3,184 matches
-
să-l ții într-o mână. Stomacul lui Gigel a procesat instantaneu parizerul neconceptualizat, dezvoltând o capacitate de absorbție a substituenților de carne ce i-ar fi lăsat cu gura căscată pe nutriționiști. Mai ales că, printre lacrimi, cu o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
facă ... Umila-i viață-n gura lumii E-o nebunie ne-nțeleasă Din lipsuri, el își vrea mireasă... Deși-i disprețuit de unii El dovedește că nebunii Sunt cei cărora nu le pasă C-a lumii față păcătoasă O să treacă ... De jale plin, plângând îl doare Că în nebuna goană-a lumii Creștinii ... se poartă ca păgânii ... Că nimeni nu e azi sub soare S-aprindă a inimii candoare Și-n focul dragostei fierbinte Pe Crist ce iese din morminte Să-l
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și de a fi fericit... Căci mi-am dat seama că fericirea mea nu are nevoie de nimic altceva... De nimeni în afară de dânsul! Mihai, din Govora, lui Pierre la București 11 mai 1953 Mourning becomes Electra (O’Neill) - traducere literală: „Jalea îi stă bine Electrei“. Jalea nu-mi stă bine: j’ai le malheur triste et c’est malheureux. Am vocația plenitudinii - din păcate, nu și posesiunea ei asi gurată. Aș prefera să-ți scriu din plenitudine, nu din sărăcie. Să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Căci mi-am dat seama că fericirea mea nu are nevoie de nimic altceva... De nimeni în afară de dânsul! Mihai, din Govora, lui Pierre la București 11 mai 1953 Mourning becomes Electra (O’Neill) - traducere literală: „Jalea îi stă bine Electrei“. Jalea nu-mi stă bine: j’ai le malheur triste et c’est malheureux. Am vocația plenitudinii - din păcate, nu și posesiunea ei asi gurată. Aș prefera să-ți scriu din plenitudine, nu din sărăcie. Să-ți spun că mi-e
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei, ca două stane de piatră. De aceea mă chemaseră atât de urgent: să fiu acolo, de față, în chip de catalizator. S-o fac pe Alice să nu mai bo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
frig banana plantan învăluiți în nori de fum. Maghrebinii vorbesc tot timpul fie prea tare, fie prea încet, șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot o chitară și cântă cântece de dor și jale de pe la ei, trăgând cu poftă din pipa de maté. În fine, chinezii. Ei gătesc tot timpul cu îndemânare incredibilă în wok-uri mâncăruri elaborate, matematic gândite, în care culorile legumelor se combină cu felul de carne folosită. Sosul de soia nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ciugulească măruntaiele. Dar așa-i când omul știe să-și nimerească până și secolul... 15: Când vreun scriitor scrie ceva mai trăsnit; când trăsneala nu-i pricepută imediat - căci regula cere ca orice trăsnaie să fie pricepută imediat, altfel e jale; când vreun poet rimează altfel decât toți poeții; când vreun dramaturg iese din serie și aduce finalul înaintea introducerii; când vreun bărbat aduce acasă de 1 martie un cactus în loc de un ghiveci; când o femeie îi spune unui bărbat „te
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unei națiuni, ci și un instrument operativ, activ. Literatura trebuie să exprime mai puțin declamativ, dar mai profund și mai conținut, dramatica luptă pe care națiunea noastră o poartă pentru împlinirea unui incomparabil ideal social: comunismul.“ (Argeș, iulie 1971) 232 JALEA Ion „În expunerea sa la actuala Plenară a CC al PCR, tovarășul Nicolae Ceaușescu, vorbind despre creația artistică, a spus: „Avem nevoie de o artă care să fie suflet din sufletul poporului, să redea și greul, și bucuria, și visurile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
trebuie neapărat și faze din astea. Până la urmă, i-a vândut mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e mai strâmtă pe unde trebuie. Probabil o să le taie cracii și uite-așa s-a făcut Lili cu blugi pe jalea și suferința mea... Cred că o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar ne îmbrăcăm toți de parcă am merge la balul de sâmbătă-seara: băieții
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
-atâta sărbătoare Din chipul lor cel ars de soare! E liniște. Și din altar Cântarea-n stihuri repetate Departe, până-n văi străbate. Și clopotele cântă rar. Ah Doamne! Să le-auzi din vale Cum râd a drag. Cum plâng a jale! (George Coșbuc) În privința stării bisericii românilor transilvăneni în general, către finele evului mediu, aflăm dela acelaș istoric contemporan nouă, Florin Constantiniu, cam cum ședeau lucrurile în spațiul de existență al iobagilor, a locuitorilor satului nostru în acea epocă. Datorită în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri-n pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din vremea cinema-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în dos, ți se pare penibil, dar dacă ia zeci de șuturi de la toată lumea, te cuprinde un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
astfel a devenit vedetă Acasă. A început prin a juca întrun sitcom jenant, Dădaca (jenant, judecândul ca sitcom, nu comparândul - Doamne ferește! - cu nu știu ce film de artă). Scenariul - prost, dialogurile - penibile; astfel stând lucrurile, erai tentat să pui jocul de toată jalea al lui Papadopol pe seama scenariului. El nu putea fi atât de slab, că doar îl știam cu toții din Marfa și banii sau din Occident!... Apoi lam putut vedea pe la tot felul de emisiuni ale postului Acasă, apariții care vizau consolidarea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
asemenea seară fără amintiri. Tot ce-i aduce aminte Îl pune În dilemă. A coborît pentru a-i Îndupleca pe zeii Infernului să i-o restituie pe Euridice, le-a vorbit despre dragostea sa neconsolată, despre munții Traciei Înnegriți de jalea sa; apoi, după ce s-a legat să nu privească Înapoi pînă ce va ieși din regatul umbrelor, nu rezistă Îndoielii, n-are răbdare să aștepte limita unde mai tîrziu Dante se va bucura revăzînd stelele și vrea să se convingă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Când îți moare soțul, văduvă ești. Când îți moare un copil, nimic nu mai ești. Blestema moartea care nu ținea cont de rândul fiecăruia, care fusese așa de crudă când din brațe i-l smulse, lăsând-o cu o mare jale și cu un dor nestins. Carina și Valentin făcuseră tot ce trabuiau să facă. Nu aveau ce să își reproșeze. Aproape că se ruinaseră; în ziua de 4 martie ’75 inima pruncului zvâcnise pentru ultima oară. În timpul predicii în drum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cinematografic. Radu Muntean mi s-a părut onest și obiectiv : a spus răspicat câteva lucruri de bun-simț pe care alții le spun cu juma de gură, pe la colțuri sau nu le spun deloc. Cristi Puiu a vorbit și el despre jalea din cinematografia noastră, dar personajul principal a fost Cristi Puiu și cum îl afectează această jale pe el, Cristi Puiu. Eu sunt un om extraordinar de inteligent, i-a mărturisit acesta interlocutorului, explicând că din 1895, de când a fost inventat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bun-simț pe care alții le spun cu juma de gură, pe la colțuri sau nu le spun deloc. Cristi Puiu a vorbit și el despre jalea din cinematografia noastră, dar personajul principal a fost Cristi Puiu și cum îl afectează această jale pe el, Cristi Puiu. Eu sunt un om extraordinar de inteligent, i-a mărturisit acesta interlocutorului, explicând că din 1895, de când a fost inventat cinematograful, noi am rămas niște începători. Filmele bune, filmele care prezintă un oarecare interes sunt niște
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de gât... Lăsând la o parte originalitatea premierei cu premii (doar suntem în România !), Filantropica este o foarte savuroasă fabulă (post)modernă, cu găselnițe gârlă (sindicatul cerșetorilor, de pildă), replici care fac plici și un ton atât de diferit de jalea din cinemaul autohton, încât Nae ar trebui, înainte de toate, decorat cu Vitamina anului pentru buna inspirație de a vedea o comedie de milioane acolo unde alții nu văd decât drame de doi lei. Scenarist inteligent și abil, Caranfil șterge de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și voință devin neputincioase: „Deși învăț, dar nu-mi ajuta la nimic, căci rană din inimă nu mi-o poate vindeca nimeni” [...], „... m-am sculat, păream dispus, dar tot pesimist, nu mi-e bine, n-am pofta de mâncare, e jale. N-am gust de nimic”. „Am calități dar nu știu să le întrebuințez, sunt capabil de multe lucruri, dar boală mea e mai puternică decât toate și nu-i găsesc leac, mă voi duce poate la un doctor. Sunt f.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți. Mai bine dorm aici la noapte decît să întîrzii. Scot agenda și mă uit la pagina cu ziua în curs: pe pagină scrie doar "construcții-montaj". Dar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai sus ca tine. Cînd dracu' ai să te înveți minte?!... Și-apoi, gluma ta idioată cu cabana combinatului și cu femeile de-acolo... Acum, c-a aflat prim-secretarul, s-ar putea să se deschidă o anchetă de toată jalea. Și nu e bine? Nu! Că tu n-ai ce cîștiga. Ba dimpotrivă: ți-ai creat noi dușmani. La cabana aceea merg mulți... Și noi am fost o dată, Ioane, îți amintești?, dar nu ne-a lăsat să intrăm, că-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dau lui R[ainer] banii, cred că ar avea nevoie. Tot nu desperez căci i-am scris categoric adev[ăratului] Curti. Iubito, astă seară voi face o baie, îți scriu puțin. În mine clocote[sc] atâta dor și o imensă jale. Cred că j’ai trop présumé de mes forces... Poate și unde nu am primit nimic de la tine și în jurnale se vorbește de frig mare în Franța și de echauffourées în Paris... Primește în astă seară în odaia ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de răsărit, capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi despre capul ăsta al meu, în seamnă că-l am, îmi dau seama că îl am, că-l mai am încă. M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar putea aranja dacă aș primi regulat vești de la tine, dar, cum ți-am scris deja, scrisoarea ta de pe 21 decembrie a fost, în afară de telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
răsărit, capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi despre capul ăsta al meu, în seamnă că-l am, îmi dau seama că îl am, că-l mai am încă. M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar putea aranja dacă aș primi regulat vești de la tine, dar, cum ți-am scris deja, scrisoarea ta de pe 21 decembrie a fost, în afară de telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
capul mi se tot învârtește. Dar, de vreme ce pot vorbi despre capul ăsta al meu, în seamnă că-l am, îmi dau seama că îl am, că-l mai am încă. M. 31/1948 II Duminică, 25 ianuarie [1948] Jale, jale, jale, dar totul s-ar putea aranja dacă aș primi regulat vești de la tine, dar, cum ți-am scris deja, scrisoarea ta de pe 21 decembrie a fost, în afară de telegrame, ultima misivă primită. Pe cât se pare, corespondența s-a blocat la Viena
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în brațe, și iar îți sărut genele lungi, ca să nu văd că ai și tu ochii plini de lacrimi. Mama 76/1948 I 11 septembrie [1948], sâmbătă [...] De câtăva vreme Ly stă până foarte târziu cu mine, și e o jale să vezi frumoasa ei gură de altădată, acum cu contururi de gură de mormânt, prăbușită. Mă uit la ea cu disperare, ca și cum și-ar fi luat deja adio de la viață, de la pământul celor vii, ca și cum ar fi început deja să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]