8,051 matches
-
pe dalele de pe coridor. Am Încercat să mă tîrăsc, dar Tomás m-a Înșfăcat de gulerul pardesiului și m-a tîrÎt numaidecît pe palier. M-a azvîrlit pe scări ca pe un gunoi. Dacă i se Întîmplă ceva Beei, Îți jur că o să te omor, mi-a spus el din pragul ușii. M-am ridicat În genunchi, implorînd o secundă, o șansă ca să-mi recapăt glasul. Ușa s-a Închis, abandonîndu-mă În Întuneric. Am simțit o Împunsătură În urechea stîngă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
creatură, apărută, așa, peste noapte În stabiliment, printr-un procedeu similar, decupând cu un foarfece oamenii ce se plimbau pe stradă, Îi aducea În stadiu de oameni-degete, oameni-unghii, oameni-picioare și oameni-mâini, aruncându-i, unul după altul, În salon. Oliver se jură să nu aibă de-a face nici cu omul-locomotivă, ce venea adeseori În toiul nopții lângă el, invitându-l să urce Într-un vagon select, nici pe femeia-pâlnie Olanda, care voia să-i transforme pântecul Într-un gramofon. De asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zice, că lucru de când eram militar. Dar aici sunt oameni din toate părțile, de ce nu vorbești ca ei. Noa, că și moți sunt destui! Cred că nu aveam mai mult de 15-16 ani atunci, dar vă asigur, pot să și jur dacă vreți, că atunci m-am decis să nu-i caut niciodată pe cei care-mi sunt, după legle naturii, părinți. Un fel de ranchiună fără răutate Îi purtam eu atunci acestui Mușu. Atât!) Api, i-o dat drumu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o cască mare de metal prinsă sub bărbie cu o bandă neagră, un alt soldat. Soldatul cel viu e tânăr, are o față rotundă, grăsulie și imberbă. El ține mâna dreaptă Întinsă deasupra crucii simple de lemn și pare că jură răzbunare. Imaginea este solemnă și gravă și este Înscrisă Într-un peisaj de câmpie mohorâtă cu mai mulți copaci tineri, desfrunziți, răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În fața ochilor lor adormiți și ei Încă nu Înțelegeau ce. De ce, bre, nea Antoane? - Întrebă cel de lângă vatră. — Păi, ai pus porumb În boască să-ți iasă țuica mai tare! — Io, bre, să-io sară ochii... — Ai, mă, nu te mai jura, nu vezi că miroase a mămăligă arsă? Cei de pe margine râd. Al dracu’, moș Anton, pe toate le știe! Gavrilă intră și el cu figura Încă buimacă de somn, dar suficient de montată pentru ca toți să-i observe și furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În atribuțiile de serviciu, astea erau contra plată, le efectuam În timpul meu liber.“ Pe front nu fusese decât o singură dată câteva zile, Împreună cu un ofițer, unul la fel de plin de zel și eroism ca și el. Se Întorsese Îngrozit și jurase să se mutileze dacă vreodată va fi trimis În linia Întâi. Mai multe sute de soldați care nu se prezentaseră la apelul de seară se strânseseră În fața postului de gardă În care se refugiase căpitanul Cros; timp de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
palavragiul ăla din tren? Și el a trebuit să-și modifice calitățile caracterului. I-a fost frică, frică, tot timpul. Și Încercând să se adapteze ai văzut ce-a devenit: o canalie. Nu ezită nici un moment să mintă și să jure strâmb pentru a viețui mai bine. La Început făcea asta pentru a supraviețui, avea o justificare perfectă, dar apoi? Ana terminase cu făcutul cafelelor, le turnase În cești și așezase ceștile pe covorul de iută de lângă pat. Se așeză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întâmpla. Camaradul meu trebuie să fi simțit exact același lucru. Mi-am dat seama de asta În chiar clipele următoare când mi-a spus că dacă se sfârșește războiul și dacă Dumnezeu Îi ajută lui să trăiască până atunci, el jură să vină să trăiască aici, În satul ăsta cu mănăstirea sau În cel de dincolo de cota 505. „Dom’le sublocotenent, mi-a zis, dumneavoastră nu știți, da’ ce urăsc io cel mai mult pe lumea asta nici nu e războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu tot echipamentul și purtând în șa o armură completă de cavaler. Rinaldo îmbracă armura și a încălecat pe cal, dar sabia nu a luat-o. În ziua când, împreună cu frații săi a fost proclamat cavaler de către împărat, el a jurat să nu încingă sabie la brâu până nu va zmulge,prin lupta, una, de la vreun cavaler vestit. Rinaldo o porni apoi către pădurea Ardenilor, faimoasă pentru nenumaratele fapte de arme ce se petrecuseră în ea. De la primii pași făcuți în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de cumplită deznădejde, încât își trase sabia din teacă și dădu să și-o înfingă în piept. Dar Astolfo îi opri mâna spunând că nu luptă decât pentru glorie și că-și putea păstra călăuza. Pe când Florismart și Flordelis îi jurau recunoștință veșnică, regele Sacripant i-a ajuns din urmă și râvnind la doamna unuia dintre cavaleri și la armele celuilalt, i-a provocat la luptă. Astolfo se măsură cu el răsturnându-l cât ai clipi din ochi și îi dărui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavaleri au rămas împietriți la aceste cuvinte, spunându-și fiecare în sinea sa că lăsau rivalului său un frumos prilej de a triumfa asupra sa. Rinaldo, apropiindu-se de Bayard, a oftat plin de rușine și de turbare și a jurat că de îl va ajunge pe Roland, îi va smulge imima din piept. Apoi încălecându-l pe Bayard și dându-i pinteni, l-a lăsat pe regele Circaziei pe jos, în pădure. Să nu vă pară ciudat că Rinaldo l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acoperă o făptură simțitoare, aș ami fi expus eu un suflet atât de frumos insultelor acestui animal ! Facă zeii ca dulcea înrâurire a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut o umezeală prelingându-se pe trunchi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a pus în mișcare întinzându-ți aripile și spintecând apea cu o iuțeală de săgeată. Abia atunci am văzut cât de nebun fusesem, dar era prea târziu pentru ca să mai dau îndărăt. Alcina se srtădui să-mi potolească furia și se jura că numai din dragoste pentru mine făcuse aceasta. În scurt timp am ajuns la această insulă, ea a făcut totul pentru a mă împăca cu soarta mea și pentru ca viața să-mi fie plăcută aici. Dar curând Alcina, săturându-se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
farmecele pe care le-a găsit, sfărâmând pecețile,arzând chipurile și desfăcând toate nodurile vrăjitorești. Apoi trecând peste câmpii, ea a descântat toate victimele prefăcute în copaci, fântâni, bolovani sau animale. Văzându-se dezlegați de vrajă, toți cavalerii aceștia au jurat recunoștință veșnică eliberatoarei lor. Apoi, cu toții s-au grăbit spre pământurile bunei Longestilla de unde a plecat fiecare spre patria sa. Astolfo a fost primul pe care Melissa l-a eliberat, căci Rogero îl recomandase în deosebi atenției sale. Ea l-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu mirare că nu avea sabie la brâu. Și ce armă îți convine, zise el, dacă vei pierde lancea? Nu te îngriji de asta, replică Mandricardo, așa cum mă vezi am bătut până astăzi o sumedenie de cavaleri. Află că am jurat să nu mă slujesc de vreo spadă până nu voi fi redobândit faimoasa Durindana ce se află la paladinul Roland. Sabia aceasta aparține armurii pe care o port. Fără îndoială că a fost furată , dar cum a ajuns în mâinnile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
reușind prin campanii militare victorioase să-și îngenuncheze adversarul și să-și consolideze poziția în Principatele Române, instituind, prin pacea de la Kuciuk-Kainardji (1774), „protectoratul” de facto asupra acestora, iar ulterior a obținut recunoașterea, din partea marilor puteri europene, a statutului de jure, în urma tratatului de la Adrianopol, din anul 1829. Atitudinea Rusiei, care se erija în „protectoare” a creștinilor ortodocși din partea europeană a Turciei, a devenit tot mai clară pentru cele două țări românești, mai ales după răpirea teritoriului Moldovei dintre Prut și
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
ai pune pe tine și-o rochie din când În când? Trecu destul de abrupt la analiza vieții mele, subiect aflat pe locul doi În topul preferințelor sale. Unchiul Will era cu nouă ani mai În vârstă decât mama și amândoi jurau că se trag din același cuplu de părinți, dar tot mi se părea imposibil de Înțeles. Mama era oripilată că mă angajasem Într-o corporație, unde mi se cerea să port altceva decât caftane și espadrile, În timp ce unchiul credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
adevărate, dar Își făcea de lucru pătrunzând În fiecare frăție studențească și echipă atletică din Emory. —Apogeul lumii mediatice, ai? Nu, nu știam. Unde mai ești acum? am Întrebat, pe tonul cel mai plictisit de care eram În stare. Îmi jurasem să n-o las să-mi intre pe sub piele. —Păi, hai să vedem. Am Început la Elle și apoi am făcut saltul la Slate - mult mai elegant, Înțelegi? Am avut un scurt episod la Vanity Fair, dar politica de birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Barney’s. Când am ajuns În fața casei, am calculat În minte câți ani Îmi va lua ca să plătesc toate chestiile astea și apoi am Întins cu vitejie cartea mea de credit. Când vânzătorul mi-a dat-o Înapoi, puteam să jur că se Încălzise. Într-o singură după-amiază, reușisem să-mi iau rămas-bun atât de la viața de fraieră, cât și de la economii. Nu erau tocmai haine couture, dar eram foarte Încântată de noua mea imagine: jeanși Paige care costau mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de cafea. Nici măcar o latte degresată fără frișcă, superfierbinte, fără zahăr, cu vanilie? Am râs și am clătinat iar din cap. —Ce? Crezi că glumesc? Eu chiar comand tâmpenia asta de fiecare dată când vin aici. Ba nu. Ba da, jur că da. M-am descurcat douăzeci și ceva de ani din viață, mulțumindu-mă cu o ceașcă de cafea normală. Uneori o beam slabă și dulce, alteori, noaptea târziu, ceream decofeinizată, dar categoric era cafea simplă. Apoi un prieten mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
neabrazivă, În fiecare weekend. Ultima oară când fusesem la ei Îl auzisem pe Avery care o instruia pe Penelope să-i spună menajerei „să-și țină detergentul ăla pentru suprafețe cât mai departe de teveul meu. Porcăria aia belește ecranul. Jur pe Dumnezeu, dacă o mai văd vreodată că se apropie de televizorul meu cu sticla aia de Lysol, o să-și caute o nouă slujbă“. Penelope zâmbise cu indulgență, ca și cum ar fi spus: „Băieții tot băieți rămân“. Acum Împacheta hainele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și Întrebându-se ce vedeau fiicele lor una la alta. Penelope și cu mine i-am condus pe toți la hotelurile lor, ne-am repezit imediat Într-un bar și am Început să-i imităm pe fiecare În parte, În timp ce juram ca seara respectivă să nu se mai repete. Vino aici - vorbește cu tata pentru mine, vrei? Au trecut câteva zeci de ani de când n-a mai socializat În afara biroului și nu pare să știe ce să facă. Părea destul de binedispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
vrea pielea. Mă privi ciudat, cu o expresie ce semăna cu mila și m-am Întrebat dacă toate mențiunile alea o deranjau mai mult decât lăsa să se vadă. Kelly se descotorosise de toate scuzele mele legate de cronica online, jurând că asocierea mea cu Philip Weston era ceva bun și că nu făcuse decât să crească cota firmei, dar poate că se săturase de atacuri. Ceea ce ar fi Însemnat că suntem deja două sătule. —Bette, am ceva să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mda, nici eu n-am recunoscut numele. E o nimeni, cred, ceea ce e de fapt foarte inteligent din partea ei - nimeni nu bănuiește pe cineva necunoscut. Tipa de la Ralph Lauren e măritată cu fratele lui Abigail și m-a pus să jur că păstrez secretul. Am senzația că voia pur și simplu să spună cuiva. Sau poate Îmi testează discreția. Oricum nu contează. Să nu sufli o vorbă nimănui, dar În caz că dai peste fata asta, poți să te asiguri că ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lecții de șic hippiot, pentru că n-o nimerise cu caftanul ei larg și că ar trebui să se ducă În orășelele mici, să fie instruită de profesioniști. Ziua aia, la Starbucks, când Își atinsese ceafa cu mâna și putusem să jur că mai văzusem chestia asta mai demult. Prima noapte, la petrecerea de logodnă a Penelopei, când nu mă lăsa să intru și nu puteam scăpa de senzația că se holba la mine și aproape că aștepta să spun ceva. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]