10,420 matches
-
sfânt; / Și cântă la capu-i și cântă mereu:/ Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!... Deci Casandra murise și era vis în vis... El la mormântul fetei, îi strânge crucea neagră și veche-n brațe și plânge și o mângâie pe ea-n închipuirea lui și acel chip părea să fie al Veronicăi, îl prindea-n contururi vagi, era un fel de Frumoasa fără corp, care-l ademenea... Amândouă năluci blestemate... Vis de nebun, ce-l tortureză și-l chinuie
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
fiară, părea să fie chipul lui Moș Țupa care striga de pe Dealul Florilor: „Las-o, coane Mihai, las-o, că-i moartea!” Și s-a întors trist... și iar miros de salcâm în floare și adiere de vânt ce-i mângâia pletele și dulce aromă de fragă de pe Dealul Florilor... Când a venit Gheorghieș acasă din Dealul Budăului, Raluca l-a întâmpinat în poartă: -Trântește porțile mai încet, c-a venit Mihai și doarme! -Și cu examenele? -Nu le-a mai
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
altul... Și el singur... Pe un pat sărac asudă într-o lungă agonie Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară și subțire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblânzește, nimeni fruntea nu-i mângâie. Aici în Botoșani zilele treceau monotone, hoinărea adesea cu Micheru și cu sora lui prin împrejurimile orașului; noaptea scria și citea până-l cuprindea somnul dinspre ziuă. A fost vara cea mai liniștită a lui... Umbra Veronicăi îi apărea tot
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
punctau trecerea nopții. Altminteri, destindere completă și echilibru pe toate planurile. Mai ales pe cel psihologic și care contează cel mai mult. Uneori diminețile, îmi luam inima în dinți și ieșeam să mă plimb desculț prin rouă. Simțeam tălpile picioarelor mângâiate de frăgezimea acesteia și îmi spuneam cu încăpățânare: nu îmi este frig deloc, nu îmi este frig deloc, prelungindu-mi în felul acesta, un privilegiu de care nu are parte prea multă lume. Apoi intram în casă cu piciorele roșii
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
ușor Acolo, unde lumea e din vise. M-am strecurat în visul tău, tiptil, Fără să simți a pașilor chemare, Eram ca-n primăvara lui april Când roua strânge razele de soare. Tu alergai pe câmpul plin de flori, Eu mângâiam un fir de sunătoare. Când am plecat spre liniștea din zori Am adunat din visul tău o floare. Referință Bibliografică: Am adunat din visul tău o floare... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august
AM ADUNAT DIN VISUL TĂU O FLOARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348159_a_349488]
-
străzile din sufletul meu doar o frunză ruginie iși revarsă ultima suflare în umerii pietrelor soarele nu mai pictează albatroși în casa inimii pereții însă au înnebunit aruncă spre iad căramizi și decupează cerul într-un tablou de lumină * îți mângâi chipul și simt cum îmi cresc în palme fluturi cu aripi de lumină s-au evaporat din cea din urmă lacrimă rătăcită pe chipul tău (în ridul însingurărilor de ieri) am părul iarbă și aripi multicolore în suflet Referință Bibliografică
FEREASTRĂ ÎN CER de OANA RADU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348131_a_349460]
-
să citească în ei gândurile bărbatului, preț de câteva secunde. Nu mai era stăpânită de emoție. Deși era foarte concentrată, și-a coborât privirea către mâinile lor reunite, uimită de căldura pe care el o transmitea prin degetele ce-i mângâiau ușor palmele. Brusc, s-a încordat și obrajii ei frumoși au rămas parcă fără culoare. Și-a retras degetele încet, puțin câte puțin, și-a prins palmele una peste cealaltă strângându-le vizibil și l-a privit întrebătoare. A deschis
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
de unități în amândouă. Și am tot lungit tamponarea, că am prelungit-o în mângâiere. Avea pielea fină și un corp ce mă provoca să-l îmbrățișez de câte ori îl vedeam. Și el se văita încet, șmecherul, tot să-l mai mângâi. Și pentru că a zis că i-ar trece dacă l-aș săruta, din milă, am făcut-o! - Ha, ha, ha! Din milă! Cum a fost? - I-am zis să se întoarcă și l-am ajutat ca să-i protejez piciorul bandajat
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
nimic. Iar tanti Pupa își fluturase zâmbind degetele spre dânsul. Și Ică își repara TV-ul cisternă. Să trăiești, răspunsese salutului său, ridicând deasupra capului o cheie franceză. Asta a fost, șoptise, simțind cum ierburile crescute printre pietrele pavajului îi mângâiau delicat picioarele printre baretele sandalelor romane. Referință Bibliografică: Emigrantul, hemiplegicul și statuia / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
zi, un vis, un ceas În noapte ai rămas Și-a morții suflare Suspinul ce doare. Straiul gri al sorții Trist în fața morții Te lasă gol și trist Un suflet de artist. O geană de înger Lumină și fulger Te mângâie ușor În dulcele-ți zbor. În liniștea senină Cânt de lună plină Duios în vers șoptit De viată despărțit. De pleci, sau vii În doruri pustii Un gând, nu uita Aici e lumea ta! Camelia C 2010 Referință Bibliografică: LUMEA
LUMEA TA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348228_a_349557]
-
uitat de mine... Eu te iubesc mai tare și mi-este mult mai dor... Aș vrea să te sărut, aș vrea să îmi zâmbești.. Aș vrea să-ți simt căldură și-n brațe să te strâng... Aș vrea să-ți mângâi părul, aș vrea să mă privești... Dar asta nu se poate și-mi vine-atunci să plâng... E seara-acum pe plajă, nu-i nimeni,e pustiu... Doar stelele și luna mai luminează marea... Te chem prin glasul mării, cu tine-as
IUBIREA (RECITA DL. GEORGE SERBAN) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348230_a_349559]
-
cuvinte așternute pe falii din viețile copacilor, fericiri mărunte, fragmente de iubire, păcăleli, nechibzuiala deschiderii din ce în ce mai mult pe patul de fier dintr-un ATI în care un întreg mozaic de ochi te privesc, analizează, înfig bisturiul uitării în tine, te mângâie, alină, apoi lovesc lăcașul inimii pentru a păstra semnalul pe un ecran ciudat, care nu înregistrează nicicând durerea tainică a ființei. Și atunci ajungi să te privești până în străfundul ființei tale, să cauți domoala curgere a firescului, domoala curgere a
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
să îți bat ușor la fereastră. Las-o deschisă Iubite, să mă pot furișa la ceas de taină lângă tine... Să-mi așez bătaia inimii pe perna ta brodată cu... nopțile mele albe, iar la căderea clipei obosite, să-ți mângâi fruntea încrețită de griji dăruindu-ți suspinul buzelor mele... Mii de umbre săltărețe joacă pe peretele camerei adormite; privesc jocul neobosit al limbilor de foc din cămin și simt căldura plăcută, emanată de ele. Ochii îmi sunt grei și încet
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
Autorului Când seara se lasă noaptea își ia pijamalele ascunzându-se după lumina lunii unde adoarme cu ochii înstelați până dimineață visând la noaptea de mâîne trezindu-se doar în amurg gâdilată de pletele aurii ale soarelui care gentil îi mângâie fața și o împinge dincolo de nori anunțând o nouă zi... Referință Bibliografică: Noaptea / Viorel Vintilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1118, Anul IV, 22 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Vintilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NOAPTEA de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347547_a_348876]
-
pumni, te lași pe genunchi și nu te mai ascunzi sub masa din lemn de nuc din camera copilului uitat în joc. Acum te așezi în plin câmp sub soarele zilei sub luna nopților în care plină sau corn te mângâie rece cu bucuria ei stranie. Îți rămân mereu pe tipsia de argint întrebările din tine. Răspunsurile vin uneori în plecări. Sosirile sunt din ce în ce mai rare. Cuvântul e pământ și apă și aer și lemn și metal. El îmi bucură maturitatea. În
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Acum zece mii de ani era o țară mare și frumoasă, numită Țara Lalelelor. Frumusețea acestei țări nu avea asemănare cu nici una de pe Pământ. Dumnezeu stătea după un nor alb și o mângâia cu privirea Sa, având grijă ca Soarele să-și râspândească pe cer razele jucăușe și calde. Și se revărsau pe munții măreți și înverziți de unde alunecau pe meleagurile Țării Lalelelor și de unde izvoare bogate de apă curgeau la vale și
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
și fericită că Dumnezeu ne-a dat viață, mie și lui Ion, pe acest pământ frumos. Însă, aș fi vrut să avem și noi un copil al nostru, un făt sau o fată, orice ar fi fost, numai să ne mângâie bătrânețile. Că mâine sau poimâne, bunul Dumnezeu ne-o chema la El și noi nu am cunoscut cum e să fim părinți. - Bine Marie, am să văd dacă pot să te ajut. Am să zbor acolo sus, unde este norul
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
Ion și Maria sunt doi bătrâni din Țara Lalelelor, care nu au copii și sunt singuri. Și Voia Mea este ca unul dintre voi, dragii mei puișori, să se ducă să stea cu ei în Țara Lalelelor, pentru a le mângâia bătrânețile și pentru a cunoaște și ei cum e să fie părinți. Îngerașul-barză fu curios, nevoie mare și îi spuse Domului: - Dar cum să ne ducem unul din noi? Căci noi suntem îngeri și avem aripi. Domnul Începu să râdă
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
am văzut în lacrimi care au atins inima din mine când te-a cucerit. Bună dimineață! azi e primăvară, te-ai trezit frumoasă că un fulg de nea, ai clipit din gene și m-ai privit iară când te-am mângâiat că o catifea. Bună dimineață! zâmbet fermecat astăzi m-ai privit mult mai fericită, ne-am iubit azi noapte fiindcă n-am uitat să te fac în stele iar a mea iubita. Bună dimineață! îți mărturisesc ai venit din somn
BUNA DIMINEATA, IUBITO de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347579_a_348908]
-
bat mereu să te atingă, să îți vorbească fără fală și-apoi în vis să te cuprindă. Tăcută ești când mă asculți cu ochii tăi ce mă privesc, ca soarele ascuns în munți pe colț de stele îți vorbesc. Îți mângâi buzele tăcut când gândul meu îți tot vorbește, și-atunci eu știu că s-a născut iubirea mea ce te iubește. Nu pot să stau nepăsător când chipul tău mă înconjoară, mai mult de tine-mi este dor când lacrimile
TAINA SUFLETELOR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347592_a_348921]
-
Autorului În suflet eu am adunat din fiecare noapte-aprinsă, luceferii ce ți-au cântat iubirea mea pe zâmbet prinsă. Și-am adunat încă o stea de vise-n noapte purtătoare, și mai avea dragostea mea prin ochii tăi strălucitoare. Am mângâiat cu tine cerul când toate stelele-au căzut, și am fugit să prind eterul când noaptea-n soare ne-a văzut. Erai frumoasă cum e luna ascunsă-n aur învelită, ce-ți lumina în par cununa pe-al meu luceafăr
COMOARA UNEI IUBIRI de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347590_a_348919]
-
mă rugam să vii încet pe raze de aramă, c-acolo-n noapte te aștept când visele ne cheamă. Mă întrebam în gândul meu de ești doar o nălucă, sau înger de la Dumnezeu ce către cer se urcă. De câte ori te mângâiam simțeam că-mi ești aproape, și lângă tine mă topeam ca luna lin pe ape. Dar printre ramuri ce plutesc pe valuri de lumină, te-aștept să vii să te iubesc sub cer pe lună plină Referință Bibliografică: Chemarea viselor
CHEMAREA VISELOR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347589_a_348918]
-
zgomotul tacâmurilor de Alpaca se auzea ritmat la atingerea farfuriilor. Tatamare își permitea un pahar de țuică înainte și unul de vin în timpul mesei. Grivei dădea târcoale pe la ușă. Resturile rămase erau adunate pentru el. În acea seară l-am mângâiat pentru prima oară și-am devenit buni prieteni. Grivei era un frumos câine-lup. Urechile veșnic ciulite, gata de atac. Ne jucam împreună, alergam ca niște bezmetici prin toată curtea. Mai târziu, când a crescut, era ținut în lanț care, aluneca
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
amănunte din viața lui, ea, o străină care nu avea de unde cunoaște viața lui. Era o simplă potrivire sau într-adevăr ea îi citea cu pricepere date din trecutul lui? Și-a ridicat privirea, și privindu-l direct în ochi, mângâindu-i ușor mâna, să-i prezică noroc în viață, realizări dar și greutăți pe care le va învinge, toate desfășurându-se ca pe un ecran în palma lui. O privea cu ochi de bărbat, nu avea rețineri nici în gânduri
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
a apropiat de ea și a strâns-o în brațe, a constatat că nu întâmpină nicio împotrivire, ba chiar mai mult, parcă aștepta tremurând să se petreacă ceva cu ea. Cum Dellu se înfierbântase și el, a continuat s-o mângâie, s-o sărute, să o caute pe peste tot... Încinși, nu și-au mai dat seama când, dezbrăcați la piele, s-au iubit cu intensitate, ea dăruindu-se cuprinsă de focul arzător care o mistuia de mult timp. Două zile
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]