6,649 matches
-
fața albă și roză, cu ochii albaștri, Adela, printre flori, e o floare mare, strălucitoare, mai vie decât toate, irezistibil atrăgătoare. Comparația, banală de adevărată ce e, între femeie și floare este mai mult decât constatarea unei asemănări exterioare. E intuiția unei identități profund naturale. Spectator neocupat (nu pot să culeg și eu flori; îmi lipsește cu desăvârșire convingerea!), mișcîndu-mă fără rost încolo și încoace (în fața unei femei nu pot să mă întind pe iarbă, singura soluție onorabilă a problemei), situația
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zilei, se învîrteau, teoretic, toate în jurul iubirii. Îmi făceam un punct de onoare să fiu obiectiv, "științific", căci mi se părea o supremă ineleganță să beneficiez de aceste discuții spre a-i face declarații învăluite. De câtva timp, însă, aveam intuiția obscură că vine ceva. Într-o zi, înainte de aprinsul lumânărilor (stăteam amândoi de multă vreme de o parte și de alta a unei măsuțe, fără să ne mai putem vorbi nimic), i-am spus, simplu și calm - simțeam că acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca Adela, ipoteza doamnei Sabina ar fi fost alta!) Cât despre asemănare! Sunt înalt ca și Adela, încolo... Eu sunt "brun, ochii negri, nasul potrivit", întocmai ca în pașaport. Un singur lucru n-a greșit doamna Sabi-na: "dragă tare". Deducție, intuiție, observație directă?... Adela era stânjenită. Haim Duvid, imperturbabil, îndrepta ceasornicul. Dar doamna Sabina revărsa atâta suflet cald, că eu, cel puțin, nu aveam nevoia nici celei mai mici sforțări ca s-o tolerez. Când am ieșit, Adela zâmbea cu înțeles
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține umorul comprehensibil fața de slăbiciunile omului privit în globalitatea sa. Intuiția nuanțată, dialectică se pliază pe cunoașterea sufletului, beneficiază de o logică impecabilă, dar și de o oarecare împleticire a expresiei, cu excepția finalului: "Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ieșit iar la suprafață, după al doilea acces de tuse. — Vă referiți la Seymour? am întrebat. După inflexiunile glasului ei, era limpede că se gândea la niște lucruri infame. Pe urmă, brusc, mi s-a năzărit - și era o pură intuiție - că poate se afla în posesia tainică a unor diverse date răzlețe din biografia lui Seymour; adică a unor fapte grave, regretabil dramatice și (după părerea mea) fundamental derutante, legate de Seymour. Anume că în copilărie, timp de șase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
exemplu, că la cincisprezece ani fusese admis student în anul întâi la Columbia. Da, mă refer la Seymour, mi-a răspuns doamna de onoare. Cu ce se ocupa înainte de a intra în armată? Din nou m-a fulgerat acea percutantă intuiție că femeia știa mult mai multe despre Seymour decât lăsa să se înțeleagă. Părea să știe perfect că, înainte de a se înrola, Seymour predase limba engleză - că era profesor universitar. Un profesor. O clipă, uitându-mă la ea, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
rămâne intactă -uscată și plăcută. „Convingere“nu este cuvântul cel mai potrivit. E mai curând o recompensă pentru cineva care-și dorește pedeapsa, sau un soi de certificat de răbdare și îndurare. Simt că dețin o cunoaștere, un fel de intuiție redacțională, dobândită în urma eșecurilor întâmpinate în ultimii unsprezece ani de încercări de a-l descrie pe Seymour pe hârtie, și această cunoaștere îmi spune că el nu poate fi sesizat prin subînțelesuri și treceri sub tăcere. Dimpotrivă. Din 1948 încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Seymour nu se înșală niciodată în astfel de chestiuni.) Din fericire pentru mine și, probabil, pentru oricine, nu cred că trebuie să amestec Zen în treburile astea. Metoda de lansare a bilelor pe care mi-o recomanda Seymour din pură intuiție poate fi comparată, aș spune, în mod legitim și neoriental, cu arta fină de a arunca un muc de țigară într-un coș mic, aflat în celălalt capăt al camerei. O artă, cred, în care toți fumătorii masculi sunt maeștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
alta cu o intensitate ce se amplifică În progresie geometrică. Prin urmare, chiar Închise În două cuști scufundate În vidul absolut, ambele plante suferă. Regnul vegetal e mai sensibil decât regnul animal. La plante totul se bazează pe empatie, pe intuiție. O execuție pe scaunul electric provoacă la unii dintre spectatori o reacție de satisfacție, de plăcere, de juisare În gol. Nu același lucru se Întâmplă cu o mușcată cu un ficus sau cu oricare altă plantă. Plantele nu au orgoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
piardă libertatea de-a acționa după bunul său plac, și desigur, ar fi intrat de bună voie În colivie...! Judecînd la rece și, analizând retroactiv, efectiv nu avea ce să-i reproșeze... Dar În ciuda acestui paradox, o vibrație sensibilă a intuiției sale, Îi șoptea să privească la relațiile lor intime, ca la un trecut ce se pierde În negura timpului! Cu o seară Înainte, plecase dela hotel Îmbrăcat ca pentru sezonul de primăvară. Avea să constate Însă cu surprindere, primăvara era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
neindentificat, rămase În expectativă contrariat. O privi pe Carla care-i urmărea fiecare mișcare căutând pe cât e posibil să nu-i de-a satisfacție dar, În cele din urmă, instinctul de apărare, Îl invită să scuipe!! Carla triumfa. „Ehei, băiete... intuiția mea niciodată nu m-a Înșelat. Na-i vrut să’mi dai ascultare, crezându-mă nebună. Garantez cu toată convingerea. La mijloc e un lucru necurat...!!” „Te Înșeli, fată dragă... o contrazise el dus pe gînduri. Mai mult ca sigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui Nando, Îi puse unele Întrebări de rutină: „Ce dureri ai...? De când și În ce mod a Început evoluția simptomelor...?” Bâlbâindu-se Încă destul de pronunțat, Tony Pavone răspunse. „De fapt, nu sunt bolnav. Nu am fost niciodată... După a mea intuiție, am fost „Otrăvit!!”. Doctora holbă ochii la el. Se așeză pe un scaun În fața lui, examinându-l mai cu atenție. Ochii roșii, demostra evident o intoxicare alcoholică, În timp ce fața, tremurăturile mâinilor confirmau cu certitudine acest diagnostic. Ca să nu-l jignească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care o așeză cu oarecare pedanterie În mijlocul mesei. Justifică gestul, zâmbind. „Dacă nu se bea, o plătesc eu...!” Tony Pavone privi chiorâși la patron, dar În fața faptului consumat nu mai avea ce comenta. Avea să constate totuși mai târziu intuiția patronului care Își cunoștea clienții și meseria. Într-un timp relativ scurt, fu nevoit să mai aducă una! Inginerul Lakner se cam cherchelise și drept urmare a acestui fapt porni un asalt asupra fetei Încercând s-o atragă de partea lui
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
undeva În apropiere când el urcă În apartamentul său cu un sentiment confuz iar harababura din capul lui, Îi Întări convingerea unui bărbat „Irezistibil...!”. Întors acasă victorios, o victorie echivalentă cu cel puțin escaladarea Everestului, Tony Pavone nu bănuia iar intuiția sa nu-i avertiza, marea dragoste ce se va contura, Învăluindu-l...!! Lăsă aparatul de radio să transmită muzica În surdină, iar el pe jumătate adormit se lungi În așternut zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
convingă de autenticitatea documentului - la Spitalul de neuropsihiatrie...!!” Muncitorii protestară, comentând, vociferând. Tony Pavone le făcu semn să fie liniște. Preciză. „Atunci când omul mai are zile de trăit, trăiește...!! Nando interveni. „Prieteni, doresc să nu fiu un profet mincinos insă, intuiția mea Îmi șoptește ceva incredibil. Prietenul nostru, bunul nostru șef, inginerul Tony Pavone ne va părăsi definitiv. Mi-e teamă București-ul, orașul său natal - va avea o influență decisivă de-a rămâne acolo. Dacă are această intenție, s’o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a fost naturală ori provocată...! Și, dacă a fost intenționat provocată de preupușii „Extra tereștri”, ce interes au avut dumnealor să se străduiască să ne execute Într-un stil atât de lipsit de inteligență umanitară...?” „Bună Întrebare... După a mea intuiție, sunt două variante principale... Dacă Întrdevăr potopul a existat atunci, vizitatorii planetei au aflat lipsa omului - adică, stăpânul planetei - dar În schimb au aflat, alte forme de viață hidoase, de mărimi extra planetare Într-o continuă luptă pentru supraviețuire Încât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mulțumesc Mingoti, ești băiat de treabă. Să admitem totuși: dacă sunt dispus să ofer câțiva bănuți, aproximativ cam la ce sumă se poate ridica bunele tale intenții...??” „Uite vezi, la asta nu m’am gândit...Socotind totuși după a mea intuiție, tipul nu-i un milițian oarecare cu grad de caporal, eu zic să-i oferim „Una sută mii lei”. După aprecierea mea, pentru tine constitue, sumă neglijabilă...!!” „Chiar, bine zici...!” „Ascultă la mine omule. Te poți socoti norocos, eu sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să aducă peștele, nu sunteți de părere să ne Înviorăm cu câte o mică tărie...? În dimineața asta nu am nici un chef de lucru, simpt nevoiea unei rapide deconectări: am inima Închisă și parcă-mi vine să plâng tot timpul...! Intuiția mea Îmi avertizează pericolul unei mari primejdii,de aceea, doresc să alung gândurile negre Încercând relaxarea, În compania celor mai cu suflet oameni ce i-am Întâlnit vreo dată. Aveți altă propunere...?” “Bine ai grăit române...!” - suspină Gică Popescu ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de vedere politic, psihologic, nemții au avut o idee de geniu. Banalitatea era doar un camuflaj. Ce mod mai bun de-a stoarce blestemul din crimă decât de-a o face să pară obișnuită, plictisitoare sau măruntă? Cu o oribilă intuiție politică au găsit o cale să ascundă acel lucru. Intelectualii nu pricep. Ei Își trag noțiunile despre chestiuni ca acestea din literatură. Se așteaptă la un erou malefic precum Richard al III-lea. Dar crezi că naziștii nu știau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am pomenit că arăt ca o păpușă hidoasă scoasă din catacombe. În vopseaua aia lucitoare pe care o folosește, chiar arătam terminat. Era ca și cum nu-mi ajungea o moarte, ci trebuia să am o moarte dublă. Ei, lasă să vină. Intuiția lui dementă despre New York s-ar putea să fie corectă. E un maniac vesel. Zilele astea atâția oameni cu pretenții au descoperit că demența e cunoaștere de ordin Înalt. Dacă i-ar picta pe Lyndon Johnson, pe generalul Westmoreland, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În siguranță. — Domnule, sper acest lucru. — Haideți să bem un păhărel de coniac. Am trecut prin zile de grea Încercare. — Atroce. Oarecum genul de teroare pe care anticipam c-o voi trăi În America. La prima vizită. Am avut o intuiție. — Toată experiența dumneavoastră În America a fost așa? — Nu toată. Dar aproape. Cu mult zgomot În bucătărie, Margotte deschidea cutii de conserve, scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putem spune că știința noastră despre moarte este superficială. Nu există știință. Există dor, suferință, jelire. Acestea pornesc din nevoie, afecțiune și dragoste - nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar nu sunt examinatorul vieții sau vreun connoisseur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dragoste - nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar nu sunt examinatorul vieții sau vreun connoisseur, și nu am nimic de argumentat. Sigur că un om ar oferi consolare, de ar putea. Dar asta nu se numără printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi nimic după moarte. Dacă urmează doar să fie așa cum a fost Înainte de naștere, de ce să-ți pese? Acolo nu ai mai primi nici o informație În plus. Neastâmpărul de maimuță ar Înceta. Cred că mi-ar lipsi În principal doar intuițiile mele vagi despre Dumnezeu În multele forme zilnice. Da, asta mi-ar lipsi. Și atunci, doctore Lal, dacă luna ar fi avantajoasă pentru noi metafizic, eu aș fi complet În favoarea ei. Ca proiect ingineresc, colonizarea spațiului, În afara curiozității, a ingeniozității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sau țurțurii tăi monstruoși. Pipăind, mângâind firele verzi și lungi ale cergii, Sammler Își zise că, din cauză că el și Antonina fuseseră desemnați, parte dintr-o demonstrație a lipsei de sens a acestei răscoliri pline de viață cu străfulgerările ei de intuiții Înalte de pe o parte și sucțiunea noroiasă continuă a mormântului de sub picioare, că din această cauză, el personal, Artur Sammler, opusese rezistență cu Încăpățânare. Iar Elya era și el devotat unor principii de conduită ce păreau a fi discreditate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]