18,914 matches
-
al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu-mi place să vorbesc despre eșecul meu, deși singura scuză în a-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat de tine, Iordana!", de cîte ori n-am auzit compătimiri formulate așa) e să-l explici. Dar o să mă asculte cineva? Generația nouă nu știe ce înseamnă dosar de cadre, origine socială, apartenență de clasă. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ani (ciclic!), să fiu eliminată și din cercetare. "Reducere de activitate". Ce să fi făcut? O vreme m-am ocupat cu scris-cititul la domiciliu. Constrîngerile sociale, nu puține, facilitau paradoxal o anume libertate individuală pe care am curajul să mărturisesc: da, o regret. Într-un tîrziu (după ce am dat concurs după concurs: de arhivar, de bibliotecar, de muzeograf și reușeam pe locul al doilea, fără loc adică), am obținut un post la o librărie de cartier. Eram și femeie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îmi asum eroarea asta gramaticală, dacă este eroare: Iașul, la singular, singularizat, cum a scris și buna mea prietenă, Magda U., în cărțile ei). Ca și fundacul Abrahamfi, ca și hudița Italiană, ca și Dochia, ca și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de coarne de tăuraș, într-un vîrtej de culori. Grădina a foșnit, în semn de recunoaștere. Orga de vînt, atîrnată în mărul crăpat pînă la jumătate, ne regalează cu cîteva sunete. Tano scîncește prelung. E felul lui de-a se mărturisi, cîinește, că-i place Șichy. Îți place fata, golanule? Mai rămîn afară, pe banca de sub măr. Mă simt eliberată, ca după o confesiune. Ferestrele luminate îmi zîmbesc. Cerul s-a acoperit, aerul e de antracit, ca rantia bunicului. A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bun pentru a defăima valorile românești. A, își adîncește gropițele Șichy. De-aia-l folosește Petre Roman în discursul contra opoziției. E moștenire de familie, de la tata Valter. M-am înșelat. Nu-i detașată deloc Miss Deemple, mi-a și mărturisit-o: "Nu pot să mă ocup la modul neserios de istorie". Ai să scrii gazetărie bună, surioară. "Cu... vitrion englezesc", îmi sare în ajutor vocea mea de-a doua, citîndu-l pe nenea Iancu: "Nu cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prozei românești" a fost nevoită să semneze un astfel de apel. Cine i l-a cerut și cine i l-a publicat? Crohmălniceanu! Cum se ceda? Așa. Nici Ion Barbu, după Croh, "n-a rămas un vertical". Prin '57, se mărturisea aceluiași Croh: "N-am palton". Fusese invitat la Dresda, la un congres de matematică, iar Croh putea, subliniez, putea să-l ajute să obțină pașaport.. Cu banii de pe conferință, și-ar fi cumpărat haina. Croh l-a ajutat. Istoria literaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o fi ras prima dată Patrick? Sigur nu la 16-l7 ani, ci mai devreme. "Hai, atinge-i obrazul, mi-a cedat Brăduț ceva din plezir. Să vezi ce piele proaspătă are steaua mea polară". Polară? Hilară, nu polară. Mi-a mărturisit că faza finală a cancerului îl făcuse pe Iordan insuportabil de sarcastic. "Era prea sarcastic, așa cum este bolnavul incurabil cînd e inteligent ca tata". "Incurabil? Vrei să spui că nu mai spera?" Brăduț mi-a răspuns, imitîndu-l pe Iordan. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
artă erau infecte (și erau). Nu mai vedea din România decît zăbrelele închisorilor (și erau), pentru că lui Patrick nu-i plăcea nimic din estul sălbatic și rău iluminat. Datorită lui Patrick, Brăduț scăpase de dorul de țară (cum și-l mărturisise în scrisori), de nostalgia după locul nașterii. Inima i-o ocupase, toată, Patrick. Nu mai era decît pathicus, cum ar spune Aristot. "Cum puteți trăi voi așa?" Mă exclusese. Eram, deja, voi. De-asta nici nu discutam despre Nicolae "cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi inventat. Am obiceiul să inventez citate cînd nu le am la îndemînă. Îmi pun între ghilimele vorbele, ca și cum ar fi ale altora. "Asta-i invers decît un plagiat. E o atitudine postmodernistă", a rîs Magda U., cînd i-am mărturisit micul meu delict, micile delicte livrești, cu citatele măsluite. Afostgreșealamea. M-am lăsat în ceea ce se numește voia sentimentelor ("dar nu-i așa de simplu, e greu să te lași în voia sentimentelor", se aude vocea de-a doua) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
apare mai des în însemnările mele decît și. Iubireșiiubireșiiubire. Nu-i o laudă (vorba lui Moses Rosen, misoxen cum era, cînd Petrică Roman a ținut să precizeze că-i român: "Asta nu-i o laudă, că ești român") să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru Diță-Lerești, care-și mărturisește religia pentru cARTE (urît mai îmbătrînește: obrajii fleșcăiți, conjunctivita, pavilioanele urechilor galbene) ne-a făcut să nu mai comunicăm între noi. De-aș fi avut SIDA și nu m-ar fi ocolit așa Fluturel. La puțin timp după ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă îl toropea), de vreme ce s-a mărturisit: "Norocul sau nenorocul face ca, în afară de muzică și de tine, să nu mai am de ce trăi pe lumea asta". În afară de muzică și de mine. Așadar, Iubitamuzica tot pe locul întîi era, dar mă iluzionam să-i fiu eu apa tămăduitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
stalinozaurului devenit penelist. Volodea Mistrie și-a vîndut frumos blana URSS din pădure. Pe una dintre mielușelele din subordine a văpsit-o, să pară disidentă: aranjase fuga cuiva în portbagajul unui lector străin și Mistrie atotștiuse și blagoslovise. S-a mărturisit violat de comuniști la conștiință, și-a abandonat "judecățile vechi" și și-a repudiat versurile despre "chiaburani". Luptase cu GAZ-ul pentru colectivizare, putea lupta și din JEEP pentru decolectivizare. "Ieu am fost numai temporar comunist. Am făcut rău sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de soartă să-mi placă bijuteriile de familie. Le descopăr prin consignații". Din răspunsuri și nerăspunsuri, am priceput de ce se așază așa fel ca privirea să-i cadă numai și numai pe vitraliu. De ce vitraliul lui Rusalin o transfigurează. Ochii mărturisesc mai mult decît buzele. Bunicul, rămas văduv, a dus-o la o casă de copii. Mama fugise de sărăcie și de tras cu sapa la colectiv, într-o zonă industrială. Rămăsese rătăcită pe-acolo. "Mîncare am avut. Nu multă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noi ancorarea în realitate nu poate fi de durată. Acum câteva luni, când ne-am întâlnit și ți-am vorbit despre fundație, am citit imediat nerăbdarea de pe fața ta, dorința de a ieși din timp. În plus, trebuie să-ți mărturisesc că am fost foarte geloasă, nu pe ea, care este și prietena mea, ci pe ceea ce vi se întâmplă. Am simțit că este vorba despre ceva extraordinar și v-am invidiat pentru asta. Cu timpul, am fost tot mai contrariată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
deloc. Îl urmărea pretutindeni. Ea trebuia să știe în fiecare moment unde este, ce face, cu cine vorbește la telefon. Asta nu mai era viață, domnilor. Îl exaspera, pur și simplu. Eu am fost cea care a hotărât să-i mărturisească tot. La scurt timp după asta, a survenit scindarea. Noi, care ne iubeam atât de mult, închipuiți-vă, nu ne vedeam sau nu vorbeam cu săptămânile. Devenise insuportabil. Asta a fost salvarea noastră, altfel nu știu ce s-ar fi întâmplat, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Am întârziat groaznic! (Începe să dea nervoasă din aripi. Se înalță încet către tavanul scenei ce o înghite în întregime, trasă de sfori.) Avocatul acuzării: (Sentențios...) V-am spus eu că ăsta e un ospiciu, nu o Curte de judecată. Mărturisesc că de pe vremea comunismului n-am mai văzut atâtea transformări într-un timp atât de scurt, domnilor! Mai rămâne să se transforme și doamna Dora într-o erinie și nu mai e nevoie de niciun proces, zeii sunt răzbunați. Sinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că relația ei de iubire era atât de dureroasă și deficitară, încât întocmai o tovărășie grotescă ca a mea avea aerul să o relaxeze și să compenseze neîmplinirea ei. La un moment dat, m-a invitat la confesiune. Mi-a mărturisit că realizează cât de singur sunt și că pesemne mi-aș dori să discut cu cineva despre mine, despre secretele mele, așa cum în fapt se desfășoară lucrurile în mod firesc între iubiți sau prieteni. Ea își imagina cât de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
imagina cât de greu trebuie să fie să fii singur cu tine însuți, să nu te poți împărți cu nimeni, să fii singular și singularizat. M-a asigurat de discreția ei totală și a rămas foarte dezamăgită când i-am mărturisit că nu am nimic de spus despre mine. Cine sunt eu, de fapt? De unde aș putea să știu? Poate că, întrebat într-o limbă adecvată, mi-aș afla răspunsul. Dar nu cred că limba asta să se vorbească pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lucrurile. A, nu! Nu sunt sigur. Nu-mi dau seama. Ești foarte bolnav și totuși nu ești. Spiritul tău nu e pervertit încă de boală, sunt cazuri foarte rare. De obicei, se întâmplă invers, fizicul e ultimul care se contaminează. Mărturisesc că ești un caz neobișnuit. Am știut că este ceva greșit. Nu trebuia să mi se întâmple tocmai mie. Nu există nicio justificare. Eu nu mă simt bolnav și n-am de ce să fiu bolnav. Nimeni din familia mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
apară în realitate într-o formă recognoscibilă sau nu, iar tu să simți că este El. Totuși, m-am mai liniștit când colega și prietena mea de clasă, cu care de altfel am realizat și primele incursiuni erotico-tactile, mi-a mărturisit că și ea are un "el" al ei, sau poate o "ea", care nu-i dădea pace și o interpela adesea, disturbând-o de la activitățile ei lumești. Uite, vezi? Și acum este cu mine sau, mai exact, îl simt cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adresat cuvinte al căror sens nu l-am descifrat până acum, doar că acea parte înțeleaptă, intuitivă și neuitătoare a memoriei mi le-a păstrat cu sfințenie și mi le-a restituit cu putere din străfundurile ei. Ea mi-a mărturisit, și-mi amintesc cu precizie fiecare cuvânt al ei: de când se știe sau de când își poate aminti, a fost întotdeauna îndrăgostită: ba de tatăl ei, ba de unchiul ei, ba de verișorul dinspre mamă; de primul învățător, de farmacistul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
marea cu întinderea ei nesfârșită. În credința mea de copil, marea mi s-a părut întotdeauna nesfârșită și refuzam s-o asociez cu acea pată albăstruie de pe hărțile geografice, unde era înghesuită din toate părțile de liniile de pământ. Și mărturisesc că nici astăzi nu mă pot gândi la ea altfel. Acel perimetru obscur de pe hartă și întinderea nemărginită de ape, ce tăia în orizont cerul, reprezentau două lucruri complet diferite; pentru mine, primul nu era nicidecum abstracțiunea celuilalt, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ai vrea un traducător, pentru că incapacitatea ta de a-i interpreta mesajele este evidentă. Apoi, realizezi străluminat că totul e simplu. Că nu ai nevoie de niciun traducător și de nicio interpretare. Ai trăit și trăiești chiar tu ceea ce autorul mărturisește. Pentru că avem de-a face cu o lungă mărturisire. Înțeleasă într-o singură cheie. Cheia brăileană. Cheia lui Panait Istrati și a lui Fănuș Neagu. Și a altor brăileni. A acelor "altfel de oameni", cum îi numea Nicolae Iorga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
este eliminarea celor ce te-au creat. Acum vede lumina, intuiește primejdia, caută răspunsuri, Mama la rândul ei oferă întuneric și tăcere. Aici și acolo. Împreună și diferit. Mioara Alimentară era ca apa: lua forma vasului în care era turnată, mărturisesc Mitică, acesta e adevărul, însăși camera în care Mama mă ține închisă, nu știu de ce, probabil pentru că libertatea e un concept care nu are formă, un concept creat de fiecare în parte în funcție de caracterul său, Mama fiind sclava propriei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]