4,696 matches
-
Biserică-Stat de aici se găsesc la antipozii situației din Occident. Biserica autocefală a fost instituită în 1833, după ce a reprezentat lupta pentru independență. De atunci, religia ortodoxă se identifică cu Națiunea 28: planurile naționaliste ale anilor 1920-22 nu sînt oare "Măreața idee" de a reface Imperiul Bizantin? Constituția din 1975, revizuită în 1986, recunoaște că "religia dominantă în Grecia este cea a Bisericii ortodoxe orientale a lui Cristos" (art.3). Libertatea religioasă este limitată, prozelitismul în favoarea altor confesiuni este penalizat, religia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îndoiești, aceea să te facă să crezi! N-ai fi fost învrednicită să slujești acestei slujiri, nu pentru că e rea 53 căsătoria, ci pentru că e mai bună fecioria. Calea pe care a venit Stăpânul în lume trebuie să fie mai măreață decât calea pe care am venit noi. A fost cale împărătească; iar Împăratul vine pe o cale mai măreață. Împăratul trebuia să fie părtaș și nașterii noastre, dar nașterea Sa trebuia să se deosebească de nașterea noastră. Și a împlinit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rea 53 căsătoria, ci pentru că e mai bună fecioria. Calea pe care a venit Stăpânul în lume trebuie să fie mai măreață decât calea pe care am venit noi. A fost cale împărătească; iar Împăratul vine pe o cale mai măreață. Împăratul trebuia să fie părtaș și nașterii noastre, dar nașterea Sa trebuia să se deosebească de nașterea noastră. Și a împlinit și una, și alta: S-a născut ca noi, pentru că S-a născut din pântece; dar mai presus de cum
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-voi, zice, și voi pune înaintea feței tale păcatele tale (Ps. 49, 22). Și iarăși: Înconjura-i-va pe ei sfaturile lor (Ps. 7, 2). Și iată Omul și opera Lui, judecător prea înțelept, având în față oștile înfricoșătoare și mărețe ale cetelor îngerești, se așază pe scaunul înalt, strălucind de toată dreptatea și împărțind fiecăruia prin hotărâre adevărată și dreaptă cele potrivite vredniciei lui; dându-le cu blândețe celor ce stau de a dreapta prin faptele cele bune Împărăția gătită lor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
zidită cu o tehnică obișnuită, nici împodobită de mâna unui șarlatan, ci-i făcută templu prin voința lui Dumnezeu? Eu nu numesc biserică locul, ci adunarea celor aleși. Adunarea celor aleși este un templu mai bun, pentru că primește în el măreața vrednicie a lui Dumnezeu. În Biserică este consacrată o ființă vrednică de mult preț; este consacrată Celui Care e vrednic de totul, dar mai bine spus, Celui de Care nimic nu e vrednic, din pricina covârșitoarei Lui sfințenii”. (Clement Alexandrinul, Stromatele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mustrarea și de frâul sufletului, spre atingerea țelului final al înclinărilor și dorințelor, zadarnică activitatea rațiunii, zadarnică funcționarea minții, zadarnică înțelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuți, promulgarea și controlarea oricărei legi, cu un cuvânt, zadarnic ar fi tot ce poate fi măreț și frumos în viața oamenilor și pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de nici un rost. Însă fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
destinați să piară în furtuna revoluției mondiale... [Ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluției și [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. [...] Dispariția [lor] de pe fața pământului va fi un pas înainte."2 În această afirmație a lui Engels își are firul genetic "legenda neagră" asupra României (comparabilă cu a Spaniei din veacul al XVI-lea), începând cu secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
înrâurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădoșenie și dându-i instincte fanatice pentru idei de o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mândriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sunt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt. În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice care-și caută marginile naturale nu e nimic dedesubt decât pur și simplu neștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
destinați să piară în furtuna revoluției mondiale... [Ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluției și [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național, la fel cum propria lor existență în general, reprezintă prin ea însăși un protest contra unei mărețe revoluții istorice. [...] Dispariția [lor] de pe fața pământului va fi un pas înainte."201 Între central-europenii din zona Principatelor, apți pentru "progres" erau considerați polonezii și ungurii. Prin contrast, explicația pentru "conservatorismul reacționar" al românilor era pusă pe seama faptului că ar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ceea ce au revizuit bolșevicii din imaginea descrisă de Engels a fost considerarea slavilor sud-dunăreni ca "apți" de măreția "revoluției mondiale", singurul obstacol rămânând românii, iar, pentru perioada interbelică, și polonezii, Polonia și România fiind tratate ca principalele amenințări militare la adresa măreței URSS. Pentru asta, au încercat să și motiveze "revizuirea", în ce-i privește pe frații din Balcani, sub considerentul că slavii sudici s-au metamorfozat în bine, dovadă că au dat mișcării comuniste internaționale adevărați stâlpi de susținere prin Christian
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Al Doilea Război Mondial, mai mare decât a tuturor Aliaților, fiind singura care s-a ales cu un imperiu extins până în inima Occidentului, a constituit o mare înfrângere. Și asta fiindcă Stalin a simțit, apăsător, că în timpul vieții lui, visul măreț al lui Marx și Engels, al lui Lenin și Troțki, nu va putea fi realizat. Poate niciodată! Mai mult de atât, încă Troțki a știut că instaurarea comunismului doar în Rusia și în câteva țări nu înseamnă nimic, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fac zi de zi biruitor". În lipsa omului-faptă plăcut poetului (Omul cu compasul), grandoarea universului ar fi un non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu un motto din Parmenide e, în esență, o meditație despre viul care apare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera miji iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
ideea de pasăre, care le transcende. Astfel bucuria mea era mare, iar înlăuntru încolțea speranța că suntem mai mult decît un reflex în oglindă. Ochiul, ochiul păsării mă privea și-mi întreținea această speranță cvasireligioasă. Acestea au fost cele mai mărețe vremuri din păcătoasa mea viață. Probabil că am ales să trăiesc aici pentru a mă întîlni cu ea și, prin ea, să mă apropii de Tatăl, ieșind țîșnit, ca zborul ei, din lanțul karmic. Împreună formam o împărăție magnifică, o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sau continentul Mu, ai cărui supraviețuitori au pus bazele civilizației dravidiene, mai magico-spirituală și mai deschisă, asimilantă prin smerenie și puterea ideilor, înlocuită apoi în India de cea a arienilor indo-europeni, pînă astăzi. Nu-mi dau seama dacă perșii, cu mărețul lor imperiu, vin pe aceeași filieră, sau reprezintă o sursă originală zoroastriană, ori poate o "cale de mijloc", date fiind legăturile lor și cu grecii și cu indienii, ca și Islamul de mai tîrziu, dar în mod cert aici, în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera mijii iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
E un program propus mai curînd de francezi, care dețin și portofoliul economiei prin Pierre Moscovici, dar și de germani, care mai fac puțin rabat de la celebra lor politică de austeritate. Nu este deloc clar însă cum vor fi atinse mărețele obiective și mai ales de unde vor proveni resursele financiare necesare. Banca Centrală Europeană a relaxat puțin emisiunea de monedă, dobînzile rămîn în continuare foarte scăzute, dar politica monetară condusă de Mario Draghi rămîne extrem de prudentă. Volume monetare ceva mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o domină prin enormitatea lui. Are țărmurile scăldate de toate oceanele lumii și e străbătut de la un capăt la altul de cel mai lung lanț muntos din lume. E străpuns de fluvii însoțite de câmpii mănoase, unde au înflorit civilizații mărețe. Imensitatea și diversitatea reliefului au transformat Eurasia în principala scenă pe care s-a jucat istoria umanității. Cadrul natural și-a pus amprenta, inevitabil, asupra evoluției socio politice a supercontinentului. Eurasia a devenit adăpostul unui rezervor uriaș de populații din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
oficial, încă vreo câteva secole, de un statut privilegiat (chiar dacă în Apus, prima Romă se prăbușise între timp sub loviturile barbarilor). Atâta vreme cât basileii adormeau, în Sfântul Palat, cu gândul la restaurarea atotputernicului Imperiu roman, latina era un instrument indispensabil refacerii mărețului proiect. Visul strategic s-a înfiripat pentru o clipă în vremea lui Iustinian I prin cuceririle făcute în Peninsula Italică și nordul Africii, dar moștenirea lui a fost repede risipită de urmași. Inevitabil, retragerea puterii Bizanțului spre locurile de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
reticența noastră s-a datorat preocupării unor puteri opresoare de a se folosi de factorul religios ca instrument politic. Între zidurile cetății Pe tărâmuri scufundate în adâncul codrilor sau ridicate pe înălțimea munților, s-a întins, pe parcursul istoriei noastre, o măreață cetate. Între zidurile ei de nepătruns, ne-am adăpostit în vremuri de restriște, împinși fiind de mânia cotropitorilor vremelnici ai pământurilor noastre. Am transformat cărări de pădure și poteci de munte în ulițele acestei fortărețe naturale. Cu cât erau mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-l și ia-ți avântul 1. Evocat în prima parte din Henric al VI-lea, același rege Henric al V-lea apare, de asemenea, ca un vajnic războinic, cu ochi scăpărând de mânie și cu spada fulgerând prin aer, mai măreț și totodată mai cumplit decât ziua Judecății de Apoi. Întreaga piesă este neîncetat traversată de eroi cu o înfățișare cruntă, feroce: Salisbury, cu o față înspăimântătoare, desfigurat de moarte, sau bătrânul Talbot, zugrăvit de Lucy, tot după moarte, ca o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Nu este o fantomă dintre cele apărute în vis pe câmpul de luptă, pentru a prevesti cursul viitor al istoriei, nu este nici una dintre acele fantome ambivalente, cu discurs dublu, deopotrivă protectoare și răzbunătoare, oracole ale morții. Este doar o măreață umbră absentă/prezentă, care, precum cea a regelui mort în Macbeth, planează deasupra întregii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va fi preluat aici de regina Margaret, martoră la crimă și văduvă a regelui, incarnare a blestemelor și purtătoare demnă de crezare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
exemplu, la un artist plastic precum Giacometti: „Giacometti nu lucrează nici pentru contemporanii săi, nici pentru generațiile viitoare; el sculptează statui care să-i încânte înainte de toate pe morți”. Opera lui capătă astfel o veritabilă măreție, căci, pentru a fi măreață, „orice creație artistică trebuie ș...ț să coboare în timp de-a lungul câtorva milenii, să ajungă, dacă se poate, până la imemoriala noapte înțesată de morți care se vor recunoaște în acea creație”. „Nu”, insistă Genet, „opera de artă nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
JACQUES - DEPRESIA IMPOSIBILĂ Ascuns cu grijă, el supraveghea pregătirea lor, îi privea așezându-se în rând, „trompetistul” pregătindu-se să anunțe apelul, locotenentul său să inspecteze trupa. Îi urmărea cum așteaptă, cum sunt, eventual, nerăbdători. Ieșea înainte cu un aer măreț și își trecea „armata” în revistă. De la vârsta de 12 ani el a luat comanda unui grup de băieți pe care îi conducea grație inteligenței sale; el propunea jocurile, organiza modul în care își petreceau timpul liber, domnea peste trupa
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cultural, dar și datorită progreselor evidente ale protagonistei, generate tocmai de aceste așteptări. În fond, se acreditează ideea că felul cum este tratat un subiect este foarte important pentru evoluția sa. Simpla credință că o persoană este capabilă de lucruri mărețe are darul de a instaura la acea persoană predispoziții în acord cu încrederea avansată. Intuițiile evocate de mit și literatură trebuiau demonstrate și științific (cum se întâmplă de vreun secol încoace!). Este ceea ce fac Rosenthal și Jacobson într-o lucrare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]