4,013 matches
-
simțind cum sângele îi inundă gura. Cineva să mă ajute! Weir reuși să tragă pistolul afară din teacă, dar Welles, gândindu-se la copiii ei, se apucă strâns de încheietura lui. Lupta continuă în jurul lui Hank, care stătea în patru labe, vomitând și încercând să inspire aer. - Ajutor! Polițist la pământ! Ajutor! țipă din nou Welles. Se auziră zgomote de la capătul coridorului, ca și cum o ușă s-ar fi deschis și cineva s-ar fi apropiat în fugă. Dar părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
slabe. Zilele sunt foarte scurte, iar nopțile sunt foarte lungi. Pădurile se zăresc în depărtare, îmbrăcate cu mantie albă, cu tulpini fumurii. Apele au prins pe deasupra o pojghiță de gheață. Unele animale, iarna, hibernează. Sus, la munte, ursul își suge laba în bârlog. Alte animale își caută hrana, nu dom. Oamenii se ocupă mai puțin de treburi. Copiii sunt veseli, jucându-se cu bulgări, făcând oameni de zăpadă sau trăgându-se cu sania. Iarna, în circuitul anotimpurilor anului are rolul său
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
niște fantasme albe îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug labele în hrubele tihnite; vulpile roșcate mai umblă după mâncare, dorm din când în când; lupul fioros și-a schimbat părul, dar năravul ba; iepurașii fricoși s-au ascuns pe sub zăpadă. Toate animalele visează un vis sălbatic. Pădurarul iscusit mai vine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu putere, se întâmpla ca micuța să rămână la nașa ei peste noapte. Nimeni nu se îngrijora în astfel de cazuri, lua trăsura din dimineața următoare, de la ora opt.. În seara crimei - fiindcă, după Victor Desharet, care și-a pus labele murdare pe trupul copilei, despicându-i vintrele cum ai deschide o cămașă, este chiar seara în care fetița a fost ucisă -, Adălaïde încercase să o țină la ea pe fetiță: afară era un ger de crăpau pietrele, iar când respirai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
l-au otrăvit pe Azor !.. Anica sare cât colo în cămașă de noapte, pornind mașinal în noaptea adâncă cu oală de lapte, direct spre coteț. Azor se zbate în convulsii puternice...gura lui este încleștata, balele îi curg printre dinți, labele nu le mai poate mișca, ochii și-i închide încet, în somnul cel lung, fără de vise. Un tremur convulsiv, încă un scâncet, cel din urmă... Lui moș Gheorghe inima i se strânge la presentimentul că mâine, pe câmpul pustiu, vă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
timidă și curioasă, conștientă de ceeea ce avea să urmeze și în același timp uimită de faptul că instructorul nu prea părea să o bage în seamă. Unul dintre colgei încercase în treacăt să o atingă. I-a spus: Jos labă! Instrucorul l-a certat , atenționându-l că este totuși la lecție. Am fost bucuroasă pentru că l-a mustrat, dar câteva ore mai tarziu scenă s-a repetat. De data aceasta Lăură l-a lovit cu putere, exact după figurile pe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ceea ce mi-a făcut, dacă a fost capabil să mă părăsească în starea aceasta, nu vreau nici banii lui, nici copilul lui. Mâinile ei lovesc furioase burta înspăimântătoare, burta ascunsă, o îmbrățișez, îi mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lovesc furioase burta înspăimântătoare, burta ascunsă, o îmbrățișez, îi mângâi umerii, privirile mele sunt ațintite asupra labelor picioarelor ei lipite de mine, unghiile îi sunt vopsite cu ojă roșie, în ton cu rujul și părul, cât de frumoase pot fi labele picioarelor, sunt uimită, îmi iau apoi ochii de la silueta ei îngrijită, situația nu poate fi chiar atât de gravă, de vreme ce încă se îngrijește de fiecare detaliu, iar eu spun, încearcă să nu te torturezi cu gânduri negative, acest lucru te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o dorință ascunsă, amenințătoare, pentru că eu nu fac parte din ea, iar ea nu mai depinde în nici un fel de mine, ce anume va umple vidul acesta. Se săpunește conștiincios, întreg corpul lui este acoperit de spumă, se oprește asupra labelor picioarelor, își spală fiecare deget în parte, chiar și printre degete, ca și când ar fi fost murdar de nămol, murmură ceva de neînțeles, cufundat într-o conversație cu sine, acum îmi amintesc, declară el victorios, Ascultă, Domnul Dumnezeul meu, strigăte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
străin, nu îmi vine nici măcar să îl săpunesc, subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl săpunesc, subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să curgă pe ele un șuvoi de apă aproape clocotită, iar ele se agață una de alta, parcă ar păși pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul coridorului, o grămadă de mădulare care și-au părăsit trupurile, atunci aud zgomotul unor pași mărunți apropiindu-se repede de mine, un copil chel aleargă pe lângă mine și strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar eu mă adresez spinării lui, știu că nu mergi singur, dar nu îmi răspunde, trage după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o clipă am impresia că nu ne va părăsi cu adevărat, mă ajută doar să dau jos hainele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ai pus haina aceea albastră contra vântului? El urlă ca și cum rolul meu ar fi fost încă acela de a-l ajuta, iar al lui, acela de a dispărea fără a spune unde anume și cu cine, iar eu șoptesc spre labele picioarelor lui cățărate pe ultima treaptă a scării, pleci cu Zohara, nu-i așa? Degetele lui se strâng deodată, ascunzându-se sub piele, dovedindu-i vinovăția. Plec împreună cu ea, dar nu este ceea ce crezi, spune el repede către adâncurile dulapului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era ca a unui iepure paralizat de lumina farurilor unui automobil. Degetele lui Ripley erau pe punctul de a o atinge și femeia desfăcu mâna pentru a o mângâia ușor pe hainele zdrențuite. Copilul o zbughi în dreapta, alergând în patru labe pe sub dulapuri, cu o agilitate incredibilă. Ripley se aruncă înainte și se târî pe coată și genunchi pentru a nu o pierde din vedere. Hicks se deplasă lateral căutând frenetic. Găsi o trecere îngusta între două dulapuri de stocaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înainte. Vasquez și Hicks se aruncară pentru a eschiva limba de foc care trecea de tambuchi arzând elementele inflamabile din interiorul VTT-ului. Corpul lui Drake nu atinsese încă solul și Hicks sărise la ușă și comandă închiderea. În patru labe, Vasquez se repezi la deschizătură, iar caporalul fu nevoit să lase comenzile pentru a o prinde și a o împiedica să iasă. ― Drake! urla ea, nestăpânită. E atins! Hicks se căznea să o oblige să se întoarcă spre el. ― E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
împingă în cabină. Mișcarea pe care o simțise la cealaltă extremitate a tunelului se dovedi a fi cea a unei forme amenințătoare. Hicks avu impresia că zdrobise butonul de plastic. Ușile ascensorului se închiseră... dar prea încet. Creatura întinse o labă enormă printre acestea și în fața oamenilor îngroziți, sistemul de securitate bâzâi și comandă deschiderea lor. Mașina nu făcea deosebire între brațul unei ființe umane și laba unui extraterestru. Grozăvenia pe care se prelingea o umoare vâscoasă se năpusti și Hicks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zdrobise butonul de plastic. Ușile ascensorului se închiseră... dar prea încet. Creatura întinse o labă enormă printre acestea și în fața oamenilor îngroziți, sistemul de securitate bâzâi și comandă deschiderea lor. Mașina nu făcea deosebire între brațul unei ființe umane și laba unui extraterestru. Grozăvenia pe care se prelingea o umoare vâscoasă se năpusti și Hicks declanșă vibratorul de aproape, provocând explozia. Prea aproape. Acidul țâșni printre ușile care se închideau îți fine și atinse platoșa infanteristului care se postase în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atenția monstrului. Acțiunea ei își atinse scopul. Creatura pivotă. Cu o rapiditate incredibilă, ținând cont de mărimea ei, și porni spre Ripley care alerga deja în direcția marii uși interne de la celălalt capăt al buncărului. În spatele ei, podeaua vibra sub labele monstrului. Femeia trecu peste prag și lovi cu mâna întrerupătorul de închidere. Ușa bâzâi și-i execută ordinul imediat. Zgomotul impactului se repercută până în cală când creatura, dusă de avânt, se zdrobi de obstacol. Fără a pierde timpul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se contorsiona de furie. Ghearele celorlalte două mâini ajunseră la câțiva centimetri de postul de conducere a încărcătoarei, amenințând-o cu sfâșierea pe minuscula făptură omenească. Ripley înălță brațele și-și ridică adversara. Motorul mașinii gemu: considera această sarcină excesivă. Labele posterioare ale creaturii zgâriară mașina, deformând cabina de securitate care o adăpostea pe conductoare. După aceea, țeasta oribilă se înclină către Ripley și deschise botul. Fălcile interne țâșniră spre femeie. Aceasta se lăsă în jos iar colții se izbiră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-se de spinarea lui Robert, într-o mișcare încrucișată cu mișcarea circulară a șoldurilor lui Robert deasupra soră-si.“ - Radu Aldulescu „I-ar fi supt degetele de la picioare, unul câte unul, apoi două câte două și tot așa până ce toată laba micuțului ei picior ar fi dispărut, în cele din urmă, sub cerul umed și cald din gura lui.“ - Marius Chivu „Se întoarse către ea, îi observă în treacăt gura strânsă ca o smochină, dar trecu peste asta și o sărută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
făcut în locul lui? S-a uitat el cât s-a uitat, după care a oftat o dată de-au foșnit brazii, s-a aplecat, a pus câinii jos cu grijă, cum ai pune două oale pline, și-a revenit în patru labe și s-a dus cătinel pe unde i-o fi fost bârlogul, săracu! Și în fiecare seară venea, se scula în două picioare, se rezema de grad, ca un vecin venit la o vorbă și se uita la Mădălina. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-mea și ne uitam în curte, la câine. Aveam o mândrețe de câine din Anatolia, Taifun îi ziceam. Ei, și dulăul cum a simțit primejdia, a dat să fugă în casă, dar la ușă n-a mai ajuns decât o labă, c-au tăbărât lăcustele pe el și praf l-au făcut. Vistiernicul Ximachi își șterse o lacrimă. Dar uite că ne-am luat cu vorba și-am uitat de ospăț. Cuvioșiile voastre, deși știu că postiți, rogu-vă totuși a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ajunseseră la prețuri exorbitante. în târgul Vasluiului o mulțime flămândă a devorat un car cu măcriș cu tot. în fața unui sat părăsit fu văzută pe la cântători o namilă de lup care, cu hăpăituri mari, icnind de poftă, își mânca o labă. Hangița Firuța, care ținea hanul din locul numit „La crucea lui Sas”, fu trezită în puterea nopții de înspăimântătoare lovituri în ușa cămării unde-și ținea ultimele provizii de vin și mâncare. Fiind singură sub plapumă și crezând că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
biroul lui. —Doar zece minute. M-am uitat la ceas cu subînțeles. David Stronge bolborosea în timp ce ieșea pe ușă, într-o avansată stare de teroare indusă de mine. Poate când se întoarce am să-l fac să stea în patru labe și să-mi ofere cecul ținându-l între dinți. În starea în care se afla, nu putea fi prea greu. Mă decisesem să o imit mai des pe Joan Collins interpretând-o pe Alexis Colby. Gata cu doamna drăguță. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]