4,107 matches
-
au fost sunetele acelea, zise Hagar. — Dar le înregistrezi. — Doar din curiozitate ... — Ai scos microfonul mult înainte să înceapă sunetele. Știai că animalul va vorbi. — Urangutanii nu pot vorbi, zise Hagar. — Ăsta poate. Se holbară cu toții la urangutan, care se legăna încă, într-un singur braț. Cu brațul liber se scărpina. Era liniște. Bărbatul solid spuse, tare: — Geen lichten. Maimuța se uită fix la el și clipi rar. — Geen lichten! Urangutanul nu dădu nici un semn de înțelegere. După o clipă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
braț după braț. — Geen lichten! Maimuța continuă să urce. Femeia cu pălărie mare de paie zise: — Eu cred că tușea, sau ceva de genul ăsta. — Hei, urlă tipul solid. M’sieu! Comment ça va? Maimuța continuă să urce printre ramuri, legănându-se într-un ritm calm pe brațele lui lungi. Fără să se uite în jos. — M-am gândit că poate știe franceză, spuse bărbatul și ridică din umeri. Presupun că nu e cazul. O ploaie ușoară începu să picure din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
țeapănă lângă mormânt, însoțită de fiul ei, Tom, și de fiica ei, Rachel. Bineînțeles, Lisa nu era acolo. Ea era cauza pentru tot ce se întâmpla, dar nu se deranjase să vadă ce îi făcuse bietului ei tată. Sicriul se legăna ușor în aer, în timp ce groparii îl dirijau spre partea îndepărtată a gropii, sub conducerea patologului de la spital, un omuleț mic și nervos, pe nume Marty Roberts. Era normal să fie nervos, își spuse Emily, dacă el fusese cel care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tânguieli din frunzișul îndepărtat. Era evident că acolo era un grup măricel. Germanii îl recunoscură primii. — Nein, nein, nein! Cameramanul se îndepărtă iritat de cameră. — Es ist ein macaque. După scurt timp, prin frunzișul de deasupra treceau vreo zece macaci, legănându-se printre crengi și îndreptându-se spre nord. Unul dintre englezi se întoarse spre Hagar. — Unde este cimpanzeul? — Urangutanul, spuse Hagar. — N-are a face. Unde este? Avea o voce nerăbdătoare. — N-are o agendă pentru întâlniri, zise Hagar. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îl auziră pe Jamie spunând: — E un cimpanzeu și o să ne cățărăm în copaci. De unde-l ai, Jamie? — E al lui tati. — Nu mușcă? Nu auziră răspunsul lui Jamie, dar văzură pe fereastră cum ramurile copacului se mișcau și se legănau. De afară se auzeau chicoteli și râsete. — Ce-o să faci cu el? zise Lynn. — Nu știu, spuse Henry. — Ei bine, nu poate să rămână aici. Știu asta. — N-am vrut să am un câine în casă. În mod sigur nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vorbească cu cel care a făcut asta. Iar când nu vor găsi acea persoană ... atunci? Se uită lung la el, apoi se duse spre ușă. Se uită în grădină, unde Dave se juca cu Jamie. Cei doi țipau și se legănau printre crengi. Rămase tăcută pentru o clipă. — Știi, pielea lui e destul de palidă, zise ea, după aceea. — Știu. — Fața este plată, aproape umană. Cum ar arăta tuns? Și așa a apărut sindromul Gandler-Kreukheim, o mutație genetică rară care producea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mări amplificarea. Nu vedea nimic. Jungla se întuneca cu fiecare clipă. Hagar stătea nemișcat alături, privind. Se auzi un foșnet de crengi, iar Gorevici zări o umbră care trecu prin raza obiectivului. Ridică privirea și văzu umbra urcând din ce în ce mai mult, legănându-se pe crengi, în timp ce se cățăra în bolta de deasupra. În câteva clipe, urangutanul ajunse la douăzeci de metri deasupra lor. — Gods vloek het. Asshole wijkie. Vloek. Scoase camera de pe trepied și încercă să-l filmeze. Imaginea era neagră. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu este fiica dumneavoastră, poate ar trebui să lămuriți chestia asta în particular. Bennett aprobă din cap încet. Se lăsă înapoi pe scaunul lui. — OK, zise el. Spune-i să intre. — Mare surpriză, nu? Femeia care stătea în pragul ușii, legănând un copil în brațe, era o blondă neatrăgătoare de înălțime medie, purtând blugi și un tricou, haine de calitate inferioară. Fața copilului era murdară și îi curgea nasul. Îmi pare rău că nu m-am îmbrăcat pentru ocazie, dar știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de glonț. Doar o zgârietură uriașă, care sângera rău. — N-ai fost împușcat, scumpule? — Nu, mami, zise el, clătinând din cap. Oricum, nu trăgea în mine, ci în Dave. Cine a fost? — Billy. Lynn ridică privirea spre copac. Crengile se legănau încet în lumina felinarelor. Dave dispăruse. Dave ajunse dintr-un salt pe trotuar și începu să alerge după Billy Cleever, care fugea pe stradă, spre casa lui. Dave putea să se miște rapid, când voia, alergând pe toate cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în negru. Era terminat. — Dolly, zise el tăios. Vino-ți în fire, ce naiba. Trebuie să-l ducem pe acest băiat în centrul chirurgical ... Vasco nu își termină propoziția, pentru că o umbră neagră se repezi spre el, sări în aer, se legănă pe o creangă de copac, la doi metri înălțime și - exact în clipa în care realiză că era iar copilul acela negru, puștiul ăla păros, cel care-l mușcase de ureche - copilul negru se izbi în el, dur ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puțin nu în prezent. Dar, ca problemă de principiu, sunt împotriva interdicțiilor impuse asupra cercetării și tehnologiei. Interdicțiile nu pot fi impuse cu forța. Nu știu de ce nu am învățat această lecție. De la perioada prohibiției la războiul drogurilor, ne-am legănat în mod repetat în iluzia că anumite comportamente pot fi interzise. Și am eșuat, în mod invariabil. Iar în economia globală, interdicțiile iau alte aspecte: chiar dacă oprești cercetarea într-o anumită țară, aceasta tot se va desfășura în Shanghai. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
articolele, aflându-se probabil acolo pentru a-și Înnoi rețeta pentru anticoncepționale; blonda durdulie de lângă fereastră, care părea să aibă vreo treizeci și ceva - patruzeci de ani și al cărei păr avea nevoie de un vopsit urgent la rădăcină, Își legăna nervos piciorul, gândindu-se parcă În altă parte, aflându-se probabil acolo pentru un control de rutină și pentru un test anual de depistare a cancerului. Cea de-a treia, care purta batic și venise Împreună cu soțul, părea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ea. Păși În regatul lui Morfeu. Era prea multă lumină acolo, totul era aproape strălucitor. Încet, cu mare băgare de seamă, Înainta de-a lungul unui pod Înțesat de mașini și trecători, de pescari ce stăteau nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ridicat, având pe el doar boxerii de mătase, afișând un Început de burtă cauzat de bere. S-a târât până la CD player ca să pună o melodie care era din Întâmplare una din melodiile ei preferate de Johnny Cash dintotdeauna: „Hurt“. Legănându-se În ritmul de Început al cântecului, s-a Întors, iar ochii Îi scânteiau: Astăzi m-am rănit/ Ca să văd dacă mai simt Încă ceva... Chipul Asyei s-a schimonosit de parcă fusese Înțepată cu un ac invizibil. — Mare păcat... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
afară, În patio, și trecea pe lângă masa lungă din lemn de cireș la care luau micul dejun când vremea era blândă, i-a trecut prin minte o nouă scenă din Micul Părumbel Rătăcit. — Atunci ascultă-ți povestea, a spus rodiul legănându-și crengile și scuturând câteva petice de zăpadă. A fost odată ca niciodată, pe când creaturile Domnului erau nenumărate precum boabele de grâu, iar a vorbi prea mult era un păcat. — De ce? a ciripit Micul Porumbel Rătăcit. De ce era un păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-și Înhăța prada. Mirosul de santal, extrem de acru și de pătrunzător, a devenit atât de puternic Încât toată lumea a Început să lăcrimeze. Pe cei mai mulți nu-i deranja; oricum plângeau. Într-un colț era Înghesuit un imam schilod. Total absorbit, Își legăna partea de sus a trupului pe când citea cu voce tare Coranul. Recitarea sa avea un ritm al ei, o măsură care urca, urca și apoi se oprea dintr-odată. Armanoush Încercă să nu dea atenție discordanței totale dintre trupul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
te credeai fachir? II „De data asta, chiar ating fundul“, se gîndi el. În materie de fraze care să te Întîmpine cînd te trezești din somn, cunoscuse unele și mai bine aduse din condei, chiar dacă nu avea pretenția să fie legănat de triluri de privighetoare cînd se dădea jos din pat: nu era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
spectatorilor de la acel prim spectacol dintr-o sîmbătă după-amiază, repetînd ce-l auzisem pe tata spunînd. La ieșire, am văzut-o pe mama improvizînd pe bulevard cîțiva pași de dans inspirați de felul de a fi al domnului Hulot. Își legăna șoldurile la fel ca el și se apropia de trecătorii uluiți, Întorcîndu-se totodată ca să verifice dacă ne țineam după ea și dacă ne făcea să rîdem. Imita de minune gesturile lui Hulot jucînd tennis, chiar dacă aducea mai degrabă cu eroina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mele logodnice. — De ce? (Zscharnack, mereu la fel de direct!) Ce mai mărturisire, nu e așa? Ce mai mărturisire! S-o fac pe Tina să priceapă că obiectele de lenjerie mă fascinau. Pentru ea, un sutien avea rolul de Împiedica pieptul să se legene atunci cînd fugi. Ea nici măcar nu bănuia că un sutien ar putea servi la a dezgoli sînii cînd o femeie și-l scoate În prezența unui bărbat... Înțelegi? — Faci aluzie la sînii animatoarelor dumitale? — Prima dată cînd am vrut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lucrând la olărie, plină de lut, singurele cunoștințe pe care le avea despre meserie era acel mod de a îmbrățișa un urcior la piept, dar asta nu ajută când este vorba de a fabrica păpuși, și nu de a le legăna. Le legănat, oricine se pricepe, se gândi, dar știa că nu e adevărat. Marta spuse, Am putea chema pe cineva să aibă grijă de casă, să rămân liberă pentru olărie, N-avem bani să plătim o servitoare sau o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
marțial și parcă nici proteza nu-i mai juca în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să treacă balta și de aceea cătunul era pentru ei un eldorado interzis. Se duceau câteodată până la marginea bălții și se uitau dincolo, la căsuțele de chirpici pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i mai juca în gură. Dodo tânjea după un pian. Siminel tânjea să ajungă într-o zi în țările calde. Se mințeau, înțelegeam asta. Dar oare nu există situații când, dacă nu te lași legănat de minciuni, nu te lași legănat de nimic? N-aveau voie să treacă balta și de aceea cătunul era pentru ei un eldorado interzis. Se duceau câteodată până la marginea bălții și se uitau dincolo, la căsuțele de chirpici pe care nu le văzuseră niciodată de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit pe Domnul Andrei explicându-le celorlalți bătrâni care se înghesuiseră la capătul coridorului și priveau ploaia: „Pe o vreme ca asta nu se poate zbura, ar fi o sinucidere”. Un vânt umed legăna bălăriile. Cătunul nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată tulbure. „Să vedeți voi cum se umflă bălăriile după ploaia asta”, zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seamă febrilă din care nu reușeam să disting care erau spusele lui Diotallevi și care ale lui Belbo, pentru că În ambele cazuri nu era decât un murmur al cuiva care spune adevărul, știind că nu e momentul să se mai legene În iluzii. 110 Și așa a pățit Rabbi Ismahel ben Elisha cu discipolii săi, care au studiat cartea Jetsirah și au greșit mișcările și au mers Îndărăt, până ce s-au Înfundat ei Înșiși În pământ până la buric, din cauza puterii literelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]