3,084 matches
-
Eminescu ilustrează generația scriitorilor români care desfășoară în epocă o importantă activitate publicistică culturală și politică. Dintre aceștia, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi, George Barițiu, Mihail Kogălniceanu, Cezar Bolliac, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Tudor Arghezi sunt personalități pentru care scrisul jurnalistic complinește scrisul artistic, între cele două instaurându-se zone de convergență, de contaminare, menite să le îmbogățească și să le nuanțeze. Așa se explică caracterul hibrid al limbajului jurnalistic eminescian: "în materia solidă a argumentării rațional-discursive, din care se clădește
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Tudor Arghezi sunt personalități pentru care scrisul jurnalistic complinește scrisul artistic, între cele două instaurându-se zone de convergență, de contaminare, menite să le îmbogățească și să le nuanțeze. Așa se explică caracterul hibrid al limbajului jurnalistic eminescian: "în materia solidă a argumentării rațional-discursive, din care se clădește orice edificiu retoric, sunt încorporate, la Eminescu, materiale heteroclite, ținând fie de sfera narativă, fie de regimul poetic"231. În acest sens, lectura contrastivă a creației beletristice și a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Cezar Bolliac în ce privește anumite consonanțe de atitudine față de soarta țărănimii, numai autorul Clăcașilor preocupându-se atât de mult în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-se atât de mult în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială că publicistica eminesciană mai poartă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
amvon și retorica publicistică 234, specifică limbajului jurnalistic pașoptist, excesul și emfaza discursului, oscilația între registrul laic și cel sacerdotal, sensibilă la nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială că publicistica eminesciană mai poartă aluviunile discursului pașoptist, dar conștiința saltului calitativ și a responsabilității față de opinia publică impune jurnalistului acribie și profesionalism, atât în planul informațiilor cât și în planul expresiei. Intrat în focul polemicilor, Eminescu nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și spiritul critic care guvernează redactarea articolelor. Pasiunea cu care jurnalistul își comunică concepțiile politice, verva cu care intră în polemică cu alte publicații ale timpului oferă imaginea unui om angajat, extrem de receptiv la problemele epocii și cu vocația scrisului jurnalistic. Indiferent de ținuta și caracterul publicațiilor la care colaborează de-a lungul vieții, Eminescu imprimă acestora pecetea inconfundabilă a stilului său. Cultivând o jurnalistică de atitudine, gazetarul angajează opinia publică în dezbaterea celor mai importante evenimente ale realității social-istorice, având
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
inconfundabilă a stilului său. Cultivând o jurnalistică de atitudine, gazetarul angajează opinia publică în dezbaterea celor mai importante evenimente ale realității social-istorice, având curajul exprimării unor opinii radicale în privința clasei politice românești. Activitatea publicistică a lui Mihai Eminescu obligă discursul jurnalistic al epocii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană determină intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu, se dezvoltă la noi jurnalismul profesionist, iar disputa cu C.A. Rosetti rămâne una dintre cele mai înverșunate polemici din
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu sunt neglijate de jurnalist care recurge la versuri din baladele populare pentru a discredita declarațiile adversarilor politici. Literatura cultă este valorificată de Eminescu în ilustrarea concepțiilor politice, iar apelul la fragmente literare edificatoare devine o practică constantă a scrisului jurnalistic eminescian. "Poetul pune în discuție în scrisul său problemele fundamentale, pe care le tratează cu mijloacele specifice fiecărui domeniu pe care îl abordează, mergând de la poezie la publicistică și de la publicistică la poezie, proză și teatru. Publicistica sa este deopotrivă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tratarea problemelor economice, istorice, filosofice, politice, jurnalistul recurge la surse documentare de prestigiu, remarcându-se prin ușurința cu care abordează domenii dintre cele mai variate. Conștient de funcția paideică a presei, de potențialul instructiv al acesteia, gazetarul își însoțește excursul jurnalistic cu numeroase comentarii metatextuale. În acest sens, articolele eminesciene sunt presărate de glosări numeroase, de explicitări ale unor termeni neologici sau ale unor cuvinte mai vechi, al căror sens original se demonetizează în practica discursivă curentă. Eminescu susține de la tribuna
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perioadă de peste șapte ani) și spațială (cele cinci volume din ediția Perpessicius sunt covârșitoare prin numărul de articole pe care le integrează) a publicisticii eminesciene permite reconfigurarea uneia dintre cele mai agitate epoci din istoria poporului român, iar raportarea limbajului jurnalistic al poetului la contextul publicistic al secolul al XIX-lea evidențiază originalitatea și rolul acestuia în procesul de modernizare a presei românești. Capitolul 4 Semioza limbajului politic eminescian Se revine mereu la Eminescu pentru că scrisul său încurajează orice punct nou
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
caracterizarea structurii și funcționalității fenomenului discursiv avut în vedere. Virtuțile integratoare ale unui astfel de instrument metodologic sunt relevante și la nivelul identificării specificului publicisticii eminesciene, prin raportare la orizontul epocii care o generează și la finalitățile care guvernează actul jurnalistic. Cercetarea are în vedere statutul aparte al limbajului-obiect: aflat la intersecția dintre domeniul comunicării publicistice și al celei politice, limbajul politic eminescian prezintă trăsături și funcții specifice ambelor categorii discursive. Dacă esența limbajului politic constă în prescrierea unui curs general
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
realității, modelată de intențiile/ interesele emitenților, iar constrângerile la nivelul modalităților de expresie și al conținuturilor vehiculate sunt rezultatul dimensiunii pragmatice a comunicării. Performate între o serie de libertăți și de restricții tematice și de expresie, discursul politic și cel jurnalistic își dovedesc înrudirea sub raportul construcției ideatice pe care o implică și prin suscitarea unui comportament specific la nivelul receptării. Natura politică a limbajului publicisticii eminesciene este susținută atât de criteriul conținutului (este politic limbajul care tratează subiecte politice) și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cărările bătute în favoarea unei expresii obiective și curajoase. Distanțarea de stilul gazetăresc cultivat de generația pașoptistă se face simțită, atât la nivelul temelor abordate, dintre cele mai variate și atingând probleme esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei jurnalistice, diferită de patosul și retorismul specifice publicisticii secolului al XIX-lea. Lectura articolelor evidențiază apelul permanent la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea paremiologiei românești și străine în construirea demersurilor argumentative, refuzul oricărei înregimentări politice care i-ar fi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul lor asupra celorlalți parametri ai semiozei eminesciene va fi analizat pe larg în studiul de caz de la sfârșitul acestui capitol. O perspectivă diacronică asupra ipostazei jurnalistului de-a lungul celor patru etape de activitate jurnalistică permite sesizarea unității și continuității opțiunilor și atitudinilor politice ale acestuia. În acest sens, textele debutului lasă să se întrevadă siguranța și virulența polemistului din articolele de mai târziu: "Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus"257. Laboratorul activității jurnalistice eminesciene se reflectă în manuscrise, unde regăsim, alături de transcrieri din tratate de specialitate, prelucrări succesive ale textelor destinate tiparului. Acribia resimțită în spațiul creației literare devine și o constantă a scrisului jurnalistic, relevând conștiința responsabilității gazetarului față de publicul cititor. În
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
parturiunt montes, nascitur ridiculus mus"257. Laboratorul activității jurnalistice eminesciene se reflectă în manuscrise, unde regăsim, alături de transcrieri din tratate de specialitate, prelucrări succesive ale textelor destinate tiparului. Acribia resimțită în spațiul creației literare devine și o constantă a scrisului jurnalistic, relevând conștiința responsabilității gazetarului față de publicul cititor. În acest sens, Ioan Slavici amintește implicarea totală a poetului în activitățile pe care le desfășoară și exigența pe care o manifestă în redactarea textelor: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
propune soluții pentru situația economică și politică a țării. Articolele eminesciene oferă imaginea societății românești în pragul epocii moderne, a prefacerilor sociale, economice și politice prin care trece țara în acele timpuri, constituind în același timp o mostră a stilului jurnalistic al vremii. 4.3.2.Orizonturi ale receptării Între toate domeniile de activitate ale lui Eminescu, publicistica are o situație aparte: cu cât interesul publicului pentru scrisul jurnalistic al poetului crește, cu atât exegeza în domeniu se îndepărtează de sensurile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
țara în acele timpuri, constituind în același timp o mostră a stilului jurnalistic al vremii. 4.3.2.Orizonturi ale receptării Între toate domeniile de activitate ale lui Eminescu, publicistica are o situație aparte: cu cât interesul publicului pentru scrisul jurnalistic al poetului crește, cu atât exegeza în domeniu se îndepărtează de sensurile acestuia. În încercarea de a surprinde profilul spiritual al gazetarului, interpreții sunt atrași de amănunte biografice sau de impactul unor etichete (antisemit, xenofob, naționalist, reacționar) preluate necritic și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unor fragmente și coroborarea acestora cu diverse însemnări din manuscrise au condus la pervertirea imaginii jurnalistului Eminescu, prin anexarea unor etichete peiorative care s-au perpetuat de-a lungul timpului, împiedicând dezvoltarea unei relații autentice cu publicistica eminesciană. Interpretarea creației jurnalistice, fără raportare la contextul istoric al epocii și la specificul publicisticii românești din cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea, a permis formularea unor judecăți de valoare excedentare privind gândirea politică eminesciană. Având convingerea că "Eminescu nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciană. Având convingerea că "Eminescu nu are nevoie de apărarea nimănui și criticile la adresa sa, ca și laudele, nu sporesc și nu scad valoarea scrisului său"263, subliniem însă că lectura articolelor eminesciene nu poate face abstracție de specificul scrisului jurnalistic, profund ancorat în referențialul evenimențial. O trecere în revistă a principalelor etichete atribuite gazetarului Eminescu precum și a factorilor care au generat aceste judecăți de valoare are ca scop evidențierea mutațiilor înregistrate de-a lungul timpului la nivelul receptării și a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
întâlnite, proliferându-se până în zilele noastre. În rândurile care urmează vom prezenta, pe rând, elementele care au determinat formularea unor astfel de calificative și pe cei care le-au promovat, încercând să vedem în ce măsură aceste etichete au acoperire în cadrul scrisului jurnalistic eminescian. a. Eminescu-reacționar. Aprecierea de "reacționarism", emisă de critici de prestigiu, de la Constantin Dobrogeanu-Gherea264 la E. Lovinescu 265, are la bază refuzul jurnalistului privind alinierea țării noastre la realitățile Occidentului, în măsura în care acestea erau în contradicție cu valorile și specificul național
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poetul: de a reacționa împotriva progresului asumat de liberali, atunci când acesta are consecințe dezastruoase pentru țară. Un alt element care generează judecata de reacționar îl reprezintă "mitul vârstei de aur", prezent în poezie, care devine și o constantă a scrisului jurnalistic. Eminescu evocă frecvent domniile lui Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Matei Basarab, considerate perioade de referință pentru istoria națională: "Pe noi ne ajunge în întunericul în care ne aflăm o rază din vremea lui Mircea cel Bătrân și a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
plan economic. Diferențele înregistrate la nivelul receptării publicisticii eminesciene sunt explicabile, în parte, prin eludarea contextului istoric care a generat textele și fără de care grila de interpretare a articolelor se dovedește deficitară. Prin natura sa ancorat în prezentul evenimențial, discursul jurnalistic nu poate fi desprins de funcția majoră care îl guvernează: aceea de a oferi informații. Un alt factor de influențare a fenomenului receptării îl constituie criteriul de judecată folosit de exegeți, criteriu care, nu de puține ori, constituie un adevărat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
constituie criteriul de judecată folosit de exegeți, criteriu care, nu de puține ori, constituie un adevărat pat procustian pentru scrisul jurnalistului. Astfel, pentru a se argumenta încadrarea publicisticii eminesciene într-o ideologie sau alta, s-au excerptat fragmente din corpusul jurnalistic, avansându-se ipoteze și judecăți de valoare variate, dincolo de litera textelor. Tehnica excerptării tendențioase și a de-contextualizării a funcționat mereu în favoarea interpretărilor trunchiate, tendențioase, ale publicisticii eminesciene. Alteori, așezarea ideologică sau etnică a interpreților și-a pus amprenta asupra receptării
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de timp, de penița unuia din cei mai sârguincioși și mai pătrunzători martori oculari"283. Având în vedere criteriul tematic, publicistica eminesciană permite inventarierea unor constante tematice definitorii, dincolo de variațiile de stil și de atitudine, înregistrate de-a lungul carierei jurnalistice. În acest sens, problema națională, situația țărănimii, chestiunea evreiască, concepția despre stat și teoria "păturii superpuse", viziunea asupra progresului, viața politică internă și politica externă sunt teme abordate cu predilecție de Eminescu, în paginile de ziar. a. Problema națională. Importanța
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]