74,681 matches
-
În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să spun decât că prezicerea ei a fost ca o rugă fierbinte către Cel de Sus, rugă care a fost răsplătită pe deplin - a vorbit Nicu, privind galeș spre Gruia... care... se făcea că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ușor! - și-a Încheiat vorba Petrică. ― Acum,fiindcă am trăit s-o auzim și pe asta, rogu-vă să „Îndemnați”, ca semn de bucurie că Îl avem Între noi Întâi pe Nicu și, datorită lui, pe dragul meu Petrică - a intervenit soția lui, aducând lumina În rândul comesenilor. Între timp, pe nesimțite, nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar mesenii au răspuns cu mare plăcere Îndemnului gazdei. ― Am o Întrebare, care o să te pună pe gânduri, Nicule - a vorbit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care trebuie pentru o asemenea trebușoară. ― Am reușit să finisez totul, cu excepția ultimei părți. Cea care se referă la intervenția chirurgicală asupra șetrarului. Am unele neclarități doar În evoluția postoperatorie. ― Acolo vei urmări și vei nota dacă În evoluție au intervenit situații deosebite. Importante sunt concluziile privind acest caz. Sper să finalizezi lucrarea la nivelul necesar. Sâmbătă ne rezervăm două ore pentru a discuta lucrarea ta. ― Am Înțeles, domnule profesor. Acuma - cu Îngăduința dumneavoastră - aș vrea să vă spun că adineauri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia participă la o intervenție chirurgicală grea - a cerut voie Nicu. ― Când interesele nației o cer, noi nu ne putem Împotrivi - a răspuns Petrică, cu oarecare avânt actoricesc. ― Numai să-l rugăm pe nenea Mitru să aducă două birje - a intervenit Nicu. Nenea Mitru nu a așteptat alt cuvânt, ci a plecat degrabă. În scurtă vreme două birje au oprit puțin mai departe de poarta hanului. Musafirii se aflau deja perechi-perechi În uliță... Când birjele au pornit În pas Întins, gazdele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Staniște, colegul meu de bancă din școala primară. Așteptăm Întrebările. ― Nu Înțeleg ce legătură este Între voi doi și profesor - a Întins mâna securistul spre tata Toader și către Petrică. La auzul acestor cuvinte, tata Toader, strângând din pumni, a intervenit: ― Cine Îi fi dumneata de vorbești cu noi de parcă sântem de aceeași etate? Nu vezi că ne-o albit părul ca omătul și că Îți putem fi tată? Măsoară-ți vorbele! Securistul a tresărit, gata să riposteze, când Petrică a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că eu și fratele meu Toader am fost cercetași pe front! Și un cercetaș nu e un papă lapte, ca omul pus de voi să ne păzească! ― Cred că v-ați edificat asupra marii noastre conspirații din acea seară - a intervenit profesorul. Securistul nu a cedat Însă, ci a reluat vorba. ― Printre voi, În ultima seară, se afla și un bătrân. Cine-i? ― De fapt, acel „bătrân” și nu „un domn mai În vârstă”, cum se cuvenea să vorbești dumneata, este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luptă? Acolo, În calea glonțului! ― Ei să dau viteji față de oamenii fără apărare. Da’ să-l fi văzut eu În timpul unui atac, când n-ai nici o beldie după care să te adăpostești și trebuie să Înaintezi doar prin salturi - a intervenit tata Toader. ― Aș vrea să știu dacă mai doriți ceva, fiindcă e târziu și mâine trebuie să intru În sala de operație la prima oră?... Mă așteaptă o intervenție chirurgicală grea! Și... ar mai fi ceva... Tot mâine, În cursul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
alta decât să-ți arunce În spate tot felul de Învinuiri. ― În numele liniei politice a partidului comuniștilor, taie și spânzură fără să dea socoteală nimănui - l-a completat profesorul. ― Dacă ați ști ce am avut de tras din cauza aistora... - a intervenit tata Toader. ― Uite că nu știu, frate - a sărit Petrică de la locul lui. ― Apoi, când să ți-o mai spun și pe aiasta? ― Uite, mâine luăm o trăsură și plecăm hai-hui. Pe drum, am să-ți ascult povestea... Acum, Însă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-mi placă chirurgia, dar nu așa, de suprafață sau de moft. Ci În tot ce presupune această disciplină a medicinii. Chirurgia nu Înseamnă numai a tăia și a coase, ci a ști când, cum și cât să tai...Urmarea? Aici intervine acel miracol al vieții... Vindecarea! Și toate astea i le datorez acestui om. Și apoi, cei de grad superior mie nu au nevoie de ajutor. Sunt oameni cu multă știință teoretică, dar și practică. Tu nu știi că cel mic
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vom face puțin mai devreme, ca să avem timpul necesar pentru a lua o gură de aer până la momentul confruntării... De acord? ― Dumneavoastră hotărâți, domnule profesor. ― Hai să mergem. Vizita decurgea firesc, ca de fiecare dată. Un moment de amuzament a intervenit când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesor să repete Întrebarea. ― Ați auzit, domnule profesor. Reformulați Întrebarea, dar mai la obiect, vă rog.. Între timp, Gruia Își făcuse un plan de răspuns deja, Încât În momentul repetării Întrebării el era În măsură să răspundă... După aceasta, a intervenit rectorul: ― Vrem să auzim intervenția domnului profesor Hliboceanu . Profesorul s-a ridicat și l-a rugat pe Gruia să prezinte modul cum a rezolvat cazul unei hemoragii gastrice masive venită În clinică destul de târziu. ― Dorim să prezinte doar etapele parcurse
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al cazului după toate noutățile la zi” - l-a Încurajat gândul de veghe. Gruia avea În minte totul limpede și bine sistematizat, Încât răspunsul a fost ca și cum ar fi rezolvat o ecuație... ― Mai dorește cineva să pună vreo Întrebare? - a intervenit rectorul. Nici un membru al comisiei nu a mai vrut să se Întindă la discuții. ― Considerăm examenul Încheiat, urmând ca membrii comisiei să delibereze. Rezultatul Îl vom comunica domnului profesor Hliboceanu. În acea clipă, s-a ridicat secretarul de partid: ― Vreau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răcoros... „Diseară trebuie să ieșim la aer. Altfel nu mai sunt bun de nimic” - l-a străbătut gândul. „Dacă tot ai deschis vorba cu plimbarea, atunci fă-o cum se cuvine. Fă acum un ocol prin Piața Unirii și...” - a intervenit gândul de veghe... Când a intrat pe ușă, Maria a sărit În Întâmpinarea lui; ― Ei? Cum a fost, scumpule? ― Peste așteptările mele... ― Adică? ― Toate bilele albe s-a nimerit să cadă În același loc. Nu le-a umbrit fața nici una
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și el, uitat de sine, asupra orașului. Au vrut să intre În biserică, dar nu era deschisă. ― Nu-i nevoie să te rogi doar În biserică. Dacă avem a ne ruga, oriunde am face-o, Dumnezeu ne primește ruga - a intervenit Gruia. Mai trebuie să știți că biserica asta a fost și Închisoare. Cine știe dacă cumva au mai adus-o „tovarășii” la starea de dinainte? Târziu, când lumina lunii Își Întinsese lințoliul argintat peste orașul tolănit de-a lungul Bahluiului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ascundeam, ca să nu mă aresteze legionarii..., iar câțiva ani mai târziu, la sfârșitul războiului, încă mai încercam să-mi găsesc frații și surorile, prin fostele lagăre naziste... La Colțea lucrez din 1946... Eugen a avut mult de suferit în timpul războiului, interveni Lia Gutman. In '40, după ce și-a luat licența în medicină, a fost pus în imposibilitatea de a-și practica profesia și mai mulți ani a trebuit să se ascundă și să-și câștige existența într-o școală a Comunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Leibovici era el însuși într-o mare încurcătură. Nu știu, răspunse el, mângâindu-și pe gânduri barba albă. Nu știu ce se cuvine mai bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui Aronică să intervină în favoarea lor... Doar este fiul dumitale! interveni Stelian, nedumerit că lui Mișu Leibovici nu-i trecuse prin cap această idee salvatoare. Ceasornicarul oftă, clătinând din cap, și îi destăinui atunci că Aronică nu le mai putea fi de nici un folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încurcătură. Nu știu, răspunse el, mângâindu-și pe gânduri barba albă. Nu știu ce se cuvine mai bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui Aronică să intervină în favoarea lor... Doar este fiul dumitale! interveni Stelian, nedumerit că lui Mișu Leibovici nu-i trecuse prin cap această idee salvatoare. Ceasornicarul oftă, clătinând din cap, și îi destăinui atunci că Aronică nu le mai putea fi de nici un folos, pentru simplul și bunul motiv că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zi mai puțin!... O să vă rugați ca să scăpați de mine!... Totuși eu te rog să ai grijă ce faci, insistă sora sa. Bineînțeles, sorella. Acum nu o să-mi mai poată face ei vânt!... Nu le mai merge!... În acel moment interveni în discuție și Victor, ca să-i amintească unchiului său de dorința lui mai veche de a veni la Torino, ca să-și cunoască rudele și, poate, ca să rămână acolo definitiv, după ce avea să devină inginer. Sigur, de ce nu? aprobă Nando. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au prins... Nando se întristă și el. Cum e posibil?... Acum, că Stalin a murit, ar trebui să se termine cu toate abuzurile astea. Fiecare om are dreptul să trăiască acolo unde îi place. La noi, în Italia... Da' de unde! interveni Ticu. Pușcăriile sunt pline. Cine-a ajuns la zdup pe vremea lui Stalin, tot acolo e și-acum! Ce-ți închipuiai, că e ca-n Italia?... Așa va să zică?... articulă Nando dezamăgit. Eu credeam că o să fie mai bine!... Își aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aia, tovarășu'?... Aaaa!!... Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej socoti de datoria sa să intervină, pentru a liniști apele tulburate. El îi ceru imperativ lui Ceaușescu să se așeze la loc pe scaun, apoi i se adresă părintește și consolator: Lasă, Niculae, nu-ți face sânge rău degeaba, că dacă toți ar învăța carte, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu ascult "Vocea Americii" și nu știu ce se-ntâmplă-n lume?... Deși ar mai fi avut ceva de spus, Sever nu mai stărui. Voiam să spun că azi, cine are carnetul roșu-n buzunar, are foloase și cine nu, trage ponoase! interveni Ticu. Tu, Severe, parcă nu ești membru de partid... Eu?... Membru de partid?! protestă jignit Sever. N-am fost și nici n-o să fiu!... Nu m-am băgat în viața mea-n politică... Nici eu, rosti conciliant Ticu. Dar uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cauzei național-creștine, oriunde s-ar fi aflat. Numai de la maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să-i aducă și ei la cunoștință schimbările intervenite în viața lor. Maica le răspunsese fără zăbavă, mărturisind că se bucura din tot sufletul de bucuria lor și promițând să le facă în curând o vizită la noua lor locuință din Vărăști, unde le ura să aibă parte numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl preveni ea, că noi nu prea avem ce zestre să-i dăm fetei, când o să se mărite, fiindcă asta e situația... Mamă, lasă poveștile astea cu zestrea, o întrerupse stânjenită Felicia. Ce dumnezeu!... Hai să vorbim despre altceva... Doamnă, interveni Victor, ca să lămurească lucrurile, eu n-am venit aici ca sa emit pretenții... Eu nu sunt vânător de zestre! Vai, ce bine! se bucură doamna Măgureanu, împreunându-și palmele. Mi s-a luat o piatră de pe inimă... Că au fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Trăim așa cum dă dumnezeu, amândoi dintr-o pensie... Nu face nimic, doamnă, o liniști Victor, Fiți fără grijă!... Urania mea și-a adus aminte de buclucul pe care l-a avut cu zestrea, când am luat-o eu de nevastă! interveni domnul Măgureanu, cu un zâmbet pe chipu-i de om uscățiv. E-hei... Se așezară la masă și doamna Măgureanu îl servi pe musafir cu prăjituri de casă și cu un șerbet foarte dulce din zahăr ars. Discuția continuă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-meu?... sări cu gura Paulică Dobrescu. De unde?... Cu cine mama mă-sii să-l facem? Cum cu cine? se miră Tase. Nu sunteți și voi studenți? Băieții de pe-aici nu prea vor sa se amestece, mă, nu-i interesează, interveni Mircea Cartojan, care tocmai apăruse din sala de curs. Medicinistul și politehniștii îl priviră lung. Nu suntem decât noi ăștia... Ceilalți stau în banca lor... Niște căcăcioși! conchise cu sictir Dobrescu. Stai, mă, că nu e chiar așa, cum spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]