5,195 matches
-
leșine prea curând. Schimbările de pe ecran produceau schimbări fiziologice, care erau transmise înapoi în lumea de pe ecran. Șoseaua șerpuitoare cotea brusc la dreapta, plutind, apoi prăbușindu-se. Mașinile zburau libere, avântându-se în aer. Urma scrâșnetul oțelului când șasiul se izbea din nou depământ și cele trei corpuri absorbeau șocul. Motoarele scheunau, sufocându-se pe asfalt. Zgomotul se prăvălea ca un val, în timp ce șoferii ambalau în viteze mai mari. Petele din depărtare, de la baza pantei, se măreau până deveneau alte vehicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
artificiile. Băieții începură devreme, umplând o canistră cu bere la gheață și frigând la groapă un sfert de vițel adus de la abator. Când apăru Karin, ascultau corul mormonilor cântând versuri patriotice grefate pe marșuri de Sousa 1. Undele sonore o izbiră de când intră în cartier. Duane încerca să îmblânzească un aparat de înghețată, ducând muncă de lămurire cu mașinăria îndărătnică. Mark râdea de el, mai natural decât râsese vreodată de la accident încoace. Mașinăria ta are diaree. O să bat porcăria asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despică, iar el căzu din nou la pământ. Când ajunseră în sfârșit la mașină, deja începuse să bată piatra. Uzi leoarcă, se strecurară pe scaunele din față. Se porni o salvă de pietre mari cât pastilele de naftalină, explodând și izbind mașina închiriată suficient de tare încât să lase urme. Mark își întinse gâtul, uitându-se în sus prin parbriz. Ce ne mai lipsește aici? Lăcuste. Broaște. Primii născuți. Amuți înăuntrul coconului cenușiu luat cu asalt. — Mă rog, poate că aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acum, fără să-mi fie vreodată dor de el. Mi-ar ajunge câte o ilustrată pe an de la Club Med Maldive. Asta mi se pare o cruzime inutilă, spuse el. —Cruzime? Lovi în polița de cărămidă cu putere. Mâinile ei izbeau în săptămânile de închidere totală, când nu spusese nimic. —Doamne, Bărbate. Poți să-mi spui și mie când o să se termine chestia asta? Ochii îi ardeau, iar el își dădu seama de proporțiile fricii ei. Bineînțeles: obligată să stea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întâlnim este infinit de nuanțată și de neînlocuit. Du-te să-i înveți pe alții. Du-te să înveți. Câtă savoare mai vrei? Cât de mare poți să speri să te faci? În timp ce se juca cu grepfrutul lui, ceva se izbi de geamul bucătăriei cu o bufnitură insuportabilă. Își dădu seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit, văzu pasărea care se zbătea, frântă: un cardinal care, de două săptămâni, își ataca propria reflecție din geamul bucătăriei, crezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cea de-a treia mașină, spuse ea. — Nu știu, zise Cain. De un an mă gândesc la asta. Cea de-a treia mașină, repetă ea. Cea care a ieșit de pe șosea, din spatele lui. Se apropie de el, gata să-l izbească iar. Când ați ajuns acolo, ați văzut vreo mașină venind spre voi? Era vreo mașină care să meargă spre vest, spre oraș? Răspunde-mi! — Da. Am fost atenți când ne-am apropiat. Ne tot așteptam să-l vedem țâșnind pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
transformîndu-l Într-un morman de sticlă sfărîmată și fiare Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel ajunsese Într-o asemenea stare de mutilare că era de nerecunoscut. În clipa În care l-a izbit camionul, sîngele de un roșu aprins i-a țîșnit din cap ca dintr-o fîntînă arteziană, Încît era de necrezut că un om așa de mic poate ascunde În el asemenea fîntîni de sînge aprins, și a murit acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă Într-o masă zdrobită și sîngerie pe măsură ce bîta izbește Întruna cu același scrîșnet elastic și cumplit: — Mă... lepădătură... neagră... blestemată! răsună glasul gros, Încordat, cleios, Înecat de pornirea ucigașă. Te-nvăț eu minte... - trosc! cartilajul nasului lat și negru trosnește și se sfărîmă sub lovitură - ... dacă un negru blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-nțeles. (Și, conform formulei, Îi povestește ascultătorului fascinat că patul pe care doarme e cu treizeci de centimetri prea scurt, că nu se poate Întinde drept nici Într-o cușetă de tren, nici Într-o cușetă de vapor, că se izbește cu capul de grinzi cînd coboară niște trepte mai abrupte, că nu reușește să stea comod pe scaun nici la teatru, nici În autobuz, pentru că nu-i Încap picioarele... și toate celelalte. Cum termină, Fiul orașului Își trece mîna peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o zgîlțîie de parcă era un copil obraznic. Dar fără folos. Mai făcu o ultimă Încercare. Apucă manivela și Începu s-o Învîrtă pînă-l lăsară puterile. Și, cum nu reuși să facă nimic, strigă deodată: „Fir-ar a dracului de comedie“, izbi cu piciorul În cauciuc cît putu de tare și se prăbuși peste radiator suspinînd de parcă era gata să-și dea duhul. Și nu știu ce efect a avut asta sau ce s-a Întîmplat, dar motorul Începu deodată să pufăie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pentru a permite instalarea circului) clocotea această Învălmășeală sălbatică, grăbită și totuși organizată. În lumina focurilor mari de gaz, fețele aspre și ridate ale muncitorilor străluceau, În timp ce, cu precizia ritmică a unui singur animal - a unei mașini umane de nituit - izbeau cu ciocanele parii, Înfigîndu-i În pămînt cu iuțeala incredibilă a imaginilor de film derulate rapid. Pe măsură ce soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de alimente. Acolo e și destul de frig. Când aud zumzetul muștelor, simt nevoia să ies din culcușul meu, să le urmăresc până le prind. Păcătoasele zboară sus, se duc la geam și dacă eu mă arunc după ele și mă izbesc cu zgomot în sticla geamului, PAM se supără. Ba într-o zi m-am ales și cu un cucui. Dar, scuze, trebuie să întrerup. Așa pățesc și cu muștele, ori de câte ori mă ntrerupe PAM. Nu pot să mă bucur de ele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
încă nici o memorie despre cum i se putea întâmpla așa ceva. Conștient, își făcu singur curaj. Își propti mâinile bine pe suprafața moale de sub el. Și, cu ajutorul lor, se ridică. Sau, mai bine zis, încercă să se ridice; capul i se izbi de ceva, tot moale, așezat aproape, deasupra lui. Se întinse la loc, speriat. Dar imediat exploră suprafața de deasupra, cu degetele. "Tavanul" cușetei sale lungi și înguste era făcut dintr-un material moale, ca o țesătură. Și se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Și era mai confortabil să te trezești acolo decât pe podea. În cele câteva momente care urmară, în camera tronului se desfășurară o serie de evenimente. Bagheta energizată de pe tron se aprinse și o flacără țâșni din ea. Flacăra se izbi de tavan cu un pocnet. Alături de Gosseyn, Patru scoase un țipăt de spaimă. Și la stânga sa și în spate se auzeau icneli care nu puteau veni decât de la curteni. În fața lor, tronul rămăsese fără ocupantul lui. Băiatul împărat dispăruse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
putea să câștige al patrulea joc. După un moment de ezitare se decise să-l câștige. Reacția băiatului la victoria adversarului său fu... ei bine, acesta se porni să țopăie. O rupse la fugă în partea mai lărgită a camerei, izbind mese, scaune. Ceva mai târziu, năvălea pe o ușă frumoasă, albastră, aflată într-un colț, țipând: - Mamă, mamă, m-a bătut la scroob! Urmă o pauză. Apoi ușa se deschise și apăru o femeie tânără. Sau, cel puțin, Gosseyn presupuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mult de o oră, spuse ea. Și adăugă: Lecția, vreau să spun. Ea era Doamna Supremă a acestui loc, așa că felul în care numise perioada de timp nu avea nici o semnificație pentru Gosseyn; nu făcu nici o conexiune personală. Ceea ce-l izbi încă o dată fu perfecta utilizare a limbii engleze. Dar nici acest mister nu intenționa să-l discute cu ea. Asta era treaba oamenilor de știință. Pe mai târziu. Iarăși, judecând după cele ce auzise, deduse că tatăl băiatului murise probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să te căsătorești cu mine și să-ncerci să faci pentru el ceea ce nimeni altcineva nu pare că poate face? Un gând foarte îndepărtat plutea în mintea lui Gosseyn. Era un gând pe care-l mai avusese, dar acum îl izbi în mod deosebit: În momentul acesta, sunt peste măsură de surprins. Simt că am fost surprins cu garda descoperită, așa cum n-ar trebui să fie surprins vreodată cineva care a fost instruit după Semantica Generală." Adevărul era că nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
său alter-ego. Pentru că, pe neașteptate, veni gândul: "Hei, Trei, ia stai puțin! Hai să discutăm!" Probabil din cauza gândului celuilalt Gosseyn care-l solicitase, și cu ușa care se deschisese chiar în momentul acela, și lumina dintr-o încăpere care-i izbi ochii și-n care - imediat - văzu niște ființe ciudate, în două picioare, care-l fixau cu niște ochi rotunzi, negri, fără pleoape,... fu un moment de confuzie... Suficient pentru a declanșa o reacție. 20 Sosi gol, încă stând întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
putea, ei fiecare în parte, să facă pentru a se simți mai bine în noua situație. Era așa de concentrat încercând să analizeze ce s-ar putea întâmpla încât nu lăsase să pătrundă alte gânduri până ce, spre uimirea sa, îl izbi țipătul unui mesaj mental: "...domnule Gosseyn Trei - era vocea lui Gosseyn Doi - am primit gândurile tale, începând de-acum trei minute; și încă ești așa de concentrat asupra noii tale situații încât nu le-ai primit pe-ale mele... Trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o baterie este încăractă prin poli, pozitiv și negativ, care pot furniza energie numai împreună. Dar am abandonat ideea, în cele din urmă. Lemnul, alama și metalul conduceau puterea noastră, altminteri nu am fi putut dovedi apa. Dar m-a izbit improbabilitatea ca barca să contribuie cu ceva, era doar purtătoarea abilităților noastre reunite. Trebuia să fie ceva ce intervenea direct, între noi. Uneori, era ca și cum aș fi putut simți brațele și picioarele lui David, ca și cum barca dintre noi ar fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a izbit lama de a mea. Am privit înspre el, i-am văzut panica din privire și m-am bucurat. Nu mai putea evita următoarea baliză, portocaliul a lovit roșul, un sunet detestabil. Într-o clipă barca lor s-a răsucit în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
tare tocmai a izbucnit în recitarea versurilor, toți îl ascultă, primar, prefect, parlamentari care cordial și (puțintel) electoral se întrețin cu lumea, toți se opresc din vorbele lor, din discuții, din observații, din replici cam mondene și politicoase, toți ascultă izbiți de vocea lui stridentă, de acutele lui prea peste poate, ascultăm ușor vinovați și pe urmă mai departe mergem noi, ne înghesuim comemorativ, din poze ne privesc figuri tinere, foarte tinere: "indiferent de naționalitate au fost loviți de glonț", spune
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aceasta mirosind a ciorbă de varză amestecată cu mirosul ăstora de la echipele de dezinsecție care se arată la poarta imobilelor cu un fel de vermorel, adică un aparat din acesta pentru stropit via, cu mâner lateral ... Mă opresc din poveste izbit de reproșul care-mi răsare înainte în chiar procesul creației, mi se arată un amic de prin Institutul Politehnic care-mi zice cum că regretă că scriu tot soiul de năzbâtii care nu folosesc nimănui, în loc să mă recuplez la ceea ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu gulerul ridicat. Uneori privea contrariat la cerul întunecat, alteori își mușca gînditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vreme ce el și Rima ieșeau pe ușă, Frankie le strigă: — Distracție plăcută! CAPITOLUL 2. Zori și camere în afară de fata de la casă, foaierul era gol. Prin ușile de sticlă, Lanark văzu cum se reflecta lumina felinarelor în strada plouată. Uneori vîntul izbea ușile mai cu forță, astfel încît se balansau spre interior, lăsînd să intre cîte o rafală șuierătoare. Rima scoase o pelerină din plastic din poșetă. O ajută să se îmbrace, și-i zise: — De unde iei tramvaiul? — Din intersecție. — Bine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]