5,029 matches
-
circulație pe care sunt așezate, de la Brașov la Câmpulung Muscel localitățile Cristian, Râșnov, Tohanul Nou, Bran, Moeciu, Fundata, din județul Brașov și Valea Urdii, Podul Dâmboviței, Rucăr, Dragoslavele, în județul Argeș. (foto3) Satul este privilegiat de poziția sa pitorească, de unde localnicul sau trecătorul își încântă ochii cu varietatea reliefului, cu abundența vegetației multicolore, cu imagini de neuitat, în care stâncile albe alternează cu verdele poienelor, cu culorile schimbătoare ale codrilor de fag sau numai de brad. Imaginile sunt completate de mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
văi, care flanchează Drumul Carului există și astăzi urmele potecilor de odinioară: în partea nordică, către poalele Pietrei Craiului, se putea merge pe Valea Zbârcioarei-Valea Ulmului-Rogoaze și, apoi, coborârea spre Dâmbovicioara, fie prin satul Ciocanu, fie pe cărări cunoscute de localnici, sau, înspre flancul Bucegilor, se putea circula, prin Cheia, care până acum două sute de ani se numea cătunul Gura Văii, -Valea Grădiștei-Fundata-Valea Urdei-Dâmbovicioara, ori prin Cheia-Moeciu de sus-Fundățica spre Dragoslavele. Astăzi unele dintre aceste căi au devenit drumuri, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Gheorghe Doja, în 1514; de Horia, Cloșca și Crișan, în 1741. Descendenți de-ai lui Cloșca sunt și astăzi locuitori de seamă ai comunei Moeciu, ajunși chiar până la demnitatea științifică de membru al Academiei și se bucură de stimă, fără ca localnicii să le cunoască mai precis ascendența. În secolul al XIX-lea, în anii zbuciumați 1821, 1848 și mai ales după declararea independenței României, în 1877, țărani din Bran, cu simțirea lor românească, au sperat că se apropie vremea reunirii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
despre trecutul îndepărtat al Drumului Carului. Despre Drumul Carului, ca așezare de sine stătătoare, nu există documente mai vechi sau mai noi, în care cătunul sau satul să fie evocat cu acest nume, altfel destul de utilizat în vorbirea curentă a localnicilor. Locuitorii satului erau și încă sunt identificați cu apelativul "drumaș", de cei din celelalte sate ale Branului. Ceea ce este surprinzător, chiar puțin de neînțeles pentru mine constă în evitarea numelui satului în cărți scrise de persoane de proveniență brăneană. Pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
lux, provenite din țări răsăritene, inclusiv aur, mătăsuri, condimente etc. Nu trebuie să uităm comunicările frecvente între autoritățile locale de pe cele două versante ale Carpaților, cu ajutorul strămoșilor poștașilor, care purtau corespondența oficială în care se reclamau, spre exemplu, bejenia unor localnici dintr-o țară în alta. Anul 1521 este marcat, în acest sens în istoria noastră, ca o dată memorabilă, de când ni se păstrează primul text scris în limba română: "Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung către Johannes Benkner, judele Brașovului" Reluând un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fi reconstituită parțial din studierea arhivelor vămilor de la Bran și Rucăr, ca un adaos la ceea ce am exemplificat în paginile anterioare din relațiile celor două provincii românești, când voevozi, solii, oștile au folosit drumul de car de pe culoarul transcarpatic Rucăr-Bran. Localnicii din prima jumătate a secolului al XX-lea povesteau că "pe drumul ăsta au trecut Mircea cel Bătrân, Petru Cercel, Vlad Țepeș", că "lunca domnească din Moeciu se cheamă așa, pentru că oastea lui Țepeș și-a făcut tabăra acolo". Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aici circulau, acum, fără nici o opreliște, oricine voia să treacă peste Carpații deveniți complet românești, de la Brașov spre Rucăr, Câmpulung, Târgoviște sau invers. El rămăsese o cale comercială de bază pentru transportul produselor agricole și industriale de la producător la consumator. Localnicii erau mai liniștiți, furturile aproape dispăruseră, se răriseră și comiterea altor fapte reprobabile tipice regiunilor de graniță, dispăruseră chiar și "hoții de două țări. "care se caracterizau prin lovituri rapide în "regat" și fuga imediată în Transilvania, sau invers. Schimbarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
bune. Dacă te lăsai furat de viteză, nu cunoșteai curbele și nu aveai atenția sporită, cum se întâmpla adesea militarilor, care nu conduceau de plăcere, pericolul era destul de frecvent. Din păcate, și acum, când Drumul Carului a devenit spre neplăcerea localnicilor un traseu uzual al traficului greu, sunt foarte dese cazurile de accidente, uneori tragice. Dar ceea ce este mai dureros pentru localnici și pentru turiștii iubitori de frumos constă în distrugerea mediului ambiant, prin poluare multiplă. DRUMUL CARULUI, DUPĂ AL DOILEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
nu conduceau de plăcere, pericolul era destul de frecvent. Din păcate, și acum, când Drumul Carului a devenit spre neplăcerea localnicilor un traseu uzual al traficului greu, sunt foarte dese cazurile de accidente, uneori tragice. Dar ceea ce este mai dureros pentru localnici și pentru turiștii iubitori de frumos constă în distrugerea mediului ambiant, prin poluare multiplă. DRUMUL CARULUI, DUPĂ AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL Războiul, spre Est, apoi, spre Vest a cauzat mari pierderi umane și materiale comunității de pe axa depresiunii Branului. Familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în timpul iernii, s-a efectuat tot prin munca neretribuită a locuitorilor beneficiari. Astfel, în câteva decenii, satul Drumul Carului a căpătat o nouă personalitate, a devenit, prin asfaltarea șoselei, electrificarea localității, aducerea apei potabile în curtea, apoi în casa fiecărui localnic, o destinație râvnită de mulți iubitori ai muntelui, mai ales pentru cei ce vor să se bucure de frumusețile naturii, fără a renunța la binefacerile civilizației. Credem că este important pentru istoria satului să precizăm că înainte de obținerea acestor facilități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
homeopatice a unor maladii greu de învins, pe calea medicamentelor tradiționale. DRUMUL CARULUI, ASTĂZI După 1990, satul a cunoscut o dezvoltare similară celorlalte comunități ale zonei, cu o mențiune necesară, prioritatea intereselor. Vizibilitatea construcțiilor de "tip nou", deosebite de casele localnicilor poate fi dăunătoare proprietarilor. Acest principiu, destul de recent introdus în codul lor, a condus la ocolirea arterelor intens circulate de către persoane care au avut sau au demnități în sistemul birocratic al statului. Nu este bine ca orice muritor să știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
energiei electrice, astfel încât să dispară întreruperile frecvente din prezent, eventual, construirea de producătoare de energie electrică eoliană, potrivite abundenței vântului din zonă; modificarea, eventual mutarea rețelei de înaltă tensiune, sau îngroparea acesteia la adâncimi rezonabile, legale, care aduce importante daune localnicilor peste al căror terenuri este în prezent instalată. Am convingerea că se apropie timpul când toți localnicii năpăstuiți de această instalație care le afectează și sănătatea își vor reclama drepturile; scoaterea traficului greu de pe această rută, prin construirea unei autostrăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
potrivite abundenței vântului din zonă; modificarea, eventual mutarea rețelei de înaltă tensiune, sau îngroparea acesteia la adâncimi rezonabile, legale, care aduce importante daune localnicilor peste al căror terenuri este în prezent instalată. Am convingerea că se apropie timpul când toți localnicii năpăstuiți de această instalație care le afectează și sănătatea își vor reclama drepturile; scoaterea traficului greu de pe această rută, prin construirea unei autostrăzi moderne, cu viaducte și tuneluri submontane, de natură să asigure o circulație civilizată între Brașov și Pitești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
roată și acoperiș în fața locuințelor. Aplicând noului teren cumpărat, agricultura îngrijită practicată de ei pe ogoarele pietroase și cu sol sărac din regiunile de munte, coloniștii au reușit să obțină la hectar un randament cu mult superior celui obținut de localnicii care făceau și fac încă o agricultură rudimentară. În timpul liber apoi, unii dintre ei, pricepuți în meșteșugul lemnăriei, lucrau în satele vecine - Idrici, Rădiu, Albești, Roșiești etc. - la construirea acoperișurilor de case, la grajduri, coșare, etc. câștigând sume apreciabile cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
care i-au îngrozit și le au măcinat în continuu sănătatea fizică și liniștea sufletească. Așa se explică de ce azi numai o mică parte din vechii coloniști stau permanent aici, restul dându și lotul în dijmă, la ai lor sau localnicilor, ori vin numai în epocile muncilor agricole și a recoltării produselor câmpului. Aceștia practică așadar transhumanța agricolă. Să vedem acum care sunt cauzele care au stat și stau în calea stabilirii definitive și a dezvoltării acestui grup de bucovineni în
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ușor aici, erau, pentru mulți dintre ei, o raritate în satele lor de la munte. Într-adevăr, nu departe de coloniile lor de la Rădiu - abia 2 km. spre vest - se află și lunca Bârladului cu locuri bune de cultivat zarzavaturile, unde localnicii sau „bulgarii” de la Huși fac grădinărit intens, mulțămind din plin nevoile alimentare cu astfel de produse ale locuitorilor satelor din jur. Altă cauză care a contribuit la nereușita colonizării de la Rădiu este sentimentul de dezrădăcinare pe care l-au simțit
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
era suficient, locuitorii din Rădiu ca și cei din satele înconjurătoare au privit de la început pe coloniștii bucovineni cu antipatie, deoarece prin venirea lor aici le-a împuținat terenul de muncă și islaz. După ultima reformă agrară (1945), raporturile dintre localnici și coloniști au devenit și mai puțin prietenoase , din cauză prin cumpărarea în 1922 a restului de moșie de către cei 18 bucovineni, Rădenii s-au văzut acum fără posibilitate de a-și mai mări loturile vechi prin adausul unor noi
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
moșie de către cei 18 bucovineni, Rădenii s-au văzut acum fără posibilitate de a-și mai mări loturile vechi prin adausul unor noi parcele, fie ele cât de mici. Că n-au existat raporturi strânse de vecinătate între coloniști și localnici se vede și din faptul că înrudirile prin căsătorie între aceștia, în cei 24 ani de când există colonia, au fost foarte puține: doar 4 băieți și 4 fete au plecat din colonie căsătorindu se la Rădiu, Albești, Idrici și Roșiești
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Pentru dumneavoastră..." Năucit, cu privirea ațintită pe cămășile lor zdrențuite, spuse: "De acord. Și puteți să adăugați și o oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul, și mai sunt câțiva... Afară de noi, pescarii, ăștia sunt localnicii. Veniți toți din Regat. Unii cu familiile, alții, neînsurați, mănâncă la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ațintită pe cămășile lor zdrențuite, spuse: "De acord. Și puteți să adăugați și o oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul, și mai sunt câțiva... Afară de noi, pescarii, ăștia sunt localnicii. Veniți toți din Regat. Unii cu familiile, alții, neînsurați, mănâncă la restaurantul gării, singurul care rămâne
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul, și mai sunt câțiva... Afară de noi, pescarii, ăștia sunt localnicii. Veniți toți din Regat. Unii cu familiile, alții, neînsurați, mănâncă la restaurantul gării, singurul care rămâne tot anul deschis. Când nu mai sunt turiști, se oprește tot. Iarna, poșta nu se deschide decât de două ori pe săptămână și e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de boi până la comuna repartizată unde am primit o casă goală și, din câte știu, o sumă de bani ca să ne descurcăm pe moment. Transportul cu căruța și banii primiți au fost asigurate de către primăria comunei dar și prin bunăvoința localnicilor. Aici am traversat o perioadă grea; tata lucra cu ziua pe la cei înstăriți iar mama avea grija noastră. Eram trei frați și nu era deloc ușor. După un an și ceva ne-am mutat în comuna Livezi. Era o comună
DE LA LĂPUŞNA LA CRAIOVA - REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Petric () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1699]
-
din partea unor organe de stat și chiar a celor care până atunci au sprijinit și protejat pe refugiați. Așa-zisa “repatriere” a refugiaților era formulată foarte atractiv astfel că mulți au plătit scump această “invitație”. Până chiar și unii dintre localnici ni se adresau cu: “plecați la casele voastre, nici drumul de întoarcere nu vă costă, plecați că și noi o ducem greu aici.” Vânătoarea de refugiați nu a ocolit nici familia mea. “Comisiile mixte de repatriere”, conduse de ofițeri politici
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
general din vechiul regat, iar în fiecare sat era un primar local care ținea legătura cu comuna. În comuna Alexandreni era un primar din Grădiștea, județul Craiova. Acești primari de comună uneori abuzau de funcție și-i persecutau pe unii localnici, de obicei pe cei săraci. Probabil acesta a fost motivul pentru care unii localnici aveau o impresie negativă privitoare la România. Populația acestor sate era în majoritate românească și se ocupa de agricultură. Tatăl meu, Iacob Rotaru, a fost fiul
AMINTIRI DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
legătura cu comuna. În comuna Alexandreni era un primar din Grădiștea, județul Craiova. Acești primari de comună uneori abuzau de funcție și-i persecutau pe unii localnici, de obicei pe cei săraci. Probabil acesta a fost motivul pentru care unii localnici aveau o impresie negativă privitoare la România. Populația acestor sate era în majoritate românească și se ocupa de agricultură. Tatăl meu, Iacob Rotaru, a fost fiul lui Vasile Rotaru, fost primar în satul nostru și a avut cinci copii, din
AMINTIRI DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]