5,446 matches
-
perioada decembrie 1967 - iunie 1968 efectuează un schimb de experiență de 6 luni în Franța, frecventând cele mai prestigioase clinici chirurgicale din Paris. Contactul cu medicina europeană îi va fi deosebit de benefic. În 1972 este avansat la gradul de general maior medic. În 1974 a fost promovat prin concurs profesor universitar, șef al Clinicii de Chirurgie din Spitalul de Urgență București, cu sarcini de învățământ universitar și postuniversitar și cu asistența chirurgiei de urgență pe Capitală, în clinica desfășurându-se un
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
în Basarabia, a mai multor mii de greci și de arnăuți bine înarmați, având scopul mărturisit de a trece Prutul și Dunărea, pentru a pune capăt împărăției otomane. În capul lor se găsea beizadea Alexandru Ipsilanti, fiul lui Constantin Ipsilanti, maior general în serviciul Rusiei și adjutant al împăratului Alexandru I. Acest monarh, care se afla atunci la Congresul din Laybach, a dezaprobat mai pe urmă fapta lui Ipsilanti și l-a șters din rândul adjutanților săi, dar această dezaprobare nu
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
obține pentru ei oarecare alinare și a găsi un leac pentru această stare de lucruri, dar, convinși prin răspunsurile mele că sub nici un raport nu puteam să satisfac dorințele lor, s-au întors acasă, cu deznădejdea în inimă...” „... Generalul Diebici, maior general al armatei, se află de două zile în București. Boierii Divanului Țării Românești, mergând in corpore să-1 felicite pentru fericita lui sosire în oraș, el a revărsat asupra lor injuriile și cele mai violente învinovățiri, pentru că ei ar fi
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
o nouă răscoală, când în Bulgaria ea a și primit pedeapsa îndrăznelii sale... Circulă destule vorbe pentru a conchide că agentul consular rusesc din Galați este compromis în aceste afaceri de răscoala din șchelile dunărene... se mai pretinde că un maior rus se afla la Galați în momentul în care se înrolau oamenii pentru răscoală și că acest rus a plecat la Reni când a văzut că autoritatea a dejucat planurile răsculaților... Printr-o ciudată întâmplare, în momentul acestui incident, Dașcov
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
și Piva, unde „nu se știe cum a reușit Tito să scape de încercuire”. Vom reține, în acest context, moment evidențiat așa cum s-a văzut și de alte materiale, plasarea pe langă comandamentul partizanilor, alături de alți ofițeri din partea Aliaților, a maiorului Randolph Churchill, nimeni altul decât fiul premierului britanic. Este limpede că acuzațiile la adresa comportamentului lui Tito au în vedere, înainte de toate, complicitatea să cu forțele anglo-americane. „Mică debarcare” a armatelor engleze la Istria, la începutul anului 1945, n-a avut
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
au fost predate unor organisme speciale de la raioane care, la rândul lor, leau depus imediat la comisia centrală. Operațiunea de dislocare a fost mascată prin organizarea unei aplicații militare în zona de vest a României. La 14 mai 1951, generalul maior Mihail Burca, adjunct al ministrului Afacerilor Interne, a dat ordin trupelor de grăniceri să se amplaseze în imediata apropiere a zonei de graniță, urmând să ajungă în raioanele fixate la 13 iunie, cu misiunea de a „bloca complet frontierea”. Potrivit
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
grea mi-ai dat Tu mie/ Doamne, rău m-ai pedepsit/ că ziua mi s-a-mplinit/ s-a-mplinit la pușcărie/ să fiu singurel pe lume". În alte cîntece, i se explică lui Dumnezeu situația tristă din pușcărie: "Doamne, libertatea mea/ e la maior la curea/ mi-e dor tare de-un copan/ dar nu pot de Moș Prodan/ că e pe tură pîndar/ și mă arde c-un bulan". Creatorul e invocat uneori chiar și pentru a-l ajuta să gîndească liber, căci
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
întîlnite cîntece de pușcărie, ce a circulat din 1948 și pînă în prezent în variate forme: "Dar-ar Dumnezeu să dea/ să ardă baraca mea/ să rămînă numai parii/ să se-nțepe comisarii.... Să ardă și coridorul/ pe unde venea maiorul." Persistența timp de decenii a unor cîntece de pușcărie demonstrează rădăcinile adînci ale culturii penitenciare românești. Dincolo de schimbările petrecute în sistemul punitiv în ultimii ani, spațiul carceral generează în România un tip de folclor ce seamănă izbitor de mult cu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
înarmați cu arme și muniții din depozitul Inspectoratului și care nici nu știau să umble cu ele, se comportau ca niște cuceritori cu inamicii învinși în luptă. Un alt fost coleg îmi spunea că au venit militarii de sub comanda unui maior și nu deschideau ușile să intre în birouri omenește cum se intră, ci le deschideau cu picoarele, izbeau cu bocancii în uși, fiind instruiți înainte de plecare din unitate și avertizați că ușile la securiști, ar putea fi unse,sau infectate
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
masacrelor iredentiștilor unguri în teritoriile ocupate din Transilvania, apoi tragedia rebeliunii legionare, urmate de tragedia războiului și se încheie cu tragedia vieți lui, martirizate și sacrificate tot de conaționalii săi. Putem afirma că rolul pe care l-a avut căpitanul,maiorul ,lt.col.și colonelul Antonescu în primul război mondial a fost unic.Cuplul Prezan comandant și Antonescu -șef de Stat Major a rămas un unicat în istoria armatei române, asemuindu-se cu multe cupluri din istoria războaielor de-a lungul timpului
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
să bănuiască nici el, nici cei din familie, că ar putea râvni la o astfel de carieră. Pe când era militar în termen, în garnizoana Sacalaz, a fost chemat la cancelaria comandantului de batalion,de către comandantul plutonuli. Comandantul batalionului era un maior foarte milităros și sever, care nu discutase cu el niciodată. Îl cam treceau fiorii în timp ce se îndrepta spre cancelaria lui și nici nu bănuia ce-l așteaptă. Era însă cu conștiința împăcată că nu făcuse nicio „poznă” din cauza căreea să
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și nici nu bănuia ce-l așteaptă. Era însă cu conștiința împăcată că nu făcuse nicio „poznă” din cauza căreea să tremure. Intrând în cancelarie, a găst un grup de oameni, unii ofițeri, alții civili. După ce s-a prezentat, așa cum pretindea maiorul, care făcuse și războiul, a fost invitat să se așeze pe un scaun și să aștepte puțin. Din discuțiile care se purtau între ei, a înțeles că era vorba despre o comisie care studia un fenomen din armată. Această comisie
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
încorpora un contingent. Majoritatea militarilor își târau picioarele, timp de 5-6 luni de zile, după care obiceiul dispărea. „Mă firaș-al-dracului, cu neamul lor, păi chiar să nu știe un lucru atât de simplu”, se mira olteanul nostru. „Păi cum tovarășe maior dumneavoastră nu știți? Doar este foarte simplu de răspuns la această întrebare: noi, până să venim aici la armată, umblăm cu opinci, cu teniși sau cu picioarele goale. Vai ce bine-i desculț prin colbul cald, sau prin țărâna rece
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mângâie la tălpi și ce plăcut este până când calci pe vreun spin sau pe vreo sticlă spartă, de dă sângele! Aici ne dădură-ți niște bocanci de câteva kilograme, care sunt așa grei fir-ar să fie”, dialoga Ilie cu maiorul. „Să vezi Ioane, lucru dracului! S-au adunat toți în jurul meu, ca și în jurul țiganului cu ursul, uitându-se unul la altul și nu le venea să creadă, că găsiseră răspunsul la întrebarea. Acesta era răspunsul pe care-l căutau
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
numit șef de curs, care trebuiea să-i învăț armată. Unii, fusese încadrați din viața civilă și nu se întâlnise cu astfel de programe în viața lor de militar până acum, de și unii ajunsese la grade de ofițeri superiori, maiori sau lt. col. Temele de bază erau: Topografie militară, tactică cu aplicații de luptă de zi și de noapte, cu diferite sisteme de atac și apărare, tot specifice lor,inclusiv de efectele armei nucleare, instrucția focului, cu trageri în fiecare zi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
pahar" ne cânta, acompaniindu-se la chitară: "Costică, Costică, fă lampa mai mică!" (...) După terminarea raportului, spre ora 7 și 30 min., Statul Major al Grupului s-a îndreptat ca de obicei către Cartierul General. În acea dimineață mă însoțeau: maiorul mecanic Trandafirescu, șeful Serviciului tehnic, comandorul Traian Gavriliu, șeful Biroului-Operații, și cei trei comandanți de escadrilă: căpitanii Petre Constantinescu, Mircea Dumitrescu și Gheorghe Posteucă. Pe drum discutau despre problema cea mai gravă a zilei: în caz de alarmă nu aveam
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Conferința Internațională de Aviație ș.a." La primirea în sânul asociației "Les Vieilles Tiges", rostise un discurs emoționant, evocând numele unor piloți francezi căzuți pe cerul României în Primul Război Mondial: Printre ei, trebuie să-i citez pe: colonelul de Vergnette, maiorul Cochet, căpitanii Goulain, Gond, Touvain, Bernard, căpitanul de la Perelle, căpitanul Rivière, locotenentul Ronneton, locotenentul Schneider, locotenentul Houlon, adjutantul J. Texier, adjutantul Revolt Tissot și mulți alții". Ambasador sui-generis al unei alte Românii, în capitala Franței, printre aviatorii francezi, Vizanty rămânea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu aveam alți piloți capabili să le înlocuiască marea capacitate și excepționalul talent. * * * După terminarea raportului, spre ora 7 și 30 min., Statul Major al Grupului s-a îndreptat ca de obicei către Cartierul General. În acea dimineață mă însoțeau: maiorul mecanic Trandafirescu, șeful Serviciului tehnic, comandorul Traian Gavriliu, șeful Biroului-Operații, și cei trei comandanți de escadrilă: căpitanii Petre Constantinescu, Mircea Dumitrescu și Gheorghe Posteucă. Pe drum discutau despre problema cea mai gravă a zilei: în caz de alarmă nu aveam
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
creștea cu fiecare clipă pe măsură ce proiectul nostru apărea în conștiința fiecaruia ca singura soluție posibilă. I-am ordonat imediat ofițerului de serviciu să convoace în sala de conferințe pe căpitanul Constantin Cantacuzino (cunoscut de toată lumea sub numele de Bâzu), pe maiorul Trandafirescu, șeful Serviciului Tehnic, pe tehnicianul șef Păduroiu, cel mai vechi tehnician-mecanic, recunoscut de toți ca "asul așilor" în specialitatea sa precum și pe colonelul american. Am intrat în sala de conferințe, în mijlocul căreia se ridica, pe un imens panou de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
său schimbarea pe care o cunoșteam așa de bine: îi străluceau ochii și toată ființa lui era încordată ca un arc, gata să trimită săgeata în centrul țintei. La scurt timp după această conversație, au sosit în sala de conferințe maiorul Trandafirescu, colonelul Gunn și tehnicianul Păduroiu. Adresându-mă personalului tehnic, am expus planul nostru și am întrebat: La ce oră va fi avionul gata de decolare? După ce s-au sfătuit câteva clipe: La ora 17, d-le comandant. Bine, executarea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
satisfacție și mândrie. Ne îndreptam acum către aerodrom, unde tot noi, vânătorii, trebuia să aterizăm primii, degajând cât se poate mai repede terenul pentru a da posibilitatea aterizării tuturor celorlalte avioane. * * * La un moment dat, privind către coechipierul meu din stânga, maiorul Ioan Milu, as al aviației de vânătoare în timpul războiului, figură distinsă a aviației române, observ (fiind destul de aproape de mine) că este foarte agitat și că încearcă în zadar să ia legătura radio cu mine. Dându-și seama că aparatul lui
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Tot prin semne, realizând că legătura radio cu el era întreruptă, îi dau ordin să-mi preia locul ca șef al formației, eu rămânând să aștept deasupra aerodromului, la înălțime, aterizarea tuturor avioanelor după care voi hotărî. Zis și făcut. Maiorul Ioan Milu preia comanda formației iar eu mă îndrept spre aerodrom luând înălțime. La 1500 m altitudine, intru într-un viraj larg și continuu și privesc liniștit aterizarea avioanelor. Hotărârea mea era justificată prin 3 motive importante: nu cunoșteam amănunte
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
suficient timp ca rezervorul meu de benzină să se golească și, în caz de capotaj, să evit explozia și, în sfârșit, aveam răgazul necesar pentru a judeca și hotărî asupra soartei mele și, bineînțeles, a avionului meu. Imediat după aterizare, maiorul Ioan Milu a dat raportul ministrului aerului ce se afla pe teren, aducându-i la cunoștință cele întâmplate: în plină decolare în formație strânsă, fiind în stânga mea și cu ochii ficși la avionul meu, a văzut cum cu câteva clipe
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de noi (la etajul unde locuia, proprietăreasa ținea într-o cușcă uriașă o maimuță care zburda și se zbenguia cât îi permitea spațiul, pe ramurile unui copac uscat), își avea locuința, la parter spre stradă, de o parte a intrării, maiorul Strat, a cărui soție, Miți - sora lui Liviu Rebreanu -, era o veche prietenă a mamei, iar de cealaltă parte, familia maiorului Rădulescu, cu cei doi copii un pic mai mari ca mine, Micu și Gabi, tovarăși ai mei de joacă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
permitea spațiul, pe ramurile unui copac uscat), își avea locuința, la parter spre stradă, de o parte a intrării, maiorul Strat, a cărui soție, Miți - sora lui Liviu Rebreanu -, era o veche prietenă a mamei, iar de cealaltă parte, familia maiorului Rădulescu, cu cei doi copii un pic mai mari ca mine, Micu și Gabi, tovarăși ai mei de joacă. Micu a murit când era student, iar Gabi avea să-și facă stagiul de avocată în biroul tatălui meu, la Sibiu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]