4,795 matches
-
școlar. Dacă cineva ar intra prin casele țăranilor din Vatra sau din Alba în zadar ar încerca să găsească un covor cu cai sau cu cocoși, cu maci și cu spice de grâu. Rar se mai păstrează pe la unele case lada de zestre. „O, tempore! O, mores! ziceau vechii latini care e valabil și astăzi. d. Ornamentarea Casele țăranilor din Hudești nu prea au cunoscut ornamentarea în timpurile mai vechi, aceasta datorită sărăciei. Casele sărăcăcioase ale clăcașilor, compuse dintr-o tindă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pat pentru dormit pentru unii membrii ai familiei, căci alți membrii dormeau pe cuptor și alții pe renumita vatră de pământ ce era lângă sobă. Această laiță servea ziua ca scaun pentru musafiri și ca loc pe care se ținea lada de zestre. în mijlocul casei era măsuța mică și rotundă, înaltă de 35-45 cm pe care se așezau: strachina cu borș, mămăliga, lingurile de lemn și ața de tăiat mămăliga. Scăunelele de lemn erau mai joase, cu 3 sau 4 picioare
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
culmea de ținut îmbrăcămintea care de fapt era o nuia înfiptă cu un capăt într-un perete și suspendată la celălalt capăt de grinda casei. Pe această culme se puneau în general hainele curate. Oamenii mai avuți aveau și o ladă în care se păstra zestrea fetelor mari și care era încuiată cu cheie. Meseriașii de prin satele comunei au început să lucreze mese mici precum și dulăpioare pentru ținut vesela sau alte lucruri. Au apărut paturile din patru bucăți. La început
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cu cheie. Meseriașii de prin satele comunei au început să lucreze mese mici precum și dulăpioare pentru ținut vesela sau alte lucruri. Au apărut paturile din patru bucăți. La început acestea se puneau în odaia curată și pe ele se așeza lada cu zestre ca aceasta să fie văzută de băieții care veneau seara la fete și erau primiți în odaia curată. Piesele vechi prezentate mai sus le mai poți vedea doar prin casele bătrânilor-mărturie a unor vremuri de mult apuse. Casele
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cât zestrea era mai bogată,cu atât fata de măritat avea sorți de izbândă la măritiș. Aceasta era constituită din perne, una sau două plăpumi, covoare (lăicere), prosoape frumos înflorate și pânza necesară pentru lenjerie. Mama se îngrijea pentru completarea lăzii de zestre pentru toate fetele pe care le avea de măritat. Materiile prime din care se confecționa îmbrăcămintea și lenjeria pentru zestre erau lâna, cânepa, inul și în unele cazuri și bumbacul. După recoltare, inul și cânepa erau puse la
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pe mireasă și i-o dă mirelui, făcându-le urarea de a trăi mulți ani fericiți, de a avea copii sănătoși și o casă îmbelșugată. Vorniceii și druștele scot din casă zestrea cu mișcări și pași ritmați compusă din sipet (ladă de zestre) în care sunt puse albiturile, lăincerele, scoarțe alese, 1-2 plapumi, pernele, ștergare înflorate etc., iar jocul scoaterii zestrei este însoțit de strigături ca : De trei ori pe după masă Să scoatem zestrea din casă S-o ducem la mire-acasă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
înfrumusețează pe un comunist și îl ajută să-și îndrepte la timp greșelile, daca nu se teme să le mărturisească cinstit și sincer”. Reinterpretarea doctrinei marxist-leniniste de către comuniștii iugoslavi, „preluarea teoriilor menșevice și buharinisto-troțkiste, de mult înfrânte și asvârlite în lada de gunoi a istoriei”, i-ar fi îndepărtat pe conducătorii de la Belgrad de „tradițiile internaționaliste ale Partidului Comunist Iugoslav.” Elementele sănătoase din partid au obligația de a pune capăt „acestei situații înjositoare” ce primejduiește însăși existența statală, existând riscul că
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
se cuvine doctrina marxista este Uniunea Sovietică, de la care se inspiră și celelalte țări care „pășesc spre socialism”. Pe acest drum vor porni neîndoielnic și popoarele din Iugoslavia, „care vor distruge regimul fascist titoist, vor arunca clica lui Tito la lada istoriei și vor readuce țară în lagărul democratic”. Pero Popivoda este autorul articolului „Pentru renașterea partidului cu adevarat comunist, revoluționar al Iugoslaviei”, unde se dorește depistarea cauzelor diminuării forței combative a Partidului Comunist Iugoslav și în consecință a renașterii capacității
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
în acești ani și de presă Gorjului. Descrierile, uneori, sunt de-a dreptul apocaliptice, ca de pildă următoarea caracterizare: „Pe străzile orașelor și satelor din Voievodina rătăcesc copii tuberculoși. Lihniți de foame, copiii muncitorilor din Belgrad și Zagreb scotocesc prin lăzile de gunoi. Numeroși copii din Bosnia și Herțegovina rătăcesc în grupuri, cerșind hrană pe la porțile oamenilor”. Autorul consideră că niciodată n-ar fi existat în Iugoslavia un sistem atât de represiv. Numai la Belgrad, în afară de închisorile deja existente, câteva zeci
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
și din "jargonul cartoforilor de cafenele". A preluat-o integral G. Baronzi, în 1872, în Limba română și tradițiunile ei, ca ilustrare pentru "limba cărăitorilor". Termenii lor par astăzi învechiți: lumînare ("gîscă"), cocoană ("găină"), barosan ("curcan"), purcea cu sensul de "ladă", ochișori sau ochi de vulpe ("monede de aur"), bidiviu ("băiat, bărbat tînăr"), chezaș ("lacăt"), cînepă ("păr"), zapciu ("cîine") etc. Puține la număr, studiile românești privind argoul au fost sistate o dată cu instalarea comunismului la putere. În politica lingvistică a totalitarismului românesc
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
presă). Lucrările externalizate se dau (fără licitații sau prin licitații aranjate) rudelor care își înființează ad-hoc firme și care cotizează la direcția centrală pentru perpetuarea lor. Deseori pot fi văzute în fața sediului DGP camioane descărcînd "mici atenții" pentru personalul administrației: lăzi de căpșune, de mere, de carne etc. Procesele de "rotunjire a veniturilor" nu sînt specifice numai mediului penitenciar. Presa a relatat deseori despre fenomene similare care se petrec în armată, în poliție, în SRI și în general în instituțiile statului
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Dinamo și Lion King. Pedalez cu grijă, printre oameni care țin în mâini pahare de plastic pline cu bere. Prind puțină viteză. Brusc, în mijlocul drumului apar doi domni foarte grași, cu pielea albă ca hârtia igienică. Domnii transportă împreună o ladă frigorifică. Frânez cu putere și ocolesc instalația periculoasă. Vag, aud un ’vă-n gură de bicicliști. Merg mai departe. Ies pe un carosabil cu două sensuri de mers și respir mai în voie. Ajung la roata mare. E plină de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Roman voia să facă o escală la Larnaka, unde dorea să se întâlnească cu președintele George Vassiliou și să alimenteze avionul. Neoficial, mi-a spus că mă roagă, în numele mai multor prieteni și colegi din minister, să le trimit câteva lăzi de fructe de sezon și de sucuri, să aibă și ei de sărbătorile Crăciunului. Aveți avionul gol sau noi urmează să completăm darurile de la Cairo? Nu, colega, amicii de la Cairo sunt mai amărâți ca noi. Bine, am înțeles. Voi face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
credință și naivitatea sufletească i-a făcut să sufere mai târziu, lăsând răni adânci în inimă. Noroc că în ultimii ani, lucruri de genul acesta au început să fie tot mai rare, spre binele societății. Dar să închidem mizeriile în lada de gunoi a istoriei și să ne vedem de treburile noastre. Am studiat unele manuale de istoria artei și am văzut că în unele cărți, arta naivă era catalogată ca și curent, iar în altele era clasificată ca și stil
Cu șevaletul prin lume. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1039]
-
aflu acum că au fost dislocate familii întregi, oameni în majoritate în vârstă, și pentru ce? După cinci ani, iată-i cu singura lor avuție, o căruță cu doi cai, încărcată cu toată familia: adesea bunici, părinți și copii, câteva lăzi cu ceva îmbrăcăminte, câteva oale și câte ceva de mâncare. Și încă o dată mă întreb: și pentru ce? Totul trebuie să aibă o explicație, o justificare, o logică. Și iată că de unde plecasem din România pentru a ajuta prizonierii de război
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mult viața. Aflăm, în fine, că vagoanele sosesc și trebuie să ne deplasăm la gara cea mai apropiată. Mare forfoteală mare, dar totul bine organizat, fiecare cunoscându-și sarcina. În general, toți aveau bagaje multe și destul de grele, cufere și lăzi încărcate, mai ales familiile cu bătrâni și copii. Fără să exagerez, eram singurul care aveam o mică valiză și sacul de parașută, cu cele câteva lucruri de toaletă, schimburi, și uniforma mea pe care o înlocuisem de câteva săptămâni cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
se puteau adăposti. Întorcându-ne la oamenii care ne așteptau cu sufletul la gură, am făcut apelul tuturor precum și inventarierea lucrurilor. Am aflat astfel că șase persoane, cei mai în vârstă, patru femei și doi bărbați lipseau împreună cu bagajele grele, lăzi, cufere etc. Eram încremenit, dar mă consolam la gândul că rămăseseră în vagoane și că au ajuns deja la Curtici. Am rugat atunci pe șeful gării să-mi aprobe legătura telefonică cu gara Curtici. În sfârșit, avându-l la telefon
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
deodată am auzit niște țipete de copii, de femei, urmate apoi de exclamații de mare bucurie din partea tuturor. Ce se întâmplase? Urmând peronul dintre linii, copiii din capul coloanei și, pe măsură ce înaintau, și ceilalți, au dat peste o îngrămădeală de lăzi mari și cufere. Șase siluete negre se deslușeau cu greutate în această înghesuială. Cei șase bătrâni, lipsă la apel, care rămăseseră ascunși printre lăzile lor, la trecerea trenului rusesc prin Curtici nu fuseseră găsiți, iar la Arad, unde trenul rămăsese
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
linii, copiii din capul coloanei și, pe măsură ce înaintau, și ceilalți, au dat peste o îngrămădeală de lăzi mari și cufere. Șase siluete negre se deslușeau cu greutate în această înghesuială. Cei șase bătrâni, lipsă la apel, care rămăseseră ascunși printre lăzile lor, la trecerea trenului rusesc prin Curtici nu fuseseră găsiți, iar la Arad, unde trenul rămăsese câteva ore, au fost descoperiți de soldații ruși care i-au dat jos, împreună cu bagajele grele, exact unde i-am găsit noi. Bucuria tuturor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lambriuri (chiar și tavanul era prevăzut cu bârne de lemn masive, sculptate), mobilele erau grele, bufetul enorm fiind încastrat în lambriul cu care făcea corp comun (bufetul din sufrageria noastră de atunci, nu numai urât în dizgrația lui, părea o ladă ridicolă față cu ceea ce vedeam, impresionat, la familia Abeles). Părinții lui mă primeau cu politețe afectată, presărându-și limbajul cu expresii franțuzești; nimic în casa lor nu inspira căldură sau intimitate. Băiețașul însă, care „primea“ doar, fără să întoarcă vizitele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
impresionantă): în casa de o sărăcie lucie, mișunând de copii (nu îndrăznesc să spun jegoși, nespălați, poate numai cu mucii la gură), se înălțau două fantome, două făpturi famelice, uscate și posace ca două păstăi căzute și uitate lângă o ladă de gunoi, încât nu puteai să-ți dai seama de-ți pot rezerva ceva bun: părinții lor, preotul și preoteasa. Celălalt camarad, propriul meu prozelit, fecior de țăran, îmbrăcat și el pe jumătate țărănește (mie mi se părea că hainele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Beniuc, să apară în casa Popa - măcar într-o permisie (îi rugasem să mă anunțe, de apare). Dar atmosfera generală era cam belicoasă, chiar tatăl meu fusese iar chemat sub arme, se găsea pe granița de vest, de unde ne trimitea lăzi cu diferite soiuri de mere frumos ambalate. De pe rafturile bibliotecii lui Grigore Popa, atât de actual alcătuită, mă îmbiau volumele albe de la Gallimard, mie parcă fragede (dacă le cumpăram din librărie, noi, îmi ofereau și plăcerea tăierii, dezvirginării paginilor cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la stânga lui, pe Grigore Popa și Victor Iancu. Degeaba însă, fiindcă lumea a început curând să împacheteze; și eu cu mama de asemenea, căci tatăl meu era concentrat încă și ne telefonase să ne grăbim și să transportăm mobilierul și lăzile (câte din ele, pline de cărți!) la gară, unde stăteau la dispoziție marfarele goale și curate (organizarea fugii a fost perfectă, niciodată autoritățile noastre n-au dat dovadă de mai mare spirit de ordine și disciplină). Evacuarea era în toi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mesaj de la fata mea R.: — Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ești mama mea. Ai încredere în tine, lucrurile bune vor veni! Scrisoarea 39 Grădina Concettei se pregătea de primăvară. Căpșunile trebuiau curățate de uscături, crengile tăiate ale copacilor trebuiau adunate, lăzile pentru răsaduri trebuiau umplute cu pământ, salata verde trebuia deja plivită... Eram bucuroasă, ieșeam la aer și mă simțeam liberă. Într-o zi a venit în vizită un țăran din zonă la care lucra tot o româncă. Mi-a spus
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
predea sătui omului de curte pentru diferite treburi (arat, cărat etc.), el urmând să nu întârzie de la primărie. Mai rețin cum în câteva rânduri mă trezea îndată după miezul nopții, mă înfășura în pătură și mă culca pe fânul din lada carului, el mânând boii cale de 15km până la lotul de la Ghelmegioaia unde ajungeam în zori de zi. Imediat încărcăm carul cu snopi de grâu (tata mi-i dădea cu furca și eu îi clădeam), după care mergeam întins spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]