5,345 matches
-
di Cortona, P., Le crisi politiche nei regimi comunisti, Milano, Franco Angeli, 1989. Hermet, G. (ed.), Totalitarismes, Paris, Economica, 1984. Huntington, S. P., Political Order in Changing Societies, New Haven, Yale University Press, 1968. -, The Third Wave. Democratization in the Late Twentieth Century, Norman, University of Oklahoma Press, 1993, trad. it. La terza ondata. I processi di democratizzazione alla fine del XX secolo, Bologna, Il Mulino, 1995. Huntington, S. P. și Moore, C. H. (ed.), Authoritarian Politics in Modern Society. The
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
competitiva" della democrazia, în Rivista Italiana di Scienza Politica, dicembre 1984, pp. 413-432. Held, D., Models of Democracy, Cambridge, Polity Press, 1996, trad. it. Modelli di democrazia, Bologna, Il Mulino, 1997. Huntington, S. P., The Third Way. Democratization in the Late Twentieth Century, Norman, Oklahoma University Press, 1993, trad. it. La terza ondata. I processi di democratizzazione alla fine del XX secolo, Bologna, Il Mulino, 1995. Lasch, C., The Revolt of the Elites and the Betrayal of Democracy, New York-London, W
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
În total, în cele două complexe, existau 2 000 de difuzoare. S. B.: Cine întreținea această rețea de difuzoare? D. T.: Era în subordinea Politehnicii, pe campusul "Codrescu". În primul rând erau probleme tehnice și redacționale. Două probleme mari și late: să se întrețină redacțional - ca să nu fie numai critică și propagandă, și să se dea muzică rock, folk, căci nu se făcea numai educație socialistă. S. B.: Pentru ei educație însemna propagandă. D. T.: Asta era cea mai dură critică
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de cap a doua zi. Din acest motiv și datorită și proverbului "cui pe cui se scoate", sătenii o luau de la capăt în fiecare zi. Deodată, prin satul Ghireni a izbucnit o știre alarmantă. Săriți, se rupe digul de la Balta Lată! Și au sărit țăranii care mai de care să-și găsească sculele de pescuit, voloace, crîsnice și alte asemenea. Se făceau echipe pentru pescuit și se aștepta cu înfrigurare ruperea digului. Ploaia aceasta cernea mărunt de atîtea zile și transformase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aiurea, în timp ce ei stau ca proștii cu voloacele pregătite. Nu știu ce soluție au găsit, dar noaptea, în sfîrșit, digul s-a rupt de-a binelea. Unii spun că sătenii au contribuit cu hîrlețele, alții nu spun nimic pentru că se tem. Balta Lată a luat-o la vale prin pîrîul Ghireni și a ajuns în Iazul din Jos, de fapt o pajiște imensă și inundabilă, după ce vreo trei kilometri a curs destul de gălăgios. Aici, pe islaz, s-a oprit și tot aici era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doream să mor. O masă bună și un vin negru îmi redau pofta de viață. Vorbim multe și eu mă laud, profesor, lucrări publicate în America și, ce mai, un titan în fața căruia japonezii stau în genunchi, iar americanii cad lați de admirație. Sînt lovit în moalele capului cînd aud: Și eu am făcut o farfurie zburătoare. Mata ești domnul Onofrei? Da, eu sînt. Savantul? Da, savantul. Am făcut-o din inox, căptușită cu permaloi. Cu ce? Cu permaloi, un metal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de 80ș și n-au probleme cu arderea pereților, mucoaselor. Altele țin regim foarte strict și acidul tot își face de cap, găurind sclifositul lor stomac. În ceea ce privește substanțele toxice, toleranța la ele diferă de la individ la individ. Aproape toți cad lați și unii chiar o șpanghesc pe bune. Dar sînt unii cu aceeași rezistență ca și porcii. Adică nu pățesc nimic! Pe pîrîul Ghireni se aruncau gunoaie din greu. Cei care aruncau gunoaiele în pîrîu erau la fel de nesimțiți ca și cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tînăr în mînă. Și mai neplăcut este spectacolul neputinței stropite din belșug cu Parkinson. A doua zi, vitejii aventurieri n-au mai fost la tratament! Au băut cam mult, au făcut efort mai mult decît le era permis și stăteau lați în paturi. Viața are însă surprizele ei, cauzate de o multitudine de variabile care nu au fost luate în calcul. Pe la ora prînzului, un polițist bate la ușile fiecăruia și îi invită politicos la secția de poliție, care era chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată. Da-o-ar sărăcia în maneliști și în amatorii de grătare! Iubire de fiară Tudorel intrase în zodia chioară, adică era îndrăgostit pînă peste urechi, de o fată măslinie, Raluca pe numele ei de șmecheră. Pentru că, în realitate o chema
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chisat ca pe usturoi. Aveam pantofi grei, cu talpa groasă și-i tocam burta! Fața era toată carne vie, plină de borș. N-ați văzut semnele? Ba da, tu l-ai...? Îhî... Rîde și rîsul său, fruntea teșită și gura lată cu dinții încălecați mă fac să văd omul de grotă, omul primitiv care sfîșia prada ca o fiară. Mă îngrijorez. Să ții o astfel de bestie pe lîngă casă! Dar, spune-mi, acum sînteți neamuri... Da, sîntem. Fața îi devine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nimic, dar un dolar oferit cadou mă face să fiu acceptat de această lume. La 20 de minute de mers cu vaporașul se află insula Gorée. De ce este așa faimoasă? Are doar 900 metri lungime și în partea cea mai lată are doar 300 metri. Seamănă cu o gîscă fără picioare. În micul port ne așteaptă primarul și vreo sută de copii de pînă la 6 ani. Nu cer nimic, aplaudă și întind mînuțele să-ți strîngă mîna. Dumnezeule, ce frumușei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sus de geamul lor. Vorbiră mult și cu pauze lungi de tăcere, ca să se audă ce mai face alături, în apartamentul vecin, Aurora. Aceasta își vedea de treabă în liniște. Deodată apare ca o stafie înspăimîntătoare! Pe o bordură exterioară, lată de o palmă, Aurora a venit la geamul vecinului cu un lighean. Aruncă lichidul din lighean în camera vecinului și, cu un chibrit, îi dă foc. Se retrage calmă, savurînd răcnetele scoase de oameni în flăcări. Ușa de la ieșire, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nerăbdare să vadă „munții mamei;” spun „ai mamei,” deoarece erau mândria sa și nu pregeta să aducă mai mereu în discuție acest lucru. La un moment dat au început să-și contureze imaginea, apoi din ce în ce mai mult, deschiderea dată de albia lată a Dunării favorizând acest lucru. A fost ceva grandios, ceva care ștergea monotonia reliefului de câmpie și a celui fluvial. Când am ajuns acasă nu mai conteneam să-i spun bunicii Odi ce-am văzut, ce mi-a plăcut, dar
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca drept glume nu întotdeauna reușite la adresa cuiva șirof șurub șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă servietă de piele tălăluit sfătuit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
toate acestea la un loc îl fac să nu-l intereseze toate materiile predate în școală, dar să exceleze la cele care-i plac și-l atrag. Mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor, cum să nu-l iubească Raluca, mai ales că era totdeauna curat îmbrăcat 56. Instinctul ei de mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un colț de rai, grădina lui Dumnezeu. Poetul vede mai întâi ceea ce nu i-a fost dat să vadă în Botoșanii clădirilor îngrămădite de lângă biserica Uspenia. Vede, ceea ce la Ipotești intra în firescul incintei: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe pintre pelinii deși// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș înfășețel 67. Curtea este un eden luxuriant: Alei întunecoase de nuci cu frunza lată/ Și snopii de flori albe pe crenge de cireș/ Și iarba cea subțire și moale-amestecată/ Cu flori galbene ș-albe printre pelinii deși -// Pelinii suri c-argintul cu dulcile miroase/ Ce împlu-adormitoare tot aerul cel cald/ Și vișini cu crengi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut, luna trecea ca un vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne...", iar bătrânul tată își descoperise capul 111. Când trece în vis, biserica suferă modificări esențiale, dobândind alte proporții, alt colorit, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui este similară celei din poezie: codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când atinsă de câte-o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută 161. Tot de absolutul naturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sau ale fratelui lui Eminescu, Matei, cu atât mai credibile, pentru a vedea apoi cum se sublimează ele în operă. Iată cum ne-o descrie, mai întâi, Corneliu Botez: mai mult mică la stat (scundă) oacheșă dar robustă, cu fruntea lată și cu ochii negri; o ființă tăcută, resemnată, visătoare, cu un zâmbet dureros pe gură, cu trăsături puțin cam bărbătești; evlavioasă și înțeleaptă, cum nu mai era alta. [...] un suflet plin de bunătate, de altfel ca și bărbatul ei, față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plimbau și băieții care le îmbiau la așa ceva, nu mai sunt, totul a rămas la trecut. Nu știu dacă mai sunt jocurile copilărești, dansurile... nu știu nici cum mi-am pierdut brățara de argint pe care o purtam la mână, lată, frumoasă, cu model, pe care o trec tot la trecut, dar nu o uit. Când veneam noi de pe deal răsunau văile de cântece, cu sacul cu buruiană la porc, la rațe, oricum, eu îmi consider copilăria de care m-am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
puternice, ca de haiduc. Ochii mari și albaștri, cu priviri sfredelitoare și agere, ca de vultur, păreau să cerceteze și să vegheze, în taină, pe fiecare din credincioșii ce înaintau spre altar. Deasupra sprâncenelor groase și zburlite, lucea o frunte lată, ușor încrețită și bombată, care avea o tăietură pronunțată, ce cobora vertical, în direcția nasului. Un nas mare, dur, armonios, echilibrat. Pletele-i, rare în creștet, dar încă dese deasupra urechilor, îi erau brumate de-a binelea, și-i cădeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
casă mare, pe strada Deea. În partea de miază-noapte a târgului. Zitta, verișoara mea interveni doamna Mândrilă are o hardughie de casă. Mare. Cu mai multe camere. Cu intrări separate din holul central. Are-n total 6 odăi mari și late. Călduroase. Elegant mobilate. Stă într-o zonă foarte liniștită. Ar fi dispusă să primească pe cineva în gazdă. Ea te invită, cu soțul meu, să te duci și s-o vezi. Dacă îți convine, bine. Dacă nu, nu. Zitta s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu tac-su, ca și Laur, ceea ce ar fi putut ține mai degrabă de mania Motănicăi de a o contrazice pe mama. Asta nu m-a Împiedicat totuși să cred că am fruntea mare a tatălui meu și fața lui lată și smeadă, scăfârlia lui colțuroasă de ocnaș și aceeași privire a ochilor cenușii deprinși să vadă În Întuneric. Nu mai știu Însă ce anume din făptura tatălui meu mă făcea să-l asemăn pe vremea când trăia cu un șobolan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca Înfipt Într-o frigare, pe care l-am bănuit numaidecât proprietarul acareturilor de pe-aici. Cincizeci și ceva de ani să fi avut, dar bățoșenia lui și peria de păr des, abia Încărunțit și acoperindu-i jumătate din fruntea lată cât o lamă de cuțit, Îi dădeau aerul unuia care se dorea și aproape că reușea să se mențină În floarea vârstei. — Heil Hitler! tună văr-miu bătând din călcâie și salutând cu brațul ridicat și palma Întinsă. Moarte țiganilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]