3,291 matches
-
față de Europa, nici nu a reușit să-și extindă granițele suficient de mult spre răsărit pentru a asigura un front ușor de apărat. Pentru aproape întreaga sa istorie, regatul a fost doar o fâșie îngustă de pământ între Marea Mediterană și Iordan. Teritoriul regatului a fost deseori ținta raidurilor din partea armatelor vecinilor. Principalele orașe ale regatului puteau fi ușor izolate unul de altul în cazul unui atac masiv al inamicilor, și această caracteristică avea să aducă până la urmă sfârșitul regatului. Baldwin a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
se căiască și să se întoarcă la credință. Din porunca lui Dumnezeu, Proorocul, a acoperit cu o piele de oaie și înveșmântat cu piele de vițel, părăsi ținutul lui Israel și se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflat dincolo de Iordan (după tradiția bisericească, în acest loc a fost ridicata apoi mănăstirea Hozeva, care mai exista și astăzi, și unde a trăit și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul). Se adăpa cu apa cascadei iar Domnul îi trimise corbi - animale pe care evreii
Sfântul Ilie () [Corola-website/Science/308426_a_309755]
-
opera: Kant, Hegel, etc. Însă cercul a devenit în primul rând unul al formării tinerilor în vederea unor performanțe scriitoricești. Conducătorul cercului este Sorin Lavric. Alți membri ai cercului sunt Cătălin Buciumeanu, Paul Sandu, Ana Petrache, Bogdan Duca, Răzvan Andrei, Raluca Iordan, Nicoleta Gavrilă, Mădălina Moștoflei, etc.
Centrul de Studii Constantin Noica () [Corola-website/Science/307395_a_308724]
-
unui stat evreiesc. La Primul Congres Sionist, ținut în 1897 la Basel el a lansat sintagma „sionism” ca denumire a mișcării pentru realizarea acestui ideal. La începutul secolului XX provincia otomană Palestina, zona cuprinsă între marea Mediterană la vest, râul Iordan la est, podișul Golan la nord și pustiul Sinai la sud cuprindea o populație de puțin peste 400.000 de locuitori: circa 300.000 arabi, 80-90.000 evrei, 10-15.000 druzi și cerchezi, 17.000 creștini (nearabi) și 10-20.000
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau evrei) au fost uciși la Auschwitz. 1942 - 1945 - Continuă cursurile liceale la Liceul "Vasile Alexandri" din Galați. Participa la acțiunile unui grup anti-nazist, din care făceau parte și scriitorii de mai tîrziu Iordan Chimet și Camil Baciu, cu care a rămas prieten pentru restul vieții (vezi "Cartea prietenilor mei" a lui Iordan Chimet, apărută postum, în 2006). În iunie 1944 se înscrie în U.T.C., ducînd în continuare o activitate anti-nazista. Siguranță antonesciana
Gheorghe Ursu () [Corola-website/Science/302381_a_303710]
-
la Liceul "Vasile Alexandri" din Galați. Participa la acțiunile unui grup anti-nazist, din care făceau parte și scriitorii de mai tîrziu Iordan Chimet și Camil Baciu, cu care a rămas prieten pentru restul vieții (vezi "Cartea prietenilor mei" a lui Iordan Chimet, apărută postum, în 2006). În iunie 1944 se înscrie în U.T.C., ducînd în continuare o activitate anti-nazista. Siguranță antonesciana îl urmărește. Este arestat, dar scăpa de închisoare datorită întîmplării: doctorul Vasile Ursu asistase, ca și chirurg ginecolog, la
Gheorghe Ursu () [Corola-website/Science/302381_a_303710]
-
ci este de părere că războiul din 1967 a fost cauzat de erori diplomatice și strategice ale ambelor părți.. Tensiunea dintre Israel și vecinii săi arabi a crescut în mod continuu, începând din anul 1964, când Israelul a deviat cursul Iordanului pe teritoriul său și Siria a încercat, la rândul ei, să schimbe cursul afluenților acestui râu. Demersurile siriene au eșuat datorită bombardamentelor israeliene și lipsei de implicare a Iordaniei și a Libanului în conflict. În acea perioadă nici unul din statele
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
care să adere toate statele arabe. În lipsa unui asemenea acord, Rabin și Statul Major se considerau îndreptățiți să extindă spațiul controlat de Israel la nord până la cursul râului Litani (de pe teritoriul actual al Libanului de sud), la est până pe valea Iordanului și la sud până la Canalul Suez, pentru a asigura apărarea statului Israel. Se pare că premierul Levi Eshkol nu a fost convins decât de extinderea până la Litani, datorită importanței strategice a râului ca resursă hidrografică. În orice caz, acest plan
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
de la ora 7.45, unsprezece baze aeriene egiptene, distrugând astfel o mare parte din aviația militară a Egiptului. 6 iunie - Trupele israeliene ocupă Fâșia Gaza. Unități israeliene de tancuri pătrund în Peninsula Sinai. 7 iunie - Israelul cucerește malul stâng al Iordanului și partea de est a Ierusalimului, care va fi anexată Israelului pe data de 27 iunie 1967. 8 iunie - Tancurile israeliene ajung până la Canalul Suez, deși forțele egiptene erau mult superioare numeric celor israeliene în această zonă de conflict. Egiptul
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
care primarul interimar al Chișinăului își anunțase decizia de a nu candida. Vasile Ursu și-a înaintat demisia din funcția de primar general al municipiului Chișinău începând din data de 25 ianuarie 2007 și l-a împuternicit pe viceprimarul Veaceslav Iordan cu îndeplinirea funcției de primar general interimar al municipiului Chișinău. El și-a păstrat funcția de ministru și în noul guvern format de Zinaida Greceanîi la data de 31 martie 2008. Ca urmare a unei hotărâri de guvern, Ministerul Transporturilor și
Vasile Ursu () [Corola-website/Science/302602_a_303931]
-
perioadă nedetereminată. La alegerile locale generale din 3 iunie 2007 candidează din nou la funcția de primar din partea aceluiași partid, obținând 24,37% din voturi (locul 2) și a trecut în turul doi unde a concurat cu primarul interimar Veaceslav Iordan (care obținuse doar cu 3% mai mult). La finele acestor alegeri din 17 iunie 2007, în condițiile coalizării majorității partidelor din opoziție împotriva candidatului comunist, Dorin Chirtoacă a fost ales primar general al municipiului Chișinău cu 61,17% voturi. La
Dorin Chirtoacă () [Corola-website/Science/302631_a_303960]
-
cu 61,17% voturi. La Congresul III al PL din 26 septembrie 2010 este ales în calitate de prim-vicepreședinte al Partidului Liberal. Din 17 iunie 2007 este primar general al municipiului Chișinău, obținând victoria cu 61,17% în fața candidatului comunist Veaceslav Iordan. Astfel, la ai săi 29 de ani pe atunci, Dorin Chirtoacă devenise cel mai tânăr primar al unei capitale europene. După un an de activitate, Dorin Chirtoacă a ținut o conferință de presă în Grădina Publică Ștefan cel Mare și
Dorin Chirtoacă () [Corola-website/Science/302631_a_303960]
-
istorie ca „Pacea de la Buftea” prin care i se impuneau condiții înjositoare. Constantin Titel Petrescu, demobilizat din Armată, rămâne în București, dar nu înceteză lupta politică. El convoacă la 18 aprilie o serie de fruntași social-democrați, printre care Ilie Moscovici, Iordan Ionescu, Tache Georgescu și Ecaterina Arbore redactând și semnând un manifest protest față de lașitatea Guvernului Marghiloman care „a dus țara la dezastru”. La 14 noiembrie 1918, Constantin Titel Petrescu și alți intelectuali sociali-democrați scot gazeta „Trăiască socialismul”, devenită imediat „Socialismul
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Țara Amoriților), în timp ce în textele asiriene apare și ca"Chatti" (Țara Hitiților). Inițial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coastă. Concomitent cu expansiunea triburilor canaaniților spre est, granițele Canaan-ului s-au extins până pe Valea Iordanului și Marea Moartă, cuprinzând și Cisiordania și Transiordania. Canaanul se întindea de la poalele sudice ale munților Liban până la pustiul Sinai și de la țărmul Mării Mediterane până dincolo de Iordan la marginea pustiului arab, țara fiind împărțită în patru fâșii orientate nord-sud
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
expansiunea triburilor canaaniților spre est, granițele Canaan-ului s-au extins până pe Valea Iordanului și Marea Moartă, cuprinzând și Cisiordania și Transiordania. Canaanul se întindea de la poalele sudice ale munților Liban până la pustiul Sinai și de la țărmul Mării Mediterane până dincolo de Iordan la marginea pustiului arab, țara fiind împărțită în patru fâșii orientate nord-sud. Câmpia dinspre mare (Șaron și Șefela) era bine locuită din vechime și era traversată de drumul comercial ce unea Egiptul cu țările din Orientul Apropiat. Continuitatea câmpiei era
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
sfera autorității hitite. Potrivit relatărilor conținute în scrisorile de la Amarna, capitala provinciei egiptene a Canaan-ului se afla la Gaza. În primele decenii ale secolului al XIII-lea Egiptul își impune autoritatea militară și politică asupra teritoriului dintre Mediterană și Valea Iordanului, anexând și părțile sudice ale Siriei. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea dominația orașelor-state canaanite, aflată în decădere, a fost anihilată de atacurile triburilor israelite conduse de Iosua (ebr. Yehoshua bin Nun). În fine, spre mijlocul secolului al XII-lea
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
(sau u), nume de familie românesc, de proveniență din zona județului Cluj. Celebrul lingvist român, Iorgu Iordan, în "Dicționarul numelor de familie românești", București, Editura Științifică și Enciclopedica, 1983, explică proveniență acestui nume de la un instrument muzical numit hurgoiu, însemnând "bucium făcut din scoarță de salcie". În Ungaria, în orașul Giula/Jula/Gyula din județul Bekes/Bichis
Hurgoi () [Corola-website/Science/302415_a_303744]
-
și al Dumitrei Velea, ambii învățători. A urmat liceul la Curtea de Argeș. După cursurile Facultății de Silvicultură din Brașov, urmează și pe cele ale Facultății de Filologie din București (1953 - 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. Debutează cu reportaj în "Viața studențească" (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schița "Poarta "în "Gazeta literară". Între 1958 - 1963 lucrează ca redactor la "Gazeta literară", fiind coleg de redacție
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
Palatul Stroganov, de exemplu, a fost vopsit în verde și alb în această perioadă.) Interiorul palatului apare ca o combinație a stilurilor baroc și neoclasic. O mică parte din interiorul în stil rococo al lui Rastrelli a supraviețuit; numai Scara Iordanului și Biserica mare și-au păstrat stilul lor original. Modificările interiorului s-au datorat în mare parte influențelor exercitate de arhitecții angajați de către Ecaterina cea Mare în ultimii ani de viață, Starov și Quarenghi, care au început să modifice mult
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
și ale funcționarilor de rang înalt. Camerele principale și de locuit ale familiei imperiale sunt la primul etaj denumit piano nobile. Încăperile de stat principale, utilizate de curtea imperială, sunt situate în cele două anfilade din partea de sus a Scării Iordanului. Apartamentul în stil baroc al țarinei Elisabeta, aflat în partea de vest, cu fața către Neva, a fost complet reproiectat în anii 1790-1793 de Giacomo Quarenghi. El a transformat anfilada originală cu cele cinci camere de stat într-un apartament
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a profitat de cele mai recente tehnici de construcție ale erei industriale. Acoperișul era susținut de un cadru metalic, în timp ce plafoanele din sălile mari erau susținute de grinzi de fier. După incendiu, fațadele exterioare, majoritatea camerelor de stat principale, scara Iordan și Biserica mare au fost restaurate după forma și decorațiunile lor inițiale de către arhitectul Vasili Stasov. Unele camere precum Sala Armelor, cea de-a doua cameră ca mărime din Palatul de Iarnă, au fost ornamentate mult mai bogat și aurite
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
și de stat trebuiau să urmeze un traseu pentru procesiuni, ajungând în curtea palatului pe sub arcada centrală a fațadei sudice și intrând apoi în palat prin intrarea de stat (numită uneori intrarea ambasadorilor) "(38)". Ei treceau apoi printre coloanele Sălii Iordanului înainte de a urca scara imperială aurită "(8)", de unde se desprindeau cele două anfilade ale camerelor de stat. Scara principalul sau Scara Iordanului, numită astfel pentru că la sărbătoarea de Bobotează țarul cobora pentru ceremonia binecuvântării apelor, este una dintre puținele părți
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
apoi în palat prin intrarea de stat (numită uneori intrarea ambasadorilor) "(38)". Ei treceau apoi printre coloanele Sălii Iordanului înainte de a urca scara imperială aurită "(8)", de unde se desprindeau cele două anfilade ale camerelor de stat. Scara principalul sau Scara Iordanului, numită astfel pentru că la sărbătoarea de Bobotează țarul cobora pentru ceremonia binecuvântării apelor, este una dintre puținele părți ale palatului care păstrează aspectul său original în stil rococo din secolul al XVIII-lea, deși coloanele masive de granit gri au
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
de cameră a medicilor, în timp ce personalul de rang inferior era cazat în Sala Nicolae și în anticameră. Asistentele au fost adăpostite în apartamentele private rezervate membrilor familiei Romanov. Galeria anului 1812 a fost transformată în depozit, iar vestibulul de la Scara Iordan în cantină și birou de primire. Pe măsură ce războiul mergea tot mai rău pentru Rusia, situația sa dezastruoasă se reflecta și la Sankt Petersburg. Țarul a decis să plece pe front, lăsând-o pe împărăteasă să conducă efectiv Rusia de la Țarskoe
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Egiptului se află în Africa de Nord. Peninsula este acoperită aproape în întregime de munți și deșerturi. Limita naturală estică a peninsulei este falia cunoscută cu numele de Valea Marelui Rift, falie care poate fi văzută de la valea cursului superior al râului Iordan, întinzându-se către sud prin Marea Roșie, până în Africa. În antichitatea veche, Sinaiul era numit "Mafkat" sau "Țara Turcoazelor". În timpul primei dinastii egiptene, sau chiar mai înainte, egiptenii exploatau două mine de turcoaz la Wadi Maghareh și Serabit el-Khadim. Aceste mine
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]