4,202 matches
-
de dinainte. El părea să simtă asta. —E OK, nu ne grăbim, Îi șopti el. Avem tot timpul din lume. Lasă-te să plutești. Ea făcu exact asta. Își Închise ochii și lăsă senzația pe care o simțea să-i inunde Întreaga ființă și, Într-un fel ciudat, aproape Zen, se contopi cu acea stare, deveni chiar ea. —Așa, Îl auzi ea șoptind. Așa. Degetele lui Îi alunecau din ce În ce mai repede pe clitoris. Tot atunci Împunsăturile lui deveniră mai rapide și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
albi, o ureche dreaptă, alta fleșcăită. Un paznic cu adevărat mizerabil. Am stins. O voi aștepta pe întuneric, fără nici o lumină,. Întunericul mă ascundea de mine însumi. Am făcut câțiva pași bâjbâind și m-am trântit pe divan. Casa era inundată de liniște. Erau doar micile zgomote ale corpului meu de invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting formele mobilelor, bibelourile negre și profilul șemineului pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
loc deasupra ei, și se agita ca și cum s-ar fi chinuit să-l ajungă. — Cum să fac? spuse din nou cu un fir de voce gâtuită și părea că se adresează cuiva care aștepta, acolo sus, pe tavanul jos și inundat de lumină. I-am mângâiat chipul, obrajii îi erau nefiresc de rigizi. Pielea de pe bărbie avea vinișoare albastre, gâtul era întins și diafan ca o lanternă de pergament în vânt. De câte ori o văzusem plecând așa? Când făceam dragoste, își înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lumina. Am închis și ușa de la camera fetelor. Deși conținutul seifului era pentru ele, erau prea mici ca să înțeleagă astfel de lucruri. Am aprins lumina de pe hol și am deschis ușa dulapului cu lenjerie. Mirosul de haine proaspăt spălate îmi inundă nările. Am scos cu grijă vraful de prosoape de pe raftul din fața seifului, nu pentru că eram îngrijorat că Madeleine va observa că umblasem iar la el, ci doar pentru că nu voiam să fac dezordine pe raftul pe care ea sau doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
set de instrumente sterile, dilatatoare, foarfeci de diferite mărimi, lame, ață și ace pentru cusut carne omenească, pensete, măști de oxigen și pungi cu ser fiziologic. Și feminitatea expusă acolo În Întregime, neavând nici un loc În care să se-ascundă, inundată În lumina puternică a lămpii din spatele medicului, ce făcea totul să pară roz ca o rană, poate ca gura știrbă a unui bătrân, din care se scurgea un sânge Întunecat. În timp ce se lupta În zadar cu el Însuși să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o ușoară plictiseală. Plictiseala și indiferența i se părură lui Fima În clipa aceea mult mai senzuale și provocatoare decât orice furtună a simțurilor de pe lume. După o clipă, Îl inundă un val de rușine, care Îi stinse dorința. De ce renunțase azi-dimineață la trupul Yaelei? Dacă ar mai fi investit puțină șiretenie și răbdare, dacă ar mai fi insistat numai puțin, fără Îndoială că ar fi cedat. Fără să simtă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
încurcătură, bombănind, și-și privea nevasta pe furiș, văzând-o cu câtă disperare încerca să se justifice spunând că în planul acela chiar că nu se vedea dacă următoarea întretăiere dă într-o stradă cu sens unic, pe tata îl inunda brusc o imensă bună dispoziție. Găsea nepriceperea ei emoționantă, asta îl făcea să se simtă el cel priceput, cel care până la urmă se descurca totuși mai bine, chiar dacă trebuia să i se citească zilnic horoscopul, ca să treacă nevătămat prin viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul ogrăzii. Nimeni nu se mai arătă cu gamela la cazanul plin cu bunătăți. Se frigeau, pe deasupra imenselor jăratice, zeci de curcani, trecuți prin prăjină. Pivnița era inundată de vinuri. Ostașii treceau cu cizmele prin lichidul scurs din poloboacele cu caneaua lăsată dinadins deschisă de cei care își umpluseră gălețile. Poate fiindcă bubuiturile tunurilor abia se mai puteau desluși, o bucurie delirantă cuprinseră pe toți. Gâlgâia în beregăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu fiecare mădular descoperit în țipăt. Intra în toate diminețile cu cârpa, măturoiul și fărașul. Mă găsea în pat, citind, sau la masa de scris, în fața paginilor încâlcite. Obișnuită cu indiferența mea, deschidea ferestrele și lumina zilei, caldă și binefăcătoare, inunda încăperea. Venea și pleca mută, deranjându-mă de fiecare dată, ca să măture de sub scaun și masă, cocoloașele de hârtie și mucurile de țigări. În fiecare dimineață, Albertina se apleca peste fereastră, să--mi scuture pijamaua. Erau momentele cele mai periculoase. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
loviturile din mâini și din picioare, în tăbliile de lemn, erau un spectacol care mă putea compromite. Mă miram chiar că nu s-au deschis încă ușile din coridor, ca lumina orbitoare a becurilor aprinse în toate camerele pensiunii să inunde ungherele cele mai întunecate. Așteptam ca dintr-o clipă în cealaltă, să apară în fiecare prag, bărbații și femeile în costume sumare, gata să pună mâna pe hoț și care, dând cu ochii de mine, să-mi arunce în obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat al sufrageriei, unde Vladimir făcea chetă pentru cumpărarea unui buchet de garoafe italiene. Doamna Pipersberg le primi împreună cu cele mai distinse condoleanțe, mulțumind cu surâsul ei luminos, răsărit brusc pe obrajii inundați de lacrimi. Mariana care venise să mă caute, luă loc pe scaunul cu spătar înalt. Mângâia o pisicuță cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept și stăruia acolo, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se spune lift, remarcă Henry, deschizând cu un fâșâit ușile de metal dantelat și invitând-o În cabina mică, lambrisată cu stejar. Lifturile În locuințele particulare erau Încă o noutate În Anglia. Apartamentul era spațios, cu numeroase ferestre. Lumina Îl inunda chiar și Într-o zi cenușie de februarie londonez. Strălucind de mândria proprietarului, o conduse dintr-o cameră În alta, În timp ce pașii le răsunau pe podelele de lemn lustruit (covoarele și carpetele Încă nu fuseseră livrate de Baker’s). — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Giovanni Croce, un adevărat Caton al contabilității, să-și pună În joc prestigiul, făcând o vizită aici, la penitenciar, chiar cu puțin Înainte s-o șteargă; i-am oferit nu mai puțin de un exemplar din viperina broșură care a inundat Capitala Federală și localitățile suburbane, al cărei autor s-a acoperit de cel mai suveran ridicol, la adăpostul măștii anonimatului și În fața cenotafului Încă deschis, denunțând nu știu bine ce absurde coincidențe Între romanul lui Ricardo și Sfânta Viceregină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fericire, am amețit lângă Costa Rica, care mi-a lăsat ceva vreme, și-așa am ajuns pă juma la nouă neața. Poate că chiar atunci mi-a fredonat la cord un sfânt binecuvântat și-am Început să mă rog. M-a inundat o prospețime și cre că foarte repede s-a pus bezna. O săptămână după, am aflat că io nu mai gândeam În timp. Pă bune, conașule Larramendi, când s-a-mplinit ăi doi coți dă pedeapsă, mi-a părut că s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
net superioare. Un soi de optoelectronică de vârf. Brusc toată consola se lumină În roșu, fenomenul fiind Însoțit de un sunet intermitent. Surprins, Norman sări Înapoi: pupitrul de control se trezea la viață. Fiți atenți! Un flash orbitor de lumină inundă camera, imprimându-le pe retine imagini remanente și aspre. Doamne... Un alt flash, iar apoi Încă unul, după care luminile din tavan se aprinseră, iluminând uniform Încăperea. Norman văzu chipuri surprinse, speriate chiar. Oftă, expirând Încetișor. — Isuse... — Cum dracu' s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nimic, zise Norman. Cred că ai suferit un șoc electric, Norman. Asta o să-ți provoace o amnezie retrogradă. N-ai să-ți poți aminti clipele de dinaintea șocului. N-o găsesc nici pe Tina, dar, conform indicațiilor senzorilor, Cilindrul E este inundat și blocat. Ai fost cu ea În E. Nu știu de ce s-a inundat. — Ce știi de Harry? — Cred că și el a suferit un șoc. Ați avut noroc că amperajul n-a fost mai mare, altfel erați acum prăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
provoace o amnezie retrogradă. N-ai să-ți poți aminti clipele de dinaintea șocului. N-o găsesc nici pe Tina, dar, conform indicațiilor senzorilor, Cilindrul E este inundat și blocat. Ai fost cu ea În E. Nu știu de ce s-a inundat. — Ce știi de Harry? — Cred că și el a suferit un șoc. Ați avut noroc că amperajul n-a fost mai mare, altfel erați acum prăjiți amândoi. În fine, Harry zace pe podea În C, ori adormit, ori inconștient. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Au făcut treabă bună aici, spuse ea. Totul este inscripționat. În afară de asta, mai sunt și fișierele ajutătoare ale computerului. Și un tâmpit s-ar descurca. O singură problemă rămâne nerezolvată. — Care anume? — Bucătăria era În Cilindrul E, care a fost inundat. Am rămas fără mâncare, Norman. Nu mai avem deloc? — Așa se pare. — Apă? — Apă da, din belșug, dar hrană ioc! — Păi, fără hrană ne descurcăm. Cât mai avem de stat aici? S-ar părea că Încă vreo două zile. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
intens purpurie. — Ultraviolete, spuse Beth. Dar nu știu la ce servesc. — Dezinfectare? — Posibil. — Poate că servește la bronzare, sugeră Harry. Vitamina D. Apoi intrară Într-o cameră mare, așa cum Norman nu mai văzuse niciodată. Pardoseala strălucea Într-o culoare purpurie, inundând spațiul cu o lumină ultravioletă. Pe toți cei patru pereți erau montate niște tuburi mari de sticlă. În interiorul fiecărui tub se afla câte o saltea Îngustă, argintie. Toate tuburile păreau a fi goale. — Aici, le arătă Beth. Cercetară cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
uscat. Își ascultă respirația liniștită. — Norman! o auzi pe Beth prin intercomul căștii. De ce nu-mi răspunzi, Norman? Ți-e frică, Norman? Repetarea propriului nume Îl irită. Apăsă pe butoanele de deschidere a sasului. Apa Începea să pătrundă prin podea, inundând cu repeziciune compartimentul. — Ah, iată-te, Norman, acum te văd. Și Începu să râdă: un râs strident, ca un cotcodăcit.. Norman se Întoarse și văzu camera video montată pe robotul aflat Încă În sas. Îi făcu vânt, răsucind-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
posibil, s-o deposedeze de arma pe care o deținea, să deconecteze explozibilele. „Să le deconectăm“, Își zise el. „Hai să deconectăm explozibilele și să le dezamorsăm.“ Numaidecât, toate becurile roșii se stinseră. „Nu-i rău deloc“, Își spuse Norman, inundat de un val de plăcere. O clipă mai târziu, luminile roșii se reaprinseră. — Nu-ți merge, Norman, spuse Beth. Cu mine nu-ți merge. Eu pot să lupt cu tine. Știa că Beth avea dreptate. Stingerea și aprinderea becurilor fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din exteriorul habitatului răspândeau o lumină galbenă și palidă. Probabil că energia era pe terminate. Stricăciunile cilindrilor erau vizibile: șuvoaie de bule ridicându-se din cilindrii A și B, cavitățile din D și spărtura din E, cilindru care era deja inundat. Habitatul era zdrobit și pe moarte. Dar de ce venise atât de aproape de habitat? Privi cu coada ochiului la hublouri și Își dădu seama că, de fapt, spera să-i vadă pentru ultima oară pa Harry și Beth. Voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care Îl determinase să-i abandoneze pe ceilalți. Apăsă pe butoanele cuvenite, oprind ascensiunea. Când Începu să coboare Înapoi, mâinile Îi tremurau. 01.30 ORE Submarinul se așeză ușor pe fundul oceanului, În apropierea habitatului. Norman pătrunse În sas și inundă compartimentul. Apoi coborî din submarin și se Îndreptă spre habitat. Conurile de pe cutiile de explozibil TEVAC arătau ciudat de festive, cu luminile lor roșii, clipitoare. „Atențiune. Paisprezece minute și numărătoarea continuă.“ Își calculă timpul de care avea nevoie. Un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deschide trapa. — Nu, Norman, nu pot. Și Începu să plângă din nou. Norman Încercă pe rând toate trapele: Cilindrul B - blocat; Cilindrul C - blocat; Cilindrul D - blocat. „Atențiune. Treisprezece minute și numărătoarea continuă.“ Se afla lângă Cilindrul E, care fusese inundat la un atac anterior. Studie spărtura cu margini neregulate din Învelișul exterior. Gaura era Îndeajuns de mare ca să se poată strecura Înăuntru, dar avea marginile extrem de ascuțite și, dacă-și tăia costumul... Nu, decise el. Era prea riscant. Se deplasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fusese o cutie cu fulgi de porumb. Când o atinse, aceasta se dezintegră și fulgii se răspândiră ca o zăpadă galbenă. Se afla În bucătărie. Dincolo de aragaz văzu o altă trapă care făcea trecerea spre Cilindrul D. Acesta nu era inundat, ceea ce Însemna că trebuia să presurizeze cumva Cilindrul E. Privind În sus, observă o trapă de trecere ce ducea În sufrageria cu peretele fisurat. Se cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]