3,897 matches
-
attitudes and practices of involvement in inner-city elementary and middle schools, in Chavkin, N.F.,(ed.), Families and schools in a pluralistic society, Albany, N.Y, State University of New York Press, p.53-71 92. Delors, Jacques, et al., 2000 (1996), Comoara lăuntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale pentru Educație în secolul XXI., Ed. Polirom, Iași 93. Dorfman, D., 1998, Strengthening Community Education. Building Partnerships Workbook, Portland OR, Northwest Regional Educational Laboratory 94. Dornbush, S.M., Glasgow, K.L., 1996, The structural Context of
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Munteanu, 1994) este o metodă similară cu psihodrama, dar în acest caz transpunerea în rol a subiectului este mult mai ușoară, întrucât se realizează mediat, prin intermediul marionetelor. Metode de valorificare a calităților ambianței fizice și interpersonale Sunt metode de armonizare lăuntrică care pot favoriza creativitatea, fie valorificând calitățile mediului ambiant (lumină, culoare, sunete etc.) prin luminoterapie (inițiată în S.U.A. în 1984), cromoterapie, muzicoterapie, fie antrenând individul în activități cu dublă finalitate, atât curativă cât și formativă, cum sunt: ergoterapia, artterapia, psihoterapiile
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
lamentația, dezlegând izvoarele poeziei. Ovidiu se metamorfozează spiritual. Pendulând între resemnare și fervoare, depășește exilul nostalgic și descoperă exilul înnoirii de sine. Izolat de mediul cult din Roma, părăsind teribilismul și narcisismul tinereții, se maturizează prin suferință și însingurare. Drama lăuntrică, provocată de perceperea dureroasă a spațiului și a timpului, se convertește în cunoaștere. Tomisul și Roma devin axe polare care ilustrează antinomia dintre real și imaginar. Dacă în prima parte a exilului, Tomisul era un ținut al tristeții prezente, iar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o anumită lipsă de modestie din partea poetului Ovidiu se compară cu Hercule la necaz: dușmanii lui Hercule (= Ovidiu) ar trebui să fie îmblânziți de către Tezeu (Albinovanus). Invitația preterețială la "exterminarea dușmanilor care obstacolau accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu o
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de "icoană" al femeii: "[...] părea în adevăr o altă ființă. Nimic nu mai rămăsese din trăsăturile ei gingașe și fragede, din zâmbetul ei plutitor și fericit: o biată figură brăzdată de durere și un trup frământat sub biciuirea unei puteri lăuntrice". Ce forță bizară declanșase oare cumplita transfigurare, făcând din făptura vaporoasă, cu aer feciorelnic, o harpie răzbunătoare? Îl va fi iubit Mab atât de mult pe acel bărbat, încât suferința ei din amor să atingă intensități patologice, la limita nebuniei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să fie indiferentă la sfaturile binevoitoare ale interlocutorilor și să asculte tot mai intens de vocile interioare, să-l cheme în gînd pe Nechifor-Gheorghiță, improvizînd „împreună” cîte un crîmpei de dialog. Asta se întîmpla în momentele de singurătate, de criză lăuntrică și de insomnie: „- Gheorghiță, șopti ea asupra vedeniei, să-mi răspunzi dacă ești cu alta. Flăcăul se răsuci și deschise ochii. -Ai spus ceva, mămucă? -N-am spus nimic, răspunse ea, cu ochii ațintiți asupra geamului”. La plecarea din Călugăreni căpătase
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
transmită toate cuceririle și descoperirile științifice și culturale ale omenirii; Cultura, considerată principalul câștig al umanității și-a schimbat accentele sale de la monoculturalitate la o deschidere interculturală. Astfel potrivit raportului UNESCO privind educația secolului XXI coordonat de Jacques Delors (Comoara lăuntrică, Editura Polirom, Iași, 2000) sau Convenția privind Drepturile Copilului și Declarația privind Educația pentru Toți, redactată sub conducerea UNICEF impune cei patru piloni ai învățării: A învăța să știi / să cunoști: a stăpâni instrumentele esențiale ale învățării pentru comunicare și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
de aluat s-a Întâmplat la fel, cu a treia și a patra la fel. Din ghemulețul de cocă ieșise o plăcintă cât tava, pe care am băgat-o În cuptor. Cât am lucrat la plăcintă am avut o trăire lăuntrică deosebită, iar păsărica a cântat tot timpul. După ce am scos plăcinta rumenită afară, ea a zburat. - Ce părere ai, Mihai? l-am Întrebat pe soțul meu. El, care Își făcea rar semnul crucii și nu știa să spună rugăciuni, a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
piardă din strălucire. Îl întrebă dacă prânzise. Saïd îi spuse că a mâncat niște smochine. Yvars se opri din mestecat. Tulburarea care nu-i dădea pace după întrevederea cu Lassalle i se risipi dintr-o dată, lăsând locul unei minunate călduri lăuntrice. Se ridică, rupse în două pâinea din care mânca și, când Saïd se împotrivi, îi spuse că săptămâna viitoare lucrurile se vor îndrepta: - Și atunci o să-mi dai și tu. Saïd surâse. Începu să muște din pâinea cu brânză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bărbie lată și puțin învinețită de tăișurile briciurilor, părea că se simțea mai acasă ura decât dragostea. Deși scump la vorbă și veșnic serios, avea un glas pătrunzător de fierbinte, dovedind o inimă blândă și un suflet încordat de viață lăuntrică. A fost feciorul cel mai mare al unui preot sărac din Țara Moților, în a cărui familie rămăsese, ca un trofeu, amintirea strămoșului Grigore, fruntaș în răscoala lui Horia și tras pe roată, la Alba-Iulia, după potolirea țăranilor. În sufletul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ei, te-ai făcut sănătos? întrebă generalul, întinzîndu-i alene mâna cu multe inele și măsurîndu-i cu o privire atentă. Bologa răspunse cu un surâs nehotără. Avea fața galbenă, suptă, cu buzele fără culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se într-un foc lăuntric. Generalul îl măsură iar din cap până în picioare și apoi îi oferi un loc lângă dânsul. Pe bancheta cealaltă, în fața excelenței, ședeau un colonel cu figura colțuroasă, pe care Apostol nu-l cunoștea, și un maior slab, cu ochii scânteietori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și sufletul meu însetat de dor, soarele se pregătea să apună, iar biserica își priveghea melancolică morții pe melodia gậndurilor mele care mi-au anticipat existența. Vălul tristeții acoperea parcă întregul sat, iar eu mă retrăsesem iarăși în forul meu lăuntric. Cele două lumi antagonice, atật cea exterioară, cật și cea interioară erau luminate acum de același soare neputincios al toamnei plăpậnde. Aș fi vrut să îmi notez impresii agreabile, dar tristețea și melancolia nu-mi dădeau voie, căci satul meu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai mult decật tinerețea; că anii ei sunt cu adevărat minunați nu aflam decật dupa trecerea ei. Ceasul predestinat despărțirilor pậndește mereu și nu știu dacă trebuie să-l privim cu bucurie, cu tristețe sau cu șovăială. Cu ochii noștri lăuntrici, deslușim viitorul pe care încercăm să-l înfrumusețăm și un zậmbet vag de fericire ne luminează chipul la gậndul că poate ne vom bucura de bunăstarea lucrurilor. Suntem mereu încrezători, ne simțim abili și agili, nu putem crede într-un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cititor să te înjure ! Altfel, nu te mai ține minte. Scrie numai când vei fi convins că, fără cartea ta, va pieri lumea. Numai creația mai poate reabilita statutul depreciat al muncii. Scrisul este o încercare de exorcizare a magmei lăuntrice. De regulă, premiile sunt instrumente mediatice. Care nu prea au legătură cu arta. Arta ar mai putea destrăma fibra egoismului din noi. Am început să ne obișnuim cu arta refuzată de fior. Arta pur comercială atrofiază gândirea consumatorului. În surâsul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de valul vântului și căzură la pământ neîndrăznind să privească nici cerul, nici temeliile zidurilor în clipa aceasta rară. ... Spre dimineață, Marele Preot se urcă însoțit de Tefnaht pe o mare corabie cu soldați, robi, hrană, corturi și asini. Marea lăuntrică a Atlantidei fu străbătută când cu ajutorul vântului, când cu al sutelor de lopeți. Acum, când se apropiaseră mult de țărmul țintei lor, bătrânul era frământat de gânduri și neliniște mai tare ca oricând. Iarăși stătea de vorbă în încăperea sa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cei patru preoți: - Regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, a scăpat? - Da, stăpâne. - Robi ați luat? Preoții clătinară din cap, zâmbind. Unul spuse: - Vom găsi oriunde! Am adus averi și soldați. - Dar cum ați scăpat? Din Marea Lăuntrică n-aveați alt drum decât spre miazăzi, spre răsărit și apoi spre miazănoapte, în jurul Munților de miazăzi; trebuia să treceți pe lângă Muntele de Foc, și n-ați fi putut scăpa. Și chiar dacă v-ar fi cruțat el, ceea ce nu văd
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
unei aparaturi suficient de sensibile pentru a observa, a măsura și a înregistra undele ușoare, pulsațiile electrice și particulele atomice, taoiștii nu au făcut decât să „stea liniștiți și să nu facă nimic” suficient timp ca să își trezească propriile reflecții lăuntrice asupra universului. Din fericire pentru filozofia occidentală, știința occidentală a depășit, în cele din urmă, bariera dualismului și începe acum să confirme conceptele taoiste tradiționale ale materiei și energiei. De exemplu, celebra ecuație a lui Einstein E = mc2 stabilește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
riscantă și hazardată câtă vreme privim divinația ca pe un act, practică sau artă particulară extrem de individualizată. În plus, varietatea tehnicilor complică foarte mult lucrurile. În general, definițiile pe care ea le-a primit țin mai mult de explicitarea mecanismului lăuntric de producere a acesteia. În esență, divinația sau știința mantică înseamnă "pătrunderea gândului divin de către inteligența umană în afara considerațiilor obișnuite ale științei: o cunoaștere de natură deosebită dar întotdeauna obținută printr-o revelație supranaturală cu sau fără ajutorul raționamentului"25
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în aceleași spații sacre (izvoare, grote, pe înălțimi, în temple, în spații private); * presupun prezența unor specialiști ai sacrului (preoți, magi, devini); * amândouă au aceeași manieră de comunicare, prin care se face apel la limbajul direct, simbolic sau la revelația lăuntrică. Alte apropieri ar putea veni și dintr-o analiză sociologică. Din multitudinea de definiții care s-au dat magiei (unele din perspectivă filosofică, altele din perspectivă antropologică, psihologică și chiar medicală 156), cele de natură sociologică au avut destul de mare
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și a preotului în societatea românească. În consecință, răspunderea și obligațiile de care se bucură instituția bisericească și preotul sunt pe măsura autorității de care se bucură. Așteptările din partea publicului sunt dintre cele mai diverse, mergând de la cele de natură lăuntrică, spirituală până în zona socialului. "La părintele vin oameni de peste tot cu tot felul de necazuri. Și cu toți stă de vorbă, îi învață ce să facă. La unii le deschide și cartea! Ce să zic... are har! Să-i dea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
gust comun. În poezia De rerum natura, titlu ce cochetează cu denumirea poemului lucrețian, poetul ne deschide o perspectivă empatică asupra lumii lucrurilor: A căzut pe lucruri rouă sau e numai o părere? Poate că le plânge fața de-o lăuntrică durere. Bate-o inimă În lucruri? Preajma ocupând-o-n pâlcuri n-au și ele gânduri, patimi? Întrebările retorice din aceste versuri vor să confirme că lumea lucrurilor ne este asemenea, că lucrurile ne solicită, fără de grai, compasiunea și, mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dobîndise piatra rănită de a cînta “atinsă de-ntîiele raze solare”. Rezultatul este dezastruos și nu necesită alte comentarii decît cele din finalul sonetului: “În clipa aceea se stinse minunea. Căci are un suflet și piatra inertă cît timp ne mplinire lăuntrică poartă. Dar fără de-o rană făptura e moartă.” Raportul dintre opera de artă, recunoscută ca imperfectă, și cel care o receptează, o gustă, o savurează se schimbă Într-o mentalitate lipsită de prejudecata genialității incontestabile. Creatorul nu mai este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de lumea reală a politicii internaționale. Acest lucru era adevărat pentru internaționaliștii liberali care considerau lumea "profund diferită de cum ar fi trebuit să fie" și care aveau "încredere în puterea rațiunii și acțiunii umane" de a schimba lumea pentru ca "potențialul lăuntric al ființelor umane să fie pe deplin realizat" (Howard 1978:11). Nu era mai puțin adevărat pentru realiști, care considerau că teoria are un rol în practica politică, mai ales prin încercarea de a înțelege în mod cât mai obiectiv
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
metodologic, alunecând pe firul textului, lăsându-ne seduși de atmosferă, de sclipirea unui cuvânt ne-potrivit, de contorsiunea frazei, de brutalitatea, uneori pe dedesubt catifelată, a expresiei etc., fiind mereu ispitiți să reconstituim gestul din spatele cuvântului, să ajungem la spiritul lăuntric nu al ideii, ci al ideologiei (idea-logos) poetului-pamfletar. 2. Polemica și discursul polemic 1. De la etimologie la accepțiunea literară modernă. Deși filologia e responsabilă de semnificația și sensurile atribuite astăzi polemicii, o abordare a conceptului doar din această perspectivă este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironic în filosofie începe, neîndoielnic, cu Socrate și cu aventura euristică a cunoașterii de sine. Privind lucrurile din perspectiva lui Jankélévitch, am putea vedea, în dialogurile socratice, starea ideală a disputei de idei cu funcție paideică sau, poate, doar aspirația lăuntrică a oricărui intelect veritabil de a-și manifesta constructiv propensiunea interogativă, dubitativă, a conștiinței. "Ironia socratică observă Jankélévitch este prin natura ei un mic spectacol de înfruntare liberă a opiniilor; fie că miza disputei stă în anularea unei false evidențe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]