3,158 matches
-
în contrariul lor în cazul „supravegherii”: „veghea de noapte”, practică a comunității sau plăcere proprie celor ce nu agreează lumina zilei, se convertește, când vorbim de „supraveghere nocturnă”, într-o activitate de spionaj. Aici nimic nu mai este gratuit sau ludic, partenerii au identități precise (spion și spionat), iar misiunea, explicită, vizează doar eficacitatea. Supravegherea merge mână în mână cu neîncrederea. La baza ei stă prealabilul, imaginar sau nu, al existenței unui adversar pe care nu trebuie să-l scapi din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în Pescărușul, în scena revederii tragice dintre Nina și Kostia: aici, nici o precauție nu mai e posibilă, ușa „nu are încuietoare” și trebuie blocată cu un fotoliu. Pragul nu mai este un scut, el nu mai protejează. Răsturnarea ludicătc "Răsturnarea ludică" În vestitele lor concursuri, grecii alternau comedia cu tragedia pentru a evita domnia autoritară a unui unic registru dramatic și pentru a asigura invariabila lor succesiune. Viața înseamnă trecerea de la o tonalitate la alta, viața este un carusel care interzice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu spectatorul, spectator care, suprainformat fiind, nu are de ce să se neliniștească. Ca și cum s-ar uita la o mănușă întoarsă pe dos, el descoperă acum reversul comic al situației dramatice. Este un exercițiu - ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că nu întotdeauna ceea ce debutează sub semnul veseliei și al glumei se și sfârșește la fel. Jocul generează incertitudine. Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ansamblul exemplelor o confirmă - ce antrenează dezinvoltura ludică, devierile ei trecătoare și urmările ei neprevăzute. Să remarcăm, totuși, că nu întotdeauna ceea ce debutează sub semnul veseliei și al glumei se și sfârșește la fel. Jocul generează incertitudine. Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o sursă de comic, căci, în cazul unor evoluții neașteptate, ea se poate afla la originea unor descoperiri neprogramate, a unor revelații supărătoare sau a unor înfrângeri ce descumpănesc. Răsturnarea ludică promite să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Iată de ce răsturnarea ludică a supravegherii nu va constitui doar o sursă de comic, căci, în cazul unor evoluții neașteptate, ea se poate afla la originea unor descoperiri neprogramate, a unor revelații supărătoare sau a unor înfrângeri ce descumpănesc. Răsturnarea ludică promite să fie comică, dar asta doar în stadiul de proiect. La început. După aceea, orice devine cu putință. În Noaptea regilor de Shakespeare, Malvolio, înalt dregător pătruns de importanța persoanei sale, cade în capcana unei pretinse scrisorele de amor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pretinse scrisorele de amor și se înfățișează la Curte gătit cu o pereche de ciorapi galbeni, conformându-se astfel exigenței formulate, chipurile, de autoarea misivei. Spectatorul, prevenit din timp de farsa pusă la cale, asistă, ca de obicei, la supravegherea ludică montată cu grijă de adversarii lui Malvolio. El li se alătură, amuzat, celor ce-și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul se termină dezastruos: întreaga operațiune eșuează jalnic, Malvolio înnebunește și trebuie internat într-un ospiciu. Supravegherea ludică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ludică montată cu grijă de adversarii lui Malvolio. El li se alătură, amuzat, celor ce-și bat joc de înfumuratul ministru... numai că totul se termină dezastruos: întreaga operațiune eșuează jalnic, Malvolio înnebunește și trebuie internat într-un ospiciu. Supravegherea ludică la care spectatorul fusese un martor bine dispus și pus, la rândul lui, pe glume și pe șotii, se soldează cu sfârșitul tragic al personajului manipulat. Concepută inițial ca o capcană ironică, supravegherea a avut consecințe la care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a avut consecințe la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Ultimele puneri în scenă ale piesei, mai ales cea a lui Declan Donnellan în 2004, insistă asupra acestei transformări a jocului în contrariul său, asupra perturbărilor antrenate de supravegherea ludică. În cele din urmă, ea nu este câtuși de puțin inocentă. Shakespeare va recurge pentru a doua oară la același procedeu în Nevestele vesele din Windsor. Aroganței demnitarului politic Malvolio îi corespunde aici lăudăroșenia erotică a lui Falstaff, prins și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
neplăcut surprins de revelația spre care l-a condus stratagema „nevestelor”. De acum încolo, odată adevărul dat la iveală, nu se va mai putea lăsa legănat de iluziile nutrite până atunci. Supravegherea l-a aneantizat. La o astfel de supraveghere ludică participă, de obicei, membrii unei comunități, asociați pentru a-și prinde în cursă adversarii care păcătuiesc prin vanitate și nu sunt nici foarte greu de păcălit. Dar dacă, într-o primă etapă, nimeni nu se îndoiește că lucrurile vor ieși
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
o primă etapă, nimeni nu se îndoiește că lucrurile vor ieși bine și supravegherea își va atinge scopul, în schimb, consecințele nu mai sunt chiar atât de sigure. Dacă supravegherea se distinge prin dorința de a instrumentaliza informațiile obținute, răsturnarea ludică poate fi derutantă: ea iese uneori din făgașul prevăzut și prilejuiește neașteptate derapaje. Nu cruță pe nimeni și afectează destinele tuturor. Substituire și simularetc "Substituire și simulare" Schimbarea temporară a identității ar putea fi considerată un procedeu specific „răsturnării ludice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ludică poate fi derutantă: ea iese uneori din făgașul prevăzut și prilejuiește neașteptate derapaje. Nu cruță pe nimeni și afectează destinele tuturor. Substituire și simularetc "Substituire și simulare" Schimbarea temporară a identității ar putea fi considerată un procedeu specific „răsturnării ludice”; uneori, însă, ea este mai mult decât atât, în sensul producerii unei percepții a supravegherii total diferite, derutante chiar. Înrudirea cu răsturnarea ludică este cât se poate de evidentă în actul al V-lea din Nunta lui Figaro. Profitând de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și simularetc "Substituire și simulare" Schimbarea temporară a identității ar putea fi considerată un procedeu specific „răsturnării ludice”; uneori, însă, ea este mai mult decât atât, în sensul producerii unei percepții a supravegherii total diferite, derutante chiar. Înrudirea cu răsturnarea ludică este cât se poate de evidentă în actul al V-lea din Nunta lui Figaro. Profitând de întuneric, cât și de adăpostul oferit de arbuștii deși din parcul castelului, adversarii Contelui se ascund ca să asiste nevăzuți la declarațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
public, succesul operațiunii se explică tocmai prin această dublă strategie, ingenios combinată. Informat, spectatorul privește desfășurarea stratagemei, a cărei dare în vileag nu poate duce decât la eșecul aventurii soțului necredincios și la împăcarea finală dintre Conte și Contesă. Răsturnarea ludică este însoțită întotdeauna de sancționarea unui viciu pe care comunitatea vrea să-l îndrepte folosindu-se de o asemenea strategie. În fond, este vorba de o revanșă colectivă. Substituirea poate aluneca spre simulare, și ea înzestrată cu virtuți comice. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
într-o piesă mai puțin cunoscută a lui Calderón, El Mejor enconto Amor, unde, metamorfozat în maimuță, surprinde faptele lui Leporello. Simulare sau substituire - iată două procedee legate de schimbările identitare la care se apelează în cazul operațiilor de supraveghere, ludică sau nu. Ele se înscriu în aceeași sferă ca și practicile travestirii, atât de frecvente în comediile lui Shakespeare, Goldoni sau Marivaux. Și unele, și altele sunt puse în slujba unei supravegheri ce urmărește recoltarea de informații în scopuri personale
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
adevăratul chip al partenerei sale, resursele ei strategice, calitățile de abilă manipulatoare, performanțele în arta înșelătoriei, astfel încât, atunci când își va putea părăsi, în sfârșit, adăpostul provizoriu, va fi mai neliniștit, mai ros de îndoieli ca la început. Chiar întâmplătoare sau ludică, supravegherea lasă urme, afectează oamenii și influențează, fie și superficial, viitoarea lor purtare. Comedia neagă gravitatea, dar nu-și interzice să-i utilizeze mecanismele și să le folosească, schimbându-le intensitatea și efectele, spre satisfacția unui public „suprainformat” care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
soluție extrem de simplă, deliberat naivă: Lubin va observa totul de la înălțimea unui copac plasat chiar în mijlocul scenei, în care s-a cocoțat ascunzându-se printre ramuri. Supravegherea lui e evidentă și... arhaică. Pe deasupra, e practicată în văzul întregii săli. Plăcerea ludică provine tocmai din acest acord cu o convenție scenică asumată și explicită. Supravegherea se exercită pe fondul recunoașterii teatralității în expresia ei burlescă, imediată și deloc „contemporană”. În schimb, alți regizori - de la Peter Sellars la Hans Castorf, ca să nu cităm
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
asupra ediției 6 Preambul 9 Modele Dispozitiv de supraveghere și spectator suprainformat 23 Supraveghere, observare, voyeurisme 28 Supravegherea focalizată 33 Supravegherea de proximitate 36 Supravegherea ostentativă 42 Coprezența impusă 47 Reciprocitatea trunchiată 51 Ierarhiile supravegherii 56 Vulnerabilitatea pragului 59 Răsturnarea ludică 63 Substituire și simulare 67 Deghizări și travestiri 70 Supraveghere aleatorie și suprainformație comică 76 Ambivalența informațiilor 81 Activitate scriptică și arhivare 85 Opere Hamlet sau supravegherea generalizată 93 Tartuffe sau dubla supraveghere 103 Școala femeilor sau îngrădirea securitară 109
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Tautism: contracție a doi termeni, autism și tautologie. Autism, boală a auto-închiderii, unde individul nu încearcă nevoia de a comunica gîndirea sa altuia, nici de a se conforma gîndirii altora și, deci, singurele interese sînt cele ale satisfacției organice sau ludice 113. Tautologie: se numește tautologie orice propoziție identică, al cărei subiect și predicat sînt unul și același concept 114, sau încă, după părerea lui Wittgenstein, orice propoziție complexă, care rămîne adevărată în virtutea formei sale, oricare ar fi valoarea de adevăr
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
scop accentuarea transcendenței lor, ele pot face acest lucru eficient, alegându-și un format care să le înstrăineze din punct de vedere spațial de decorul laic. Pe de altă parte, detașarea de gravitația pământească predispune spațiile rotunde și la decorarea ludică, și la frivolitate prin evocarea unei „lumi flotante”, eliberate de povara corvezilor practice. Tondourile subliniază mijlocul Într-o compoziție rotundă, reliefarea centrului este atât de puternică, încât doar simpla localizare poate exercita supremația asupra zonei sau obiectului care altfel ar
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
odihna totală. Țipătul este un fel de "lumină de ieri/ pe care o tot laud" (Lucian Blaga) și pe care nu reușim s-o atingem niciodată. Ermetismului din "Odihnă în țipăt" îi corespunde în "Madona din dud" (1973), o poezie ludică, joc cu ritmuri și rime, cu formule din folclorul copiilor, sau procedee magice, termeni de astrologie și diverse arte divinatorii"2. Modelul ne trimite la Barbu, dar și la Miron Radu Paraschivescu: "Umblă mai iute, sfinte Leandre/ Me polo tute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vorbește despre dragoste, viață și, obsesiv, despre moarte. Fără multă filozofie, I. Nicolescu lunecă pe panta emoției mascate sub semnul unui intelectualism confirmat într-o formulă cunoscută în poezia noastră începând cu anii 1910-1912 în revista "Simbolul", continuând cu poezia ludică până la horele argheziene. Iată-l dadaist: " e în toate-o bicicletă/ în toate-un cavaler/ cavalerul nu regretă/ bicicletele din cer". Devine și eminescian, în formulă soresciană, și îl mimează pe Creangă la modul sentimental: "vei fi nebun după o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În rare clipe de "Răgaz" scrie și poezie cu adevărat 4. Dim. Rachici 5 ne plimbă de la versul declarativ al poeziei ocazionale la poezia în care cuvintele onomatopeice încearcă să-l reînvie pe Ion Barbu. "Cu aceste încercări de poezie ludică suntem, după Al. Piru, departe de modelul avut în vedere"6 Aurel Rău, în ciuda faptului că la unul din congresele scriitorilor a criticat lipsa de originalitate a poeziei (a pus cap la cap strofe din diverși poeți realizând o poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
găvane vara/ și sufletul se-mpute până seara" (blestemul ne trimite la Arghezi). Virgil Teodorescu se poate spune că reprezintă "gestul demitizator, al discreției și al sincerității". Limbajul lui este simplu, direct, dar încărcat cu imagini, nu arareori la modul ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aceștia, cei de după debutul în „Literatorul” (1899), fiind contemporanul lui ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut”.1) Bacovia e un Caragiale „mîhnit de crimele burgheze”, cam cu aceleași resentimente față de epocă. El a cunoscut atît spiritul ludic al începutului de veac XX, cît și pe cel agonal. Lumea sa e, de fapt, lumea lui Caragiale marcată de imensa dramă din 1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ci urmarea unei atitudini de tip clasic. Privite panoramic, comentariile românești manifestă așadar mai curând reținere în situarea Margueritei Yourcenar de partea modernității, cu toate că unele afirmații au mers și în această direcție, fie la modul general de exemplu, privind tratarea ludică a viziunii sale despre lume, în fond sceptică 25, ori privind barocul ei26 , fie cu aplicații mai stricte ca în cazul motivului oglinzii 27 ori al călătoriei 28. Pe drept cuvânt, Radu Toma a disociat scriitura yourcenariană de cea a
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]