3,010 matches
-
Putem recunoaște că suntem furioși, fricoși, speriați, triști sau bucuroși, dar aproape niciodată (sau extrem, extrem de rar) că suntem invidioși. Uneori, susțin specialiștii, invidia este atât de ascunsă, încât individul nu este nici el însuși conștient de faptul că aceasta invidia este adevăratul motiv al propriului său comportament 53. Prin urmare, oamenii își pot recunoaște (sieși și/sau altora) celelalte stări emoționale, dar sunt cel mai puțin dispuși să admită că sunt dominați de invidie, pentru că, a face astfel, ar însemna
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ce anume îi lipsește cuiva, cât despre ce anume au alții" (Epstein, 2008, p. 39). De regulă, invidia este destructivă: "urâm obiectul invidiei noastre și ne bucurăm de nenorocirile care i se întâmplă. În mintea noastră, persoana pe care o invidiem este întotdeauna mai mare și mai tare decât noi. Așteptăm îngrijorați să cadă de pe piedestal, suntem permanent atenți la orice fragment de informație care sugerează că nu e atât de perfectă pe cât pare, iar dacă îi merge prost suntem încântați
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poluează lumea interioară; cât timp ne confiscă, ea "ne blochează claritatea, atât în privința propriei persoane, cât și în privința celei invidiate, și sfârșește prin a ne face să avem o părere proastă despre noi înșine. Nimeni nu poate vedea limpede ceea ce invidiază, susține J. Epstein (2008). Invidia încețoșează gândirea, calcă în picioare generozitatea, exclude orice speranță de seninătate și în final usucă inima" (p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ca veninul în colții unui șarpe și așteptând numai o ocazie ca să se elibereze, iar, apoi, ca un demon dezlănțuit, să se stârnească și să urle de turbare" (apud Epstein, 2008); marele gânditor german ne amintește că întotdeauna ura însoțește invidia 54. Mult mai aproape de vremurile noastre (începutul secolului al XXI-lea), gânditorul spaniol Fr. Savater consideră că, în ceea ce ne privește, ca oameni, "când este vorba de lucruri concrete, de bani, de prestigiu, de poziția printre ceilalți, invidia devine un
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este vorba de lucruri concrete, de bani, de prestigiu, de poziția printre ceilalți, invidia devine un element abrutizant", prezent aproape de la sine. Potrivit viziunii acestuia, "pizma este cel mai răspândit viciu. Își are originea în caracterul nostru de animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt cele pe care le vedem la alții" (Savater, 2008, p. 174)55. Actul de a râvni este unul dintre temeiurile invidiei. Principala problemă pentru invidioși este: "de ce
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
între altele ca principiu (declarat) egalitatea. Încă de timpuriu, S. Kierkegaard a remarcat faptul că într-o societate nivelatoare, în care egalitatea este țelul anunțat, invidia este cu atât mai puternică (1999, 2002). Dat fiind că suntem egali, oricine poate invidia pe oricine (Savater, 2008, p. 175). "Niciunul dintre noi nu se consideră exclus de nicăieri; orice lucru pe care-l are cineva putem să-l avem și noi", arată gânditorul spaniol (idem, p.176). Fr. Wilks (2003) face parte dintre
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
176). Fr. Wilks (2003) face parte dintre cei care susțin faptul că invidia, oricât de rușinoasă ar fi, stă la baza societății capitaliste. "O parte din ceea ce ne face să câștigăm bani, statut social și posesiuni scrie psihoterapeutul britanic este invidia față de aceia care au deja" (2003, p. 146)56. În societatea de hiperconsum și hiperconcurențială, ceea ce generează invidia democratizată este dorința de a urca și de a acumula, de a domina și de a fi admirat. André Maurois, celebrul scriitor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
respect, poziție, stabilitate, aură sau statut social" (înalt), ne asigură S. Pinker (2009, p. 560)57. Bunăoară, să spunem, dacă vom obține succes după succes, recunoaștere și admirație, oricât de meritate, dacă vom avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează apariția ranchiunei altora. Invidiile și bucuria răutăcioasă, ironiile, bârfele și minimalizările înfloresc peste tot. Prestigiu, celebritate, frumusețe, seducție, noroc în dragoste, fericirea de a fi iubit/ă, toate provoacă invidia în timpurile hipermoderne (Lipovetsky, 2007, p. 288). Ea este ca un curent de lavă topită care cuprinde și înghite tot ce atinge (Lippman, 2009). b. Apoi, între democrație și invidie este o strânsă legătură întrucât, susțin specialiștii, în societatea actuală
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o binefacere, nu numai pentru noi, dar și pentru societate ca întreg", precizeză Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 83). Pe de altă parte, privită din celălalt unghi, relația invidios-invidiat conține și o altă semnificație, căci astăzi, a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ca întreg", precizeză Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 83). Pe de altă parte, privită din celălalt unghi, relația invidios-invidiat conține și o altă semnificație, căci astăzi, a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și o altă semnificație, căci astăzi, a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a fi invidiat este o formă de prestigiu, de recunoaștere. Cine ne invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
invidiază ne aduce, de fapt, un omagiu. Ne putem simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
simți măguliți, întrucât ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne vedem ridicați pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem. Imaginația alimentată de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe o poziție superioară celui ce ne invidiază. Altfel spus, nu numai că invidiem tot felul de lucruri, de succese, de realizări, de facilități, dar invidiem chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem. Imaginația alimentată de invidie este deosebit de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
globală a celuilalt; • devalorizarea sistemului care i-a permis celuilalt să obțină avantajul; • la toate acestea, putem adăuga și pura și simpla sinceritate față de noi înșine, autoanaliza și judecata echilibrate (Epstein, 2008, p. 159). Strategiile prezentate, menite să (ne) controleze invidia, nu au același efect asupra dispoziției noastre, a relațiilor cu ceilalți și, probabil, asupra sănătății noastre. Încercând să deslușim cât mai clar și cât mai complet această emoție, putem remarca faptul că invidia nu se manifestă în stare pură. Amestecată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și a capacităților celuilalt. Așa cum între invidie și resentiment există o legătură mai mult sau mai puțin profundă, activă, persistentă, tot astfel există o relație între invidie și gelozie. Într-o anumită măsură/până la un anumit punct, gelozia seamănă cu invidia, dar ea gelozia implică întotdeauna trei persoane. De asemenea, suntem invidioși/ invidioase pe fericirea, pe reușitele sau pe bunurile altora, dar suntem geloși pe ceea ce dorim să păstrăm. Prin urmare, dacă invidia este centrată pe ceea ce a realizat/obținut celălalt
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
competiția nu există fără comparație. C-o vrem sau nu, suntem învățați încă de mici să (ne) comparăm; am fost condiționați în acest sens. Gelozia este rezultatul condiționarii în a ne compara. Dacă am înceta comparația, ar înceta nu numai invidia, dar și gelozia. În cele din urmă, fiecare suntem niște originale, cu bunele și cu relele noastre. " Fiecare ființă este unică și incomparabilă", scrie Osho (2003, p. 62). Nimeni nu a fost vreodată la fel ca noi și nimeni nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne preocupe și să ne domine în același timp gelozia, mai bine ne investim întreaga energie în iubire. Iubind, gelozia este eliminată. "Nici un îndrăgostit adevărat nu știe ce este gelozia", este convins Osho (p. 2003, p. 73). Dar nu numai invidia și gelozia ne răscolesc și ne chinuie, ci și ura. Potrivit lui G. Lipovetsky (2007), departe de a domoli pasiunile umane, civilizația bunăstării intensifică sentimentele de gelozie și de ură, rivalitatea și competițiile pline de ranchiună dintre egali (vezi p. 134
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Ellis, A. (2006), Terapia comportamentului emotiv-rațional. Cum să fii fericit, imperturbabil și stăpân pe sine, București, Editura Antet XXI Press. Enright, R.D. (2008), Cum să dăruiești iertarea. Pași către dizolvarea furiei și recăpătarea speranței, București, Editura Trei. Epstein, J. (2008), Invidia, Iași, Editura Tipo Moldova. Filliozat, I. (2006a), Emoțiile și trăirile copiilor, București, Editura Cosmos. Filliozat, I. (2006b), Inteligența inimii. Bazele gramaticii emoționale, București, Editura Cosmos. Fisher, R., Kopelman, E., Schneider, A.K. (2003), Dincolo de Macchiavelli. Instrumente utile pentru o bună
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
invidie servește unui scop util. Trebuie să se reflecte în muncă, în perseverență și confruntarea cu problemele noastre" (p. 80). 53 Uneori, a fi invidioși este ca și cum am fi îndrăgostiți: suntem de-a dreptul obsedați de persoana pe care o invidiem (Holmes, Holmes, 2001). 54 Am mai putea adăuga mândria și ambiția... 55 Potrivit lui Fr. Savater, concurența și invidia "își au originea în caracterul nostru social, care pot deveni și o amenințare pentru societate" (2008, p. 175); vom vedea, mai departe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
fi precum ipocrizia, răutatea, ura sau nerușinarea fără limite, fără fund (Epstein, 2008). 65 În general, invidia (malignă) ne înveninează cele mai apropiate relații: cu frații, cu vecinii, cu prietenii, cu părinții și colegii (de serviciu). Avem tendința să-i invidiem pe cei mai apropiați (oameni/semeni/prieteni) din cel puțin două motive: • putem face mai ușor comparațiile; • avem, în general, aceeași viziune asupra a ceea ce este important pentru a defini valoarea și recunoașterea unui individ. 66 Foarte aproape de interpretarea psihanalitică
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aceste atitudini decurg din următoarele: a) aspectul imprevizibil al nebuniei; b) nebunia reprezintă un fel de amenințare pentru rațiune și sănătatea mintală; c) asupra nebunului este proiectată agresivitatea socială; d) crearea unei bariere între persoana bolnavului psihic și societate; e) invidia față de persoana nebunului care „poate spune” și care „poate face” orice în raport cu persoanele normale care trebuie să fie conforme normelor socio-culturale. Atitudinea mass-media Acestea rezumă în mod concentrat expresia raporturilor dintre societate și nebunie. Mai mult decât atât, mass-media este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]