5,277 matches
-
hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deformarea naturii e și mai facilă decît imitarea ei”. Observații acute au în atenție cultivarea disonanței „anarhice” în locul oratoriei romantice, a melodiei simboliste și a simfoniei poetice moderniste. Relevante sînt și cele privind omologiile dintre literatura anarhică și muzica primitivilor, jazz, compozițiile lui Stravinski ori Satie și baletele lui Djaghilev. Refuzîndu-i valoarea estetică, autorul îi concede anarhismului poetic doar o valoare documentară (ca formă de „reflectare” a fizionomiei lumii contemporane). Observațiile sale „sociologizante” sînt elocvente: „Dacă poezia anarhică nu are valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plastic și literar, ne-am întors sufletul către modelele pe care le oferă imaginația primitivilor. E, desigur, un efect paradoxal al excesului de civilizație. Lumea nu mai caută emoții artistice, ci excitante drastice care zdrobesc nervii obosiți. Ritmurile absurde ale jazzului concordă cu ritmul dezordonat al vieții noastre de azi. Același vîrtej sălbatic le străbate pe amîndouă”. Evitînd, prudent, orice conotație antisemită, autorul urmează constatările lui E. Lovinescu referitoare la rolul semnificativ al evreilor în propagarea „atitudinilor anarhice”: „Trebuie să înregistrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Un rânjet de satisfacție i se citea pe fața chinuită de boală. — Nu te holba la el, Umezaki! porunci Endō în șoaptă. Nu închide radioul! Umezaki a făcut ce i s-a spus. Se prefăcea că citește ziarul și ascultă jazz la radio. Endō stătea cu un cot rezemat de geam, căscând și simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cluburi particulare cunoscute sub denumirea de „lumina albă“. Fără nici o legătură cu acestea însă, existau de mult grupuri de fete puse la dispoziția oamenilor de afaceri japonezi și a oaspeților străini. Există dansatoare europence de cabaret și cântărețe străine de jazz care vin în turnee, via Hong Kong, și care iau legătura cu astfel de grupuri ca să mai câștige și ele un ban în plus. Cu cât îi dădea Endō mai multe explicații, cu atât grăsunul, sceptic la început, manifesta tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi adevărat, căci nici un loc de muncă, nici măcar cel pe care l-ai visat Întreaga viață, nu se poate compara cu Kevin și Valentina. Când un vechi amic Îi propusese să plece În turneu Împreună cu o trupă destul de cunoscută, de jazz, ea renunțase, căci turneul ar fi purtat-o prea departe. Își căutase un loc de muncă pe timpul zilei și part time. Acumulase un număr mare de refuzuri, până când, la interviul cu papițoiul-șef al ăstuia pe care-l avea În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuie să revină În universul lui de alge, În care peștii se devoră. Dar timp de câteva secunde a avut intuiția unei lumi diferite, perfecte - lumea noastră. În seara de 15 iulie, Îi telefonă lui Bruno. Pe un fundal de jazz cool, vocea fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe ce-i viața, vorbea ca un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aranjată cu o față de masă albă, un buchet de flori și mai multe sticle de șampanie. De un scaun e legat un mănunchi de baloane strălucitoare cu heliu, pe care scrie „Samantha”. Dinspre un CD player se aude muzică de jazz. Eddie și Trish stau în picioare pe iarbă, împreună cu Iris, Eamonn și Melissa - și cu toții îmi zâmbesc radioși, în afară de Melissa, care e cam bosumflată. Mă simt de parcă aș fi fost proiectată într-un univers paralel. — Surpriză ! strigă cu toții într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de Crăciun, i-am făcut cadou o curea de ceas foarte drăguță, din piele, dar el poartă tot prostia aia digitală, fiindcă Îi zice temperatura din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut că-mi place să merg la concertele lui, așa că acum e convins că Îmi place la nebunie jazzul... — ... toate filmele lui Woody Allen pe dinafară și spune fiecare replică Înainte ca actorii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din Polonia sau ceva la fel de stupid... — ... m-a dus la o groază de concerte de jazz și eu, fată politicoasă, m-am făcut că-mi place să merg la concertele lui, așa că acum e convins că Îmi place la nebunie jazzul... — ... toate filmele lui Woody Allen pe dinafară și spune fiecare replică Înainte ca actorii să o rostească, și lucrul ăsta mă scoate efectiv din minți... — ... pur și simplu se uită la mine de parcă aș vorbi turcește... — ... foarte hotărît să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vizită la ai mei. — E OK, zic relaxată. Nu contează. — A, și am uitat să-ți spun. Îmi surîde misterios. Ghici la ce avem bilete ? — Ooo ! zic animată. Îhm... Tocmai sînt pe punctul de a spune „Paris !“ — La festivalul de jazz ! Mă privește radios. La Cvartetul Dennison ! E ultimul lor concert pe anul ăsta. Îți amintești cînd i-am ascultat la Ronnie Scott ? O clipă, nu sînt În stare să rostesc nici un cuvînt. — Uau ! reușesc să spun, cu mare efort. Cvartetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
două ore, fără măcar să-și tragă răsuflarea. — Eram sigur c-o să fii Încîntată. Îmi pune mîna pe braț cu afecțiune, iar eu Îi zîmbesc pierit. — SÎnt. Foarte ! Ideea e că probabil, Într-o zi, chiar o să ajung să Îmi placă jazzul. N-am nici o Îndoială. Mă uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zîmbet mulțumit, uitîndu-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fixează disperați podeaua. De ce dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sînt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amîndurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decît doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amîndurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decît doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințînd. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decît doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack Încuviințînd. Jazzul și... filmele lui Woody Allen, de pildă. — Ne plac la nebunie filmele lui Woody Allen ! zice Connor absolut siderat de Încîntare. Nu-i așa, Emma ? — Da, spun cam fără chef. Da, ne plac. Ia zi, Connor, spune Jack pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
deocamdată nimic celor de la serviciu ? adaug. Cel puțin deocamdată. Sigur, spune negru la față. N-am să spun nimic. Aproape a ajuns la ușă, cînd se Întoarce brusc spre mine, cu mîna În buzunar. — Emma, uite biletele pentru festivalul de jazz, spune, cu glasul spart de emoție. Poți să le iei tu. — Poftim ? Le privesc Îngrozită. Nu ! Connor, ia-le tu ! SÎnt ale tale ! — Nu, ia-le tu. Știu cu ce nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Știu cu ce nerăbdare așteptai să-i asculți pe cei de la Dennisson Quartet. Îmi Împinge biletele aprins colorate În palmă și-mi Închide degetele deasupra lor. — Connor... Înghit În sec. Pur și simplu nu... nu știu ce să spun. Întotdeauna vom avea jazzul, spune Connor sugrumat de emoție și Închide ușa În urma sa. UNSPREZECE Perfect. După ce că n-am obținut promovarea la care visam, acum am rămas și fără prieten. Și cu ochii umflați de la atîta plîns. Și toată lumea zice că am Înnebunit. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spre ea. E o greșeală ! Îmi plac la nebunie chestiile croșetate ! Știi bine asta. Dar Katie iese ca o furtună din cameră. Îi dau lacrimile cînd ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă jazzul... O, nu. O, nu, o, nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îi dau lacrimile cînd ascultă Carpenters, rostește glasul lui Jack pe ecran. Îi place Abba, dar nu suportă jazzul... O, nu. O, nu, o, nu... Connor mă fixează de parcă i-aș fi Înfipt un țăruș direct În inimă. — Nu suporți... jazzul ? *** E ca Într-un vis din ăla În care toată lumea Îți vede chiloții, și vrei să fugi, dar nu poți. Nu mă pot dezlipi din locul ăsta. Tot ce pot face e să rămîn uitîndu-mă În gol spre ecranul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu Jack Harper ? aud o voce de deasupra și, În clipa În care ridic ochii, văd un grup de fete care urcă scările. — Mie de Connor Îmi pare rău, răspunde alta. Bietul de el... — ... s-a făcut că-i place jazzul, spune altcineva În clipa În care iese din lift. Vreau să spun, de ce naiba ar face cineva așa ceva ? OK. Deci... n-au uitat de mine. Tot optimismul Îmi moare brusc și, o fracțiune de secundă, mă gîndesc să o zbughesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chestia aia chiar a excitat-o. — Păi, atunci și așa e ! retractez frenetic. Femeile sînt foarte diferite una de alta. Corpurile noastre sînt diferite... fiecăreia... Îi plac alte lucruri. Connor mă privește consternat. — Mi-a zis că Îi place și jazzul. — Păi, Înseamnă că chiar Îi place ! O groază de oameni sînt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. SÎnt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sînt foarte diferite una de alta. Corpurile noastre sînt diferite... fiecăreia... Îi plac alte lucruri. Connor mă privește consternat. — Mi-a zis că Îi place și jazzul. — Păi, Înseamnă că chiar Îi place ! O groază de oameni sînt morți după jazz. — Mi-a zis că Îi place la nebunie faptul că știu fiecare replică din Woody Allen. Se freacă pe chipul Îmbujorat. Oare mințea ? — Nu. SÎnt sigură că nu... Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Saint‑Tropez, sau poate că În alt loc, soții Scott Fitzgerald fuseseră vecinii lor apropiați. Glyph și soția sa nu făceau parte dintre snobii americani care se fudulesc cu cunoștințe celebre. Ei fuseseră Într‑adevăr un cuplu bogat din epoca Jazzului American. Îi cunoscuseră personal pe Picasso și pe Gertrude Stein. Dintr‑un motiv sau altul, discutam despre ei cu Ravelstein acum, la „Café de Flore”. În zilele foarte agreabile, eu trec printr‑o ușoară depresie la Început de după‑amiază - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ucidă pe băiatul de bani gata (jucat de Jude Law) pe care trebuia să‑l convingă să revină În America din Italia; Ripley, impostor genial, asumă identitatea victimei sale, iar toată oribila poveste e Însoțită de muzică: muzica ușoară și jazz‑ul sînt legate de victimă, opera e asociată cu asasinul, pervers și prin transgresarea barierelor de „casta”. La cel mai Înalt nivel al criticii culturale, opera din secolul al XIX‑lea a fost inclusă de Susan Sontag În stilul cultural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
niște inși montau o baterie uriașă, având în spate diverse instrumente de percuție, balafoane și fel de fel de tuburi. Unul cu barbă crescută fistichiu, având un tricou cu Pantera (cred că la mișto, pentru că avea față de om care ascultă jazz), se învârtea printre ei și dădea indicații. M-am bucurat că s-a nimerit așa. Ei îi plăceau mult jazzul și muzica clasică. Am mers odată la un concert unde, din toată orchestra, mi-am fixat atenția pe un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]