cooperării, care funcționează ca puncte de reper pentru interlocutori în deducerea semnificației contextuale a unui enunț. Presupoziții, implicații, implicaturi. O parte din informația vehiculată implicit în cadrul interacțiunii verbale este transmisă prin intermediul presupozițiilor, implicațiilor, implicaturilor. Presupozițiile sunt parte constitutivă a universului comun de discurs, reprezentând precondiții ale enunțării cu succes
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
enunțare. Implicațiile sunt consecințele logice ale stării de fapt asertate printr-un enunț: Ion a plecat implică „Ion nu mai este aici”; Voi citi mâine implică „Nu citesc azi”. Încălcarea maximelor conversaționale generează implicaturi, adică sensuri contextuale suplimentare la care interlocutorii au acces în urma unor inferențe făcute pe baza cunoștințelor contextuale comune. De exemplu, la întrebarea Cât e ceasul? interlocutorul poate răspunde respectând maxima cantității și a relevanței: E ora șase; sau poate încălca aceste maxime răspunzând: Tocmai a închis la
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai este aici”; Voi citi mâine implică „Nu citesc azi”. Încălcarea maximelor conversaționale generează implicaturi, adică sensuri contextuale suplimentare la care interlocutorii au acces în urma unor inferențe făcute pe baza cunoștințelor contextuale comune. De exemplu, la întrebarea Cât e ceasul? interlocutorul poate răspunde respectând maxima cantității și a relevanței: E ora șase; sau poate încălca aceste maxime răspunzând: Tocmai a închis la florărie. În aparență, răspunsul este nerelevant în raport cu întrebarea. Dar interlocutorul interpretează acest răspuns pe baza cunoștințelor contextuale comune („știm
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
contextuale comune. De exemplu, la întrebarea Cât e ceasul? interlocutorul poate răspunde respectând maxima cantității și a relevanței: E ora șase; sau poate încălca aceste maxime răspunzând: Tocmai a închis la florărie. În aparență, răspunsul este nerelevant în raport cu întrebarea. Dar interlocutorul interpretează acest răspuns pe baza cunoștințelor contextuale comune („știm că la florărie închide la ora 6”), a principiului cooperării (vorbitorul știe că ascultătorul se comportă ca ființă rațională) și a celor patru maxime (calculând devierea de la maximele cantității și a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
tendința vorbitorilor de a-și păstra un teritoriu privat, neîmpărtășit cu ceilalți participanți la dialog, de a se distanța de ceilalți. Cele două fețe de care dispun vorbitorii se concretizează în strategii ale politeții pozitive (sau strategii ale solidarizării cu interlocutorul), respectiv strategii ale politeții negative (sau strategii ale desolidarizării de interlocutor). Alegerea uneia sau alteia dintre strategii este parte a unui comportament planificat, menit să contribuie la menținerea unor relații interpersonale armonioase. Prin strategiile politeții pozitive vorbitorii accentuează relația de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ceilalți participanți la dialog, de a se distanța de ceilalți. Cele două fețe de care dispun vorbitorii se concretizează în strategii ale politeții pozitive (sau strategii ale solidarizării cu interlocutorul), respectiv strategii ale politeții negative (sau strategii ale desolidarizării de interlocutor). Alegerea uneia sau alteia dintre strategii este parte a unui comportament planificat, menit să contribuie la menținerea unor relații interpersonale armonioase. Prin strategiile politeții pozitive vorbitorii accentuează relația de colaborare cu interlocutorul, prin strategiile politeții negative vorbitorii atenuează potențialul agresiv
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ale politeții negative (sau strategii ale desolidarizării de interlocutor). Alegerea uneia sau alteia dintre strategii este parte a unui comportament planificat, menit să contribuie la menținerea unor relații interpersonale armonioase. Prin strategiile politeții pozitive vorbitorii accentuează relația de colaborare cu interlocutorul, prin strategiile politeții negative vorbitorii atenuează potențialul agresiv al unor acte de vorbire care pot afecta dorința de independență a interlocutorilor. Printre strategiile politeții negative se numără: (i) performarea de acte de vorbire expresive (a cere scuze, a exprima regretul
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
menit să contribuie la menținerea unor relații interpersonale armonioase. Prin strategiile politeții pozitive vorbitorii accentuează relația de colaborare cu interlocutorul, prin strategiile politeții negative vorbitorii atenuează potențialul agresiv al unor acte de vorbire care pot afecta dorința de independență a interlocutorilor. Printre strategiile politeții negative se numără: (i) performarea de acte de vorbire expresive (a cere scuze, a exprima regretul, a cere iertare); (ii) performarea de acte de vorbire indirecte prin care sunt diminuate constrângerile vorbitorului asupra interlocutorului, pentru a-i
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de independență a interlocutorilor. Printre strategiile politeții negative se numără: (i) performarea de acte de vorbire expresive (a cere scuze, a exprima regretul, a cere iertare); (ii) performarea de acte de vorbire indirecte prin care sunt diminuate constrângerile vorbitorului asupra interlocutorului, pentru a-i lăsa posibilitatea unor opțiuni (Vrei să închizi geamul, te rog? în loc de Închide geamul!) sau se evită un refuz (Vii mâine? Aș veni, dar, din păcate, trebuie să merg în altă parte); (iii) atenuarea expresiei lingvistice prin modalizatori
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor (prin structuri condiționale, temporale: Dacă vrei, pot să te ajut; Când te hotărăști, vin să facem ordine în bibliotecă.); (vi) exprimarea deferenței prin folosirea pronumelor de politețe, a pluralului, a titlurilor academice (Domnule academician, vă rog să îmi acordați un
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vrei, pot să te ajut; Când te hotărăști, vin să facem ordine în bibliotecă.); (vi) exprimarea deferenței prin folosirea pronumelor de politețe, a pluralului, a titlurilor academice (Domnule academician, vă rog să îmi acordați un interviu.); (vii) exprimarea subordonării față de interlocutor (Vă rămân dator; Aș fi onorat să...); (viii) neimplicarea comunicativă (tăcerea, replici scurte, imobilitate). Printre strategiile politeții pozitive se numără: (i) performarea unor acte de vorbire expresive de tipul complimentelor, flatărilor (Ce bluză frumoasă ai!); (ii) folosirea de intensificatori de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să...); (viii) neimplicarea comunicativă (tăcerea, replici scurte, imobilitate). Printre strategiile politeții pozitive se numără: (i) performarea unor acte de vorbire expresive de tipul complimentelor, flatărilor (Ce bluză frumoasă ai!); (ii) folosirea de intensificatori de expresie pentru a exagera interesul față de interlocutor (Te rog, atenție la scări, sunt extrem de alunecoase! Întotdeauna ai fost cel mai bun!); (iii) folosirea mărcilor solidarității de grup sau ale apartenenței la grup: persoana I plural la verb; pronumele personale și posesive de persoana I plural; cuantificatorul toți
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ascultător ca în - Ce faci, mamă, acolo?, unde substantivul mamă este folosit de mama care se adresează fiicei); folosirea desemantizată a unor substantive denumind grade de rudenie: Ce faci, soro, acolo? Păi bine, frate, așa se vorbește?; (iv) empatizarea cu interlocutorul (Te înțeleg foarte bine; Știu ce simți); (v) exprimarea prin modalizatori a optimismului în raport cu interlocutorul (Sunt sigură că vei reuși! Fără ândoială că ai dreptate); (vi) orientarea spre interesele celuilalt prin enunțarea unor aserțiuni cu funcție de presecvențe (Știu că este
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se adresează fiicei); folosirea desemantizată a unor substantive denumind grade de rudenie: Ce faci, soro, acolo? Păi bine, frate, așa se vorbește?; (iv) empatizarea cu interlocutorul (Te înțeleg foarte bine; Știu ce simți); (v) exprimarea prin modalizatori a optimismului în raport cu interlocutorul (Sunt sigură că vei reuși! Fără ândoială că ai dreptate); (vi) orientarea spre interesele celuilalt prin enunțarea unor aserțiuni cu funcție de presecvențe (Știu că este important pentru tine să ai un răspuns cât mai repede); (vii) folosirea apelativelor care marchează
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
aserțiuni cu funcție de presecvențe (Știu că este important pentru tine să ai un răspuns cât mai repede); (vii) folosirea apelativelor care marchează intimitatea discursivă (numele mic) și a persoanei a II-a a verbului (tu); (viii) exprimarea interesului comunicativ pentru interlocutor prin conversații fatice, prin operatori discursivi care îl încurajează să continue (da, îhm), prin volubilitate (debit verbal, gestică, mimică). Exerciții. Aplicații Gândiți-vă la o situație în care un animal comunică cu omul. Descrieți această situație și caracterizați-o punând
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
trebuie avută în vedere valoarea funcțională a unei trăsături identificate, modul în care societatea respectivă învestește cu valoare un anumit stimul. De exemplu, asertivitatea (abilitatea individului de a-și formula clar un punct de vedere distinct, fără a leza însă interlocutorul - engl. assertiveness) este valorizată pozitiv în Statele Unite, dar negativ în culturile orientale, unde sunt valorizate pozitiv supunerea, modestia, reținerea. Tracul (emoția pe care o are individul pus în situația de a se manifesta public, de exemplu, în cadrul unui discurs public
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
există tendința elaborării unor atribute interne, în timp ce în culturile colectiviste există tendința elaborării unor atribute externe. S-a constatat, de asemenea, că procesul atribuirii joacă un rol limitat în comunicarea interculturală (comunicarea dintre membrii unor culturi diferite), deoarece indivizii percep interlocutorul ca impredictibil. În ceea ce îi privește pe români, Vintilă Mihăilescu (2000) este de părere că aceștia tind să explice eșecurile prin cauze externe, instabile și necontrolabile, în timp ce reușitele tind să le explice prin cauze interne, instabile și incontrolabile („La Dumnezeu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
tocmai ați cunoscut-o. Vine cineva și intră în vorbă direct, fără a se prezenta. Ce credeți? a) Trebuie că e o prietenă apropiată a persoanei cu care stați de vorbă. b) E extrem de nepoliticos că a făcut așa ceva. c) Interlocutorul dumneavoastră ar trebui să-i spună persoanei să aștepte puțin. d) Probabil e o persoană foarte importantă. e) Partenerul dumneavoastră de conversație ar fi trebuit să facă prezentările. f) Nimic. (iii) Sunteți primarul unui mic orășel. O atletă din loialitate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
asociere apare ca ciudată locuitorilor din Europa de Vest, așa cum folosirea ca apelative, în culturile de limbă engleză, a termenilor Mister (în loc de Sir) și Misses (în loc de Madam) este agresivă, vulgară; în cultura spaniolă numele de familie este folosit în comunicarea interpersonală de interlocutori între care gradul de intimitate este relativ mic, în timp ce în cultura română folosirea numelui de familie (neînsoțit de apelativul domn/doamnă/domnișoară) este impropriu și apare doar emfatic pentru marcarea solidarității de grup sau, în presă, ca expresie a unei
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
se face printr-un pronume special în engleză (it), dar printr-un pronume comun animatelor și inanimatelor în limbile romanice (rom. el, ea / fr. il, elle / it. lui, lei / sp. ello, ella). Sistemul gramatical al politeții se materializează prin desemnarea interlocutorului printr-un singur pronume în engleză - you -, prin doi în franceză - tu, vous -, prin trei în română - tu, dumneata, dumneavoastră -, în funcție de relația de deferență dintre interlocutori, prin mai mulți termeni în japoneză, în funcție de statutul social, rangul, sexul, vârsta interlocutorului: omae
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
it. lui, lei / sp. ello, ella). Sistemul gramatical al politeții se materializează prin desemnarea interlocutorului printr-un singur pronume în engleză - you -, prin doi în franceză - tu, vous -, prin trei în română - tu, dumneata, dumneavoastră -, în funcție de relația de deferență dintre interlocutori, prin mai mulți termeni în japoneză, în funcție de statutul social, rangul, sexul, vârsta interlocutorului: omae, kimi, ariate, kisama, anata-sama etc.; referirea reverențioasă la interlocutor se face prin utilizarea unei forme de persoana a II-a în română (dumneata, dumneavoastră), dar printr-
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]