5,860 matches
-
o piatră. Dar seriozitatea Jeniei, când a spus "absolutul", m-a deșteptat deodată la o lume de farsă și inepție, de păcăleală și somn, de ridicul și dramă. Lumea în care viețuisem și eu atâta vreme... Cu multă greutate am izbutit să schimb vorba, întrebînd-o ce crede despre Gandhi și despre mișcarea naționalistă indiană. E un lucru pe care îl fac întotdeauna când vreau să țin departe pe un om oarecare. Jenia îmi mărturisește că, deși supusă engleză, aparține unei familii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Jenia, și nu simțeam față de ea nici o turburare, nici un gând pătimaș, nici o libertate mentală, și atunci încercam s-o iscodesc, s-o silesc să fie feminină, așa cum, fără îndoială, fusese înainte de a pleca din Capetown; gândeam că poate astfel va izbuti să mă tenteze. Și dacă ea mi-ar fi dovedit că omul din mine nu murise, că eu am rămas același, cu păcatele, cu micimile, cu patimile mele, atunci m-aș fi putut retrage din lume, aș fi fost liber
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și aceasta numai dacă împrejurările se vor schimba. Pe Maitreyi o iubesc, numai pe ea! Și scrâșneam din dinți, născocind tot felul de mângâieri care o ucideau pe nevinovata Jenie, dar pe mine mă întărîtau și mai mult, căci nu izbuteau să mă abrutizeze pe cât aș fi voit, nu izbuteau să șteargă din memoria vie a simțurilor mele pe cealaltă, pe singura, pe Maitreyi. Am întrebat: ― De ce mi-ai căzut în brațe atunci? ― Aș fi vrut să mă iubești și pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi o iubesc, numai pe ea! Și scrâșneam din dinți, născocind tot felul de mângâieri care o ucideau pe nevinovata Jenie, dar pe mine mă întărîtau și mai mult, căci nu izbuteau să mă abrutizeze pe cât aș fi voit, nu izbuteau să șteargă din memoria vie a simțurilor mele pe cealaltă, pe singura, pe Maitreyi. Am întrebat: ― De ce mi-ai căzut în brațe atunci? ― Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe Maitreyi, mi-a spus, privindu-mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scos-o Dumnezeu înainte? Jenia Isaac, ne vom mai întîlni noi vreodată? *** Am rămas iarăși singur; dezgustat, năuc, încercînd să înțeleg ce are să se întîmple cu mine, încereînd să mii întorc iar în dulcele meu somn alături de Maitreyi. Nu voi izbuti niciodată să scriu tot ce mi-a trecut atunci prin minte, în lungile săptămâni ce au urmat plecării Jeniei. Îmi amintesc vag de insomniile mele, de zădărnicia zilelor. Și parcă totul a trecut într-o singură clipă, deșteptîndu-mă o dată dimineața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vreo trăsură, pe una din străzile vecine, și se făcea nevăzută. Căci nici unul din toți cei care își puseseră ochii pe ea, și care, uneori văzând că nu se reîntoarce în grădină, porniseră s-o caute pe străzi, nici unul nu izbutise vreodată să dea de ea, de Leana... - Avea desigur pe cineva. Sau era îndrăgostită. - Așa spunea și ea, când vreunul din noi îi mărturisea, poate mai mult în glumă, dar poate și serios, că e îndrăgostit de ea. "Sînt de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știu nimic despre fata aceasta, de care, crede-mă, n-am fost niciodată îndrăgostit, dar care-mi plăcea, care, într-un anumit fel, mă fascinează, poate și pentru că se leagă de ea amintirile adolescenței și tinereții mele, să nu fi izbutit să aflu nimic de cincisprezece, șaisprezece ani de când o cunosc, să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea în prima noapte, când s-a oprit la masa noastră, la "Floarea-soarelui" - eram cu Calomfir și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-a schimbat în sensul în care vorbeai dumneata adineaori. Nu o cunosc decât de vreo zece ani, dar nu cred că se poate vorbi de tristețe, de o tristețe tragică. E pur și simplu o chestiune de stil. A izbutit, adică, să-și controleze comportamentul, să-l transfigureze în expresie artistică. Nu mi se pare deloc tristă, nici tragică. Își domină însă melancolia, și melancolia ei este într-adevăr reală, autentică, face parte din ființa ei, poate din destinul ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anumită existență, și nu se lasă antrenată în facilitate și promiscuitate, nici nu se lasă cumpărată de milionari sau oameni politici, și face asta conștientă fiind de toate riscurile pe care și le asumă. Vă mărturisesc că o admir. A izbutit să-și păstreze independența, să cânte când și unde îi place ei, cu riscul de a fi azi cea mai răsfățată vedetă a Capitalei, și mâine pe jumătate uitată. Cum ar fi fost, desigur, dacă n-ar fi existat discurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spunea, probabil, că în trecutul Leanei există un traumatism provocat de o așteptare. Și acum i se părea că are un element concret, de la care poate porni... Și, cine știe, adăugă Hrisanti după o pauză, poate, până la urmă, ar fi izbutit să afle ceva dacă nu s-ar fi întîmplat un lucru la care nu se aștepta nimeni. Într-o bună zi, șase, șapte luni după ce n-o mai văzuse, doctorul s-a trezit, cum se spune, detașat de Leana, completamente
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai târziu, îl întrerupse Orlando fără să se întoarcă. De unde știai de 4,30? - Asta a fost ora pe care mi-a fixat-o. - Cine? întrebă surprins Orlando, oprindu-se din mers. - Ah dacă aș ști! exclamă Adrian. Dacă aș izbuti să-mi amintesc numele! Era un nume foarte simplu, cum să vă spun? Simplu. Prea simplu chiar. Poate că de aceea mi-a scăpat din minte. Dar m-a impresionat vocea, n-am să uit niciodată vocea aceea clară, senină
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute, a coborât în Infern ca să-i mântuiască. Și cu toate acestea, adăugă cu gravitate și melancolie, nici creștinismul, Biserica lui Cristos, n-a izbutit să schimbe oamenii. De ce să mai vorbim, atunci, de Orfeu în Infern? E un simplu episod care nu-mi revelează nimic. Și știu și de ce nu-mi revelează nimic: pentru că poetul nu e implicat în acest descensus ad Inferos. În timp ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
către Marina, Ieronim începu să rîdă: - Ați ghicit că e vorba de începutul unui spectacol experimental. Dar... - Așa începe și acolo, îl întrerupse Făgădău. Mai precis: așa ar putea începe și acolo, dacă vom ști... - Și mai precis: dacă vom izbuti să înțelegem ce s-a întîmplat acolo, continuă Maria. - Eu, personal, știu ce s-a întîmplat, reluă Făgădău. Am trecut și eu pe-acolo. - Băiețaș, îl amenință Maria, purgare non est necesse! Spune ce ai de spus, scurt și concis
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Așa este, Ieronim? - Cam așa, răspunse Ieronim, zâmbind melancolic. Pentru că, Doamnă, continuă întorcîndu-se către Marina, noi, câțiva, am ajuns mai demult la concluzia că numai prin teatru, adică prin spectacol (incluzînd, evident, mimul, coregrafia, corul), numai prin spectacol am putea izbuti să arătăm că, deși condiționați și îngrădiți din toate părțile, noi, ca și contemporanii noștri din celelalte țări și continente, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă... - Chiar dacă cineva e gata să ne stropească cu gaz și să ne dea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De altfel, așa ne-am cunoscut. Eram aici, cu Luchian, și auzim soneria. Am deschis eu. O femeie necunoscută, de vreo cincizeci de ani, aproape sărăcăcios îmbrăcată și totuși, nu știu cum să spun, cu mult gust. Părea suferindă, obosită; de-abia izbutea să zâmbească. Și totuși avea ceva nobil și, cum să spun, "enigmatic" în figura ei. "Maestrul Manole Antim? întrebă. Am auzit că sunteți oameni cu stare și că vă plac lucrurile frumoase. Nu vreți o zeiță? Nu e vorba de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-ar fi recunoscut glasul, n-ar fi crezut că este ea, Marina, atât părea de tânără. Și în locul cizmelor militărești, avea o pereche de șoșoni îmblăniți, așa cum nu mai văzuseră până atunci. - Dar cum ați intrat? o întrebă Ieronim izbutind să nu-și trădeze emoția. - Eu v-am vorbit exclusiv de prezent, continuă Marina. Și când v-am spus să învățați a privi petele acestea, n-am vrut să spun decât atît: învățați să le priviți așa cum sunt acum, pur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porții, își dădu seama că odăile din fund dispăruseră, lăsând să se vadă, stingher, un perete cu tapetul albăstrui, de mult zdrențuit, și sus, la etaj, restul scării de lemn care ducea în pod. Mai cercetă o dată, cât de departe izbuti să pătrundă cu privirile prin ploaia măruntă, dar nu întîlni decât aceeași stradă îngropată în noroi, pe alocuri înecată în băltoace. Aproape că nu auzi zgomotul bucăților de tablă: căzuseră pe molozul din curte. Dar în clipa următoare își dădu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
glas. Maica Preacurată și pururea Fecioară Maria... Rănitul îl ascultase tremurând ușor. Apoi își roti ochii de la unul la altul. Nu mai îndrăzni să-și ridice capul, dar își mișca acum degetele, parcă ar fi încercat să arate ceva. - Maria! izbuti el să rostească în cele din urmă. Maria... - Înțelege, șopti Iliescu. Îi urmări privirile și văzu câinele depărtîndu-se încet, cu capul plecat. - Poate cunoaște câinele, adăugă. Poate o fi și el din sat. Rănitul începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toți, domnule filozof: nu numai indestructibili, cum spuneai, ci și irecognoscibili... Dar văd că ești așteptat, adăugă întorcînd capul. În semiîntunericul care prevestea zorile, Darie zări la vreo douăzeci de metri, în plin câmp, o siluetă familiară, pe care nu izbutea totuși s-o identifice. Mult mai departe, în direcția șoselei pe care o traversaseră în noaptea aceea, se întrezăreau grupuri răzlețe, înaintînd încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
porumbiște, cu pulberea amăruie, mirosind a fum, deasupra lor, vorbind în șoaptă și îndrăznind să ridice glasul numai când îi asurzea larma greierilor. - Este extraordinar cum au rezistat, atâtea zile, interveni din nou Laura. Și este de neînchipuit cum au izbutit să se strecoare printre trupele rusești, cum au reușit să găsească apă, și chiar rachiu, ca să-i spele rana, și au avut întotdeauna de mâncare... - Porumb uscat, rădăcini, câțiva pesmeți, o întrerupse Darie zâmbind. În a cincea zi, o bucată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
santinelă din convoiul următor și nu se mai chinuiau. Iliescu învățase acum unde să caute și cum să găsească lucrurile folositoare: apă, pesmeți, chibrituri, tutun. Numai pâine nu găsea. - Cum de nu s-au rătăcit? exclama Laura. Cum de-au izbutit, atâtea zile, să nu se întîlnească față în față cu oamenii din sat? Căci începuse culesul porumbului. - Am avut desigur noroc, continuă Darie. Dar Zamfira avea instinct de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lin maiestuos, tăcut, la câteva sute de metri în fața lor. Nu i se zărea celalt mal, căci ploaia continua să cadă măruntă, țesând parcă o perdea de negură, pe care lumina incertă, palidă, în care se ghiceau deja zorile, nu izbutea s-o străpungă. Din spatele lor, apăreau necontenit grupuri risipite, șovăiau câteva clipe, apoi coborau spre mal, unde se alcătuiseră deja convoaie, așteptând parcă semnalul de plecare. - Dar unde e podul? întrebă din nou Darie. Nu se vede nimic... Locotenentul ridică
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar unde sunt? Și cine sunt?... VII În fiecare zi, câteva minute înainte de prânz, Pantelimon se îndrepta hotărât spre biroul lui Ulieru. Dar pe măsură ce se apropia, încetinea pasul. Ajuns în dreptul ascensorului se rezema de perete și deschidea ziarul. Dar nu izbutea să citească. La răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii în farfurie. Dacă îi vorbea cineva, tresărea speriat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nevrând, fac publicitate... S-a aflat acum în toate orașele de provincie. - Așa am aflat și eu, spuse Pantazi rupând meticulos scobitoarea. Unii se amuză, alții se bucură. Spun: iată că se pot face acte de sabotaj, și Securitatea nu izbutește să dea de urma autorilor. - Asta e partea cea mai gravă a afacerii, interveni Ghibercea. Publicitatea. E greu de știut câți și-au dat seama de modificările textelor și de greșelile de tipar. Mulți n-au remarcat nici măcar principala modificare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
simțit deodată moale și l-a prins în brațe. - S-a prăpădit Moșu, Marine! a strigat. S-a prăpădit și nu mi-a vorbit. Nu m-a iertat! L-am văzut cum a pornit camionul și, cu multă dibăcie, a izbutit să-l aducă în șosea, până în marginea gropilor. S-a coborât și, fără să oprească motorul, a scos din camion câteva bidoane cu benzină, apoi a început să-l împingă de la spate. Când camionul s-a răsturnat pe o rână
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]