3,986 matches
-
Auzeam multe lucruri în iad. Cum atunci să fiu nebun?" (p.45). Distincția dintre psihopatie și nevropatie (sugerată în acest preambul) devine fundamentală pentru buna înțelegere a celor ce urmează. Vorbitorul își supralicitează capacitatea intelectuală tocmai pentru a sublinia ideea lucidității sale: "Ascultă și observă cît de normal, cît de calm îți pot relata întreaga poveste. Ei bine, aici e aici. Vei crede că sînt nebun. Dar nebunii nu știu nimic. Or, ar fi trebuit să mă vezi pe mine. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și nu rîvneam la aurul lui" (p.45). Tensiunea psihologică derivă exclusiv din prezența ochiului monstruos, identificat, de altfel, ca "Ochiul cel Rău" și devenit ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar de luciditate și prefigurare, devine acțiunea prin excelență ingenioasă, la care vorbitorul s-a referit de la începutul expunerii sale. Eficiența planului omuciderii, gîndit pînă la detalii infinitezimale, se vrea argumentul principal în favoarea rațiunii infailibile și, implicit, a sănătății psihice, mult prea des
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
definitivată în jurul orei patru dimineața), ciopîrțind cadavrul și ascunzînd părțile sub podeaua demontabilă. Destoinica îndeletnicire de camuflare a urmelor se încheie cu o remarcă aparent cinică, dacă nu ar fi, indirect, o resuscitare a tezei inițiale (sănătatea psihică), prin supralicitarea lucidității: Apoi am așezat la loc scîndurile, atît de inteligent, atît de șiret, încît nici un ochi omenesc, nici chiar al lui, nu ar fi putut detecta nimic în neregulă" (p.47). Triumful rațiunii pare astfel deplin. În acest punct însă, printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
despre un asemenea model trebuie să vorbim, în primul rând, ce constituie axa ordonatoare a investigației, care face ca, prin chiar acest fapt, să ocupe un loc aparte în exegeza creației Anei Blandiana, cu care Alina-Iuliana comunică analitic profund, cu luciditate, dar și cu o deosebită empatie. Astfel, s-a născut această carte, la origine teză de doctorat, cu titlul incitant: O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana. Iată un subiect complex, pentru că așa l-a gândit autoarea, cu numeroase trimiteri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Cum, însă, trecut nu reprezintă numai tradiție, ci și modernitate (acum ea însăși istoricizată), neomodernismul încearcă și o recuperare a marelui scris interbelic, fără sincronizare și fără pierderea propriilor deziderate estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esteticului, cu alte cuvinte, întoarcerea la poeticitate, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți ce au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală de acut ecou expresiv"85. Pornind de la rolul estetic al neomodernismului, pe care am reținut că îl include în marea paradigmă a postmodernității, precum și ținând seama de tot acest context ideologic problematizant, Ioana Em
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ideologiei staliniste și de proletcultism. De aici decurge o recuperare a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esteticului, întoarcerea la poeticitate, cu alte cuvinte, dar, în același timp, și apelul la o motivație etică a discursului liric, toate aceste trăsături ale neomodernismului poetic românesc se regăsesc la acești poeți, care au valorificat și valorizat, deopotrivă, candoarea și luciditatea, patosul trăirii autentice și interogația morală de acut ecou expresiv"86. 2.3. Dosar de receptare critică Situarea unui autor în contextul unei anumite epoci/ generații, precum și stabilirea influenței pe care acesta o manifestă în promovarea unei anumite estetici, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
drept un volum care "cultivă valorile stilistice ale liricii psalmice, pe linia simbolisticii romantice a nopții. Alura mistică a metaforelor sugerează o sensibilizate sacralizată, tulburătoare totuși prin intimitatea dialogului (...) Senzuală în esență, tensionată până la crispare de obsesia extazului și a lucidității, poezia Anei Blandiana se recompune potențial într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana, devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în poemul Anei Blandiana, ele transformându-se în pretexte sau instrumente prin care se argumentează o iubire imposibilă. Retorica, vine, de asemenea, să susțină această nouă viziune asupra iubirii. "Senzuală, în esență, tensionată, până la crispare, de obsesia extazului și a lucidității, poezia sa se recompune potențial, într-un spațiu de pură sugestivitate lirică. Potențarea retorică a tonurilor, care caracterizează lirismul Anei Blandiana devine, paradoxal, seducție stilistică. Farmecul acestei poezii ține, oricât ar părea de neașteptat, de un oarecare manierism, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspirației și efortului chinuitor de a crea imagini și universuri insolite, mărturisirile Anei Blandiana surprinzând, "printr-o dezarmantă sinceritate, printr-o luciditate greu de acceptat la o așa de tânără scriitoare, care începuse să se confrunte cu vitregiile existenței ce nu dădeau semne că vor obosi prea curând"516, În afara activităților literare, numele Anei Blandiana este strâns legat de fondarea Memorialului Victimelor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cum spuneam, vulnerabilă, dar nu naivă. Faptul că nu-și ia măsuri de apărare nu înseamnă că nu este conștientă de primejdiile existenței de acele "nesfârșite primejdii", cum le numea Mircea Horia Simionescu, care planează mereu asupra fragilei ființe omenești. Luciditatea intensă, arzătoare este, de altfel, o altă însușire care ne place la Ana Blandiana. Ea se definește ca o poetă care știe și care se simte copleșită de ceea ce știe". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 398. 104 Ibidem, p. 399. 105
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Bratu, op. cit., p. 48. 49Ibidem, p. 46. 50"Ecourilor evidente din Poemele luminii ale lui Lucian Blaga li se grefează un foarte specific sentiment al generației, comun multor poeți care au debutat după N. Labiș: aliaj de candoare copilărească și luciditate matură a conștiinței, această nouă sensibilitate marchează și Persoana I plural (1964), schițând, dincolo de reportajele lirice sau poeziile pe temă dată, câteva constante particulare viziunii în curs de constituire". ***, Dicțíonarul general al literaturii române, p. 295. 51Luiza Bratu, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de universalitate. În momente de Înțelepciune devenim pe deplin conștienți că identitățile noastre naționale se nasc nu din opoziție cu alte modele culturale ci din Întâlnirea care ne Îmbogățește În toate privințele. Să ne păstrăm Încrederea că aceste momente de luciditate vor prevala În fața situațiilor În care, din varii motive, spiritul național se inflamează necumpătat, degenerând În aroganță naționalistă, În egală măsură cabotină și periculoasă. Năzuința supremă a toleranței este de a substitui atitudinii intransigente dialogul cultural; dar, pentru aceasta, trebuie
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
o operație prin care eul uman se face obligat de a acționa”- Înainte chiar de a fi constrâns de necesitate. Raportată la obligativitatea de a acționa, responsabilitatea morală Își dezvăluie semnificația deplină pentru definirea conștiinței morale: În primul rând, este luciditate În fața lumii obiective; În al doilea rând este sinceritate deplină În Încercarea de a realiza „cel mai bun lucru de făcut”; În sfârșit, reprezintă sancțiunea interioară când ne dăm seama că nu am făcut tot ceea ce depinde de noi pentru
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Diferența față de frica patologică nu constă numai În faptul că această frică responsabilă nu se teme pentru sine - cum se Întâmpla la Hobbes - ci pentru celălalt; apoi,pentru a putea conduce la o responsabilitate activă, această frică are nevoie de luciditate, de imaginație pătrunzătoare cât și de sensibilitatea unor sentimente Înalte. Cunoașterea se poate Întotdeauna blinda cu certitudini știința nu trebuie să aibă sentimente - Însă numai ceea ce freamătă, suferă și trăiește la o Înaltă tensiune evenimentele, poate să-și pună Întrebări
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
I. Cuza", 2002, 281 f. FELEA, Alina. Radu Stanca: elemente ale unei biografii interioare: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 206 f. PATRAȘ, Antonio. Ion D. Sîrbu, un artist al lucidității: teză de doctorat / Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2002, 333 f. MORAR, Ovidiu. Lecturi în palimpsest: Avatarurile suprarealismului românesc: teză de doctorat. Conducător științific: Prof. univ. dr. Elvira Sorohan. Iași: Universitatea "Al.I.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spre noi, dar și spre înlăuntru, asistenta de la Catedra de istorie a literaturii noastre vechi își veghea liniștit învățăceii mai mult sau mai puțin silitori, fără a lăsa impresia că așteaptă înfrigurată sorocul performanței. Era, acea femeie brună de o luciditate blândă, Elvira Sorohan înainte de... Elvira Sorohan. Anii au trecut, cu împlinirile care, firesc, au început să vină, dar și cu o îngrozitoare traumă, și sub ochii noștri cât surprinși cât încântați s-a petrecut o spectaculoasă metamorfoză. În scenă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
am avut șansa să o cunosc și să o percep ca om pe Elvira Sorohan este un intelectual rasat, care urăște compromisul, nu suportă mediocritatea și îi repugnă impostura, mai cu seamă cea intelectuală. Admir năzuința d-sale spre perfecțiune, luciditatea profesorului și acribia scriitorului. Sper ca aceste cuvinte să nu-i pară omagiu gol și să nu mă închipuie în postura celui care înșiră cuvinte "lustruindu-se" pe sine. Elvira Sorohan arta comunicării Lăcrămioara Petrescu Marile întâlniri, în viața dedicată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
încă cred că trebuie să-ți fie a-i apleca pe amândoi"32, spune Maica Domnului și îl alăptează pe unul dintre gemeni. Astfel, tâlharul cel bun (Dismas) devine frate de lapte cu Iisus Hristos. Această înrudire va fi cauza lucidității lui vizionare din momentul crucificării. Remarcăm, din nou, apetența pentru concret a gândirii tradiționale: orice afinitate sau înrudire spirituală trebuie să fie "justificată" și printr-o înrudire fizică, materială, concretă. Aceasta este Precista căreia i se închină poporul; ea este
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pune în valoare virtuozitatea descriptivă a prozei lui Blecher, semnalată de numeroși cronicari încă din anii 30. Mihail Sebastian 112 sau Geo Bogza 113 constatau în cronicile lor, cu surpriză, coexistența în scrisul lui Blecher a unor calități precum "exactitate", "luciditate", dar și "halucinație". Constatările criticilor vizează tocmai abilitatea scriitorului de a crea imagini ce ordonează ceea ce nu poate fi pus în ordine și detectează "categorii" în haosul unor experiențe bruște, incerte, nebuloase. Sexualitatea oferă în Întâmplări prilejul unei reflecții despre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu adevărat. Concluzii Nu mai rămâne decât să subliniem că existența acestei configurații metaforice în romanele scriitorului interbelic indică o conștiință artistică evoluată, o poetică complexă, ce dezvoltă un nivel metaliterar al reflecției. Observațiile criticilor literari din anii 30 cu privire la "luciditatea" scriitorului Blecher semnalează și ele această dimensiune poetologică, încă rară în proza românească a vremii. Totodată, obsesia operei de artă și a scrisului arată că autorul învestește literatura cu valențe de experiment de cunoaștere, ceea ce nu înseamnă că Blecher are
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
îngăduiau asumarea unor riscuri majore în fața "garanților" europeni, Adunarea moldavă, mult mai curajoasă în depășirea rostului ei consultativ, și-a sintetizat doleanțele destinate uzului extern, care, împărtășite aidoma și de Adunarea munteană, au fost transmise inițiatorilor celui dintâi referendum național. Luciditatea sau clarviziunea și responsabilitatea deputaților moldoveni, recunoscute și apreciate de confrații lor de peste Milcov, îl vor fi determinat, mai târziu, pe istoricul Nicolae Iorga să-i așeze alături de oricare dintre parlamentarii europeni ai vremii 44. În fine, se poate aprecia
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
polifonic ce rezultă produce un efect de multipli care a personajelor "corporale", aceste rezonanțe diverse, venind din spații atît de îndepărtate unul de celălalt din toate punctele de vedere, țesînd o atmosferă ce îmbină ușurătatea și visul, derizoriul și absurditatea, luciditatea zîmbitoare și neliniștea asurzitoare. Această împrăștiere lingvistică pronominală vădește o nevoie de considerare egală a mai multor perspective, nu nepărat contradictorii, ceea ce relevă o abordare personală, poetică a lumii, printr-un sine multiplu ce refuză să abdice în fața exigenței opțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai sunt și autori care nu-l vor lăsa niciodată să se stingă, din aceia care poftesc cu nesaț la sîngele cald al literelor, erudiți și necuviincioși precum Orsenna, sau din cei care se revendică de la o pretinsă școală de luciditate ectoplasmică, indiferentă și iconoclastă, ce se ridică cu cinism (în fapt, cu o nevoie de autenticitate și de simplitate pe care nu o mai recunoaștem) și fanfaronadă deasupra mulțimilor, precum Houellebecq. Ambii aparțin acelei rase incomode a scriitorilor non-mini maliști
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]