4,839 matches
-
aspect semantic: a. câmpul deictic cuprinde un număr determinat și foarte redus de componenți (locutor, interlocutor, obiectul comunicării); b. gradul de abstractizare a sferei semantice a termenilor pronominali este maxim, dată fiind variabilitatea infinită a raportului semantic cu o referință „lexicală” mereu variabilă, dar cu o „referință deictică” în permanență aceeași. 2. Pronumele este o clasă de termeni variabili în funcție de anumite categorii gramaticale; prin aceasta, se deosebește de adverb (de unele categorii de adverbe), care prezintă aceleași caracteristici semantice; adverbe precum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ș.a. Pronumele eu și tu stau pentru substantive în sensul că substantivele pe care le înlocuiesc nu pot să apară în anumite poziții ale enunțului sintactic, dar ele rămân substitute de substantive. La nivelul textului, substantivul care mediază dezvoltarea sensului lexical concret poate interveni, în text dialogal, în poziția vocativului, în planul incidenței. În versurile eminesciene: „O, cere-mi Doamne, orice preț,/ Dar dă-mi o altă soarte,/ Căci tu izvor ești de vieți/ Și dătător de moarte.” (M. Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toți îngheață și s-azvârl ’rebeli în spaț’,/Ei din frânele luminii și ai soarelui scăpați.” (Ibidem, p. 133) Constanta semantică a pronumelui este marcată în mod definitoriu de absolutizarea caracterului deictic al acestei subclase de pronume prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Suprapunerea este totală la pronumele eu, tu (noi, voi) și parțială la pronumele el, ea (ei, ele). Pronumele personal indică 1 pe protagoniștii actului lingvistic (eu, tu) sau substituie numele subiectului comunicării lingvistice (el, ea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensul lor este mediat de substantive din câmpul semantic al umanului. În aceste cazuri, pronumele el și ea, devenind compatibile, prin trecerea de la desfășurarea narativă a comunicării la desfășurarea dialogală, cu pozițiile locutor și interlocutor, se caracterizează prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Astfel, pronumele ea și el din poemul eminescian Luceafărul: „Ea trebui de el în somn/Aminte să-și aducă.” (Ibidem, p. 171) devin tu și eu, în cuvântul Luceafărului: „Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoana a III-a; subiectul vorbitor constată că obiectul comunicării lingvistice nu este nici unul din protagoniștii actului lingvistic: „El cântă” înseamnă $Eu spun că$$ El/ea $adică nici eu, nici tu$$ cântă. Conținutul semantic categorial se suprapune cu conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana I’; tu desemnează interlocutorul și semnifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
El/ea $adică nici eu, nici tu$$ cântă. Conținutul semantic categorial se suprapune cu conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana I’; tu desemnează interlocutorul și semnifică ‘persoana a II-a’; el desemnează un „obiect” care nu este nici locutorul nici interlocutorul și semnifică ‘persoana a III-a’. Acestui sistem de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 55) $o = de mi-i da o sărutare$$ Cu această valoare neutră, pronumele o intră în alcătuirea locuțiunilor verbale, pierzându-și natura de substitut al unui substantiv și caracterul anaforic și participând solidar cu ceilalți constituenți la unitatea lexicală și gramaticală a grupului: a o șterge, a o întinde, a o încurca etc. Observații: Forme diferite de gen intervin și la pronumele de persoanele I și a II-a, la cazul genitiv, dar nu în interiorul opoziției categoriale biplane și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și al formelor mi, ți, la care trebuie adăugate și -i, -și, trebuie judecată: • în legătură cu semantica și sintaxa genitivului; • în legătură cu semantica pronumelui; • în legătură cu recțiunea prepozițională. * Sub aspect semantic, genitivul este cazul raportului de posesie (cu diferite variante, determinate de conținutul lexical al termenilor: apartenența, dependența socială etc.) în care sunt înscrise „obiectele” interpretate lingvistic prin cei doi constituenți ai sintagmei nominale: substantivul (pronumele) regent - substantivul (pronumele) determinant; ideea de posesie este conținutul semantico-gramatical (sau un component de bază al acestui conținut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nici pronumele de persoana I și a II-a: asupra mea, asupra ta; mea, ta sunt la genitiv, ca și casei, Mariei, acesteia, lui. Variabilitatea în interiorul categoriei gramaticale a cazului înseamnă, sub aspect semantic, adăugarea sensurilor cazuale la constanta semantică lexicală sau lexico-gramaticală a termenului flexionat. Pronumele demonstrativ acesta, de exemplu, își păstrează sensul ‘ân spațiul sau în timpul locutorului’, indiferent de cazul în care se situează sau de statutul său pronominal sau adjectival: acest tânăr/acestui tânăr/pe acest tânăr (acestuia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv ale pronumelor eu și tu. 2. Un sens gramatical nu poate duce la modificarea constantei semantic-lexicale a termenilor intrați într-o anumită opoziție categorială; față de singularul student, varianta morfologică studenți are diferit doar sensul gramatical: ‘plural’ vs ‘singular’; sensul lexical rămâne nemodificat, cum nemodificat rămâne sensul lexical al aceluiași substantiv la genitiv: viața de azi a studentului. Nu se comportă în mod diferit nici pronumele; acesta își păstrează constanta semantică lexico-gramaticală, indiferent de variabilitatea sensului concret-lexical în actualizarea lui, în funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Un sens gramatical nu poate duce la modificarea constantei semantic-lexicale a termenilor intrați într-o anumită opoziție categorială; față de singularul student, varianta morfologică studenți are diferit doar sensul gramatical: ‘plural’ vs ‘singular’; sensul lexical rămâne nemodificat, cum nemodificat rămâne sensul lexical al aceluiași substantiv la genitiv: viața de azi a studentului. Nu se comportă în mod diferit nici pronumele; acesta își păstrează constanta semantică lexico-gramaticală, indiferent de variabilitatea sensului concret-lexical în actualizarea lui, în funcție de situația de comunicare și indiferent de sensul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive: cartea mea; termenii sunt pronume personale când relația cu regentul (nominal sau verbal) se realizează prin intermediul prepozițiilor cu recțiune genitivală: în fața mea, împotriva mea etc. În baza acestor două principii: valabilitatea generală a recțiunii prepoziționale și constanta planului semantic lexical sau lexico-gramatical, trebuie considerate tot în cazul genitiv și formele neaccentuate definite ca dativ posesiv: „În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri.” (M. Eminescu, I, p. 119), „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi dulce floare.” (Ibidem, p. 55), „Cu farmecul luminii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Copilul pe care mi l-ai recomandat este într-adevăr foarte bun., Problema ce o ridici e cam greu de rezolvat., Pe oricare dintre ei îl chemi, vine. Sunt incompatibile cu dublarea prin pronume personale: • substantivele care urmează verbului-predicat, dacă, lexical, nu fac parte din câmpul semantic uman: Am citit cartea., Am văzut filmul. • substantivele nedeterminate, indiferent de poziția față de verb; Cărți ai vrut, cărți ți-am dat.; Ai vrut cărți, ți-am dat cărți. • pronumele negative nimeni și nimic: N-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
discursului lingvistic (Eu îmbrac = șEu spun căț eu îmbrac), alta în plan sintactic: subiectul și obiectul acțiunii verbale: Eu (subiect) mă (obiect) îmbrac. ® Eu mă îmbrac șEu spun că eu îmbrac pe mine.ț Prin suprapunerea din plan deictic, sensul lexical al pronumelui reflexiv se confundă cu sensul gramatical de persoană. În desfășurarea planului sintactic, sensul gramatical de „subiect” se suprapune cu sensul gramatical de „obiect”. Din coexistența celor două planuri în desfășurarea actului lingvistic: deictic și sintactic, rezultă suprapunerea eu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiect este conținutul semantic-sintactic al pronumelui reflexiv care realizează funcții sintactice. Ipostaza de subiect-obiect este conținutul semantic-morfologic al pronumelui reflexiv care se constituie în morfem al categoriei gramaticale a diatezei. Trăsătura semantică ‘reflexivitate’ se poate pierde. Pronumele devine atunci morfem lexical, constituent al verbelor pronominale, condiție a existenței acestora ca unități lexicale: a se căciuli, a se sfii etc. sau a identității lor semantice: a se uita (‘a privi’) vs a uita (‘a pierde din memorie’). Absența ‘reflexivității’ înseamnă anularea identității
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ipostaza de subiect-obiect este conținutul semantic-morfologic al pronumelui reflexiv care se constituie în morfem al categoriei gramaticale a diatezei. Trăsătura semantică ‘reflexivitate’ se poate pierde. Pronumele devine atunci morfem lexical, constituent al verbelor pronominale, condiție a existenței acestora ca unități lexicale: a se căciuli, a se sfii etc. sau a identității lor semantice: a se uita (‘a privi’) vs a uita (‘a pierde din memorie’). Absența ‘reflexivității’ înseamnă anularea identității subiect-obiect și, în consecință, obiectul sintactic are un referent propriu diferit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concret/abstract; pronumele de cuantificare este expresia concretă a numărului obiectelor (substituite) pentru ceea ce categoria gramaticală a numărului este expresia abstractă, redusă la minim, la opoziția binară singularitate-pluralitate. Și tot așa cum adverbele pot anula polisemantismul unui timp gramatical prin opoziția lexicală concretă dintre ele: plec azi/plec mâine, tot așa, pronumele de cuantificare poate anula omonimia singular-plural: un pui/doi pui. Modul specific de concretizare a numărului obiectelor substituite determină constituirea a patru subsclase de pronume de cuantificare: a. pronume de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substituite de orice substantiv, întrucât raportul de substituție se caracterizează prin nedeterminare, în sensul unei generalități nedeterminate: Oricine cere să intre poate intra în acest cerc. Unele limite în această semantică nedefinită a pronumelor nehotărâte relative introduce, prin conținutul său lexical, verbul-predicat al propoziției: Vine oricine. (sens de generalitate, nediscriminare absolută: pronume nedefinit), Vine oricine plătește bilet. (sensul de generalitate este limitat la trăsătura introdusă de sintagma verbală: plătitorul de bilete: pronume nedefinit relativ). 3. Pronumele din subclasa a treia, în legătură cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu înlocuiește numele de lucruri sau de ființe, ci indică numărul (cinci elevi, zece studenți), substantivul putând fi subînțeles (trei, opt, doisprezece).” ( G.A.,vol.I, p. 181) Dacă se abandonează absolutizarea criteriului semantic, care are justificare în descrierea sistemului lexical al limbii, nu și în identificarea claselor gramaticale ale vocabularului, se deschide drum pentru o stabilire mai exactă a identității morfologice a diferitelor clase de cuvinte considerate categorii de numerale și concomitent pentru o înțelegere adecvată a numeralului ca unitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în comunicarea pe cale orală, dar este întrebuințare improprie în limba scrisă. V. VERBULtc "V. VERBUL" VERBUL, cea mai complexă categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire), asociază, într-un grad maxim de complementaritate, funcția denominativă a limbii, proprie unității fundamentale de la nivel lexical: cuvântul și funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic: enunțul. Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbire), asociază, într-un grad maxim de complementaritate, funcția denominativă a limbii, proprie unității fundamentale de la nivel lexical: cuvântul și funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic: enunțul. Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului la nivel lexical, verbul, reprezentat, în ansamblul nedeterminat al vocabularului, prin infinitiv, este alături de substantiv, cea de-a doua categorie lexico-gramaticală (parte de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic: enunțul. Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului la nivel lexical, verbul, reprezentat, în ansamblul nedeterminat al vocabularului, prin infinitiv, este alături de substantiv, cea de-a doua categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire) care exprimă noțiuni și care, pe această bază, se caracterizează prin autonomie semantică. Distincția verb/substantiv 1 este fixată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbe: corabie, codru, fântână etc., marea majoritate a verbelor au și corespondent substantival: a călători - călătorie, a exista - existență, a muri - moarte, a visa - vis. În sensul comentariilor lui S. Pușcariu 2, în cea de-a doua categorie de unități lexicale, dezvoltând corelația verb-substantiv, se înscrie exprimarea lingvistică a unei aceleiași idei prin două aspecte gramaticale diferite: lumină - substantiv a (se) lumina - verb întuneric - substantiv a se întuneca - verb cântec - substantiv a cânta - verb În dinamica permanentă a vocabularului limbii, familiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltând corelația verb-substantiv, se înscrie exprimarea lingvistică a unei aceleiași idei prin două aspecte gramaticale diferite: lumină - substantiv a (se) lumina - verb întuneric - substantiv a se întuneca - verb cântec - substantiv a cânta - verb În dinamica permanentă a vocabularului limbii, familiile lexicale se caracterizează prin predominarea acestor cupluri corelative, motivate etimologic sau generate, fie prin derivare, fie prin conversiune: vis - a visa a ieși - ieșire noapte - a înnopta a merge - mers zbor - a zbura a culege - culegere cântec - a cânta - cules Marea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suferi la „obiectul” caracterizat prin această acțiune: suferind) ca substantive întărește interpretarea lui S. Pușcariu, impunând concluzia existenței unei corelații verb-substantiv. Cei doi termeni ai opoziției au un conținut semantic abstract comun: exprimarea acțiunii (în sens general) și același conținut lexical concret, dar se opun sub aspectul conținutului categorial: • perspectivă dinamică: verbul: a pleca, a răsări • perspectivă statică: substantivul: plecarea, răsărit, răsărire Opoziția dinamic-static poate fi considerată absolută, când unitățile lexicale substantiv și verb nu au alte raporturi între ele: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]