5,805 matches
-
stomacului, cu evoluție acută sau cronică. Denumirea de gastrită derivă de la cuvântul grecesc „gaster” =stomac. Gastritele pot avea caracter acut sau cronic. a. Gastritele acute Sunt inflamații superficiale ale mucoasei gastrice care apar accidental, fiind unele dintre cele mai frecvente maladii ale tubului digestiv la copii. Au debut brusc și evoluție de scurtă durată (1-7 zile) dar de mare intensitate dureroasă. Cauzele declanșării gastritei acute sunt: -factori externi sau interni, mecanici, termici, chimici și alergici; -factori endogeni (hepatită acută, gripă, febră
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
chimice (aspirină, corticoizi, fenilbutazonă etc), consum de condimente iuți, alcool, cafea și tutun, stresul nervos și stări de agitație, surmenaj fizic și intelectual, regimul alimentar necorespunzător. Boala este foarte răspândită În țările cu factori de stres permanent. În Hong-Kong frecvența maladiei depășește 25 % din locuitori iar În Europa de vest și America de nord procentul de bolnavi ajunge la 12-24 %. În țara noastră, boala afectează, În medie, 10 % din populație și se Întâlnește la toate vârstele, mai frecvent la bărbați decât
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
o contracție spastică a diafragmei și a mușchilor abdominali, comandat de un centru nervos situat În bulbul cerebral. În cazul În care fenomenul se repetă, cauzele vomei pot fi multiple: indigestii, intoxicații alimentare, chimice sau alcoolice, afecțiuni gastroulceroase și hepatobiliare, maladii infecțioase, sarcină, emoție puternică, frică, migrene, boli cardiace, renale și ale sistemului nervos. În general, atât greața cât și vomele nu sunt periculoase dar pot fi semnale ale unor afecțiuni foarte grave (meningită, blocaj litiazic, ocluzie intestinală, apendicită, tumori pe
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
măsurilor de igienă. Bacteriile pătrund În organism prin diverse căi după care străbat tractul digestiv până la colon unde se multiplică și elimină endotoxine. Acestea trec În sânge cauzând o intoxicare generală a corpului, cu afectarea sistemului digestiv, nervos și cardiovascular. Maladia are o perioadă de incubație de 3-5 zile după care evoluează Într-o formă acută timp de peste 3 luni și apoi Într-o formă cronică până la 2 ani. În dizenteria acută se pot distinge 3 forme: colitică, gastroenterocolitică și
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
posibilitatea instalării unui cancer devastator. Starea de spaimă se accentuează atunci când apar dureri abdominale, ușoare sângerări, dificultăți de Înghițire, indigestii repetabile și scăderea inexplicabilă a greutății corporale. Considerat flagelul secolului XX, cancerul a rămas una dintre cele mai grave maladii care Înspăimântă omenirea numai la auzul existenței acestei boli, apreciată ca iremediabilă. Boala a fost cunoscută Încă din antichitate dar, În ultimele decenii, a Înregistrat o frecvență În rapidă creștere secerând, anual, milioane de vieți omenești. Frecvența bolii este mai
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
a receptorului, a realității și a ficțiunii așa cum crede Lucien Sfez că se întîmplă în societatea contemporană ne găsim fie în delirul reprezentațional, fie în haosul expresiv, dacă nu cumva în prezența amîndurora. Pierderea sentimentului realității și pierderea sensului sînt maladiile acestei comunicări confuze, pentru care autorul caută soluții în volumul de față. A doua parte a proiectului are în vedere prezentarea teoriilor care explică eșecul gestionării tradiționale a comunicării, autorul oprindu-se asupra lui Jurgen Habermas, Jacques Ellul și Pierre
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ameliorat încetul cu încetul în anumite regiuni un miliard de indivizi erau afectați de diferite tipuri de paraziți: tripanozomi, schistostomiază, malarie, oncochercoză, anchilostomiază, filarioză. Așa cum nota Kamarck, tripanozomii condamnă cea mai mare parte a Africii la o agricultură de subzistență. Maladia cauzată de anchilostomiază atinge mai mult de jumătate de miliard de persoane. Milioane de indivizi sunt contaminați de filarioză. Toc Kamarck notează că "toate animalele domestice sunt, de la un capăt la altul al tropicelor, infectate cu viermi intestinali"9. În măsura în care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
adversarului"6. Doi factori au contribuit la procesul de desacralizare a legitimității monarhice. Este vorba despre hazardul eredității, care nu garanta cea mai bună selecție și, în al doilea rând, despre endogamia practicată de familiile regale, ceea ce favoriza transmiterea unor maladii ereditare. Pentru a înțelege delegitimarea puterii dinastice, se cuvine să examinăm trăsăturile psihologice ale celor care încarnau puterea, adică monarhii. De bună seamă, ei nu erau singurii responsabili pentru deciziile luate, întrucât erau înconjurați de militari și de personaje politice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ales de hemofilie, o anomalie genetică de care sunt atinși doar băieții, dar care e purtată exclusiv de femei. Transmiterea se face conform geneticii lui Mendel 10. În mai multe familii regale din Europa, jumătate din fete sunt purtătoare ale maladiei și jumătate din băieți sunt atinși de ea. Hemofilia se manifestă prin hemoragii provocate de mici traumatisme. Hemoragiile articulare sunt foarte dureroase și provoacă infirmități. Regina Victoria era purtătoare a genei. Ea a avut nouă copii, șase fete și trei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Alexei, era hemofil, spre nenorocul familiei imperiale. Beatrice, cealaltă nepoată a reginei Victoria, s-a căsătorit cu Alfonso al XIII-lea, regele Spaniei, cu care a avut șapte copii, din care trei fii: doi dintre aceștia au fost atinși de maladie și au pierit din cauza unor hemoragii. Alfonso al XIII-lea a abdicat în 1931. O altă maladie ereditară descrisă de medicul suedez Waldesntrom, porfiria, se caracterizează prin proliferarea globulelor albe numite limfocite. E o boală foarte rară (un caz la
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Alfonso al XIII-lea, regele Spaniei, cu care a avut șapte copii, din care trei fii: doi dintre aceștia au fost atinși de maladie și au pierit din cauza unor hemoragii. Alfonso al XIII-lea a abdicat în 1931. O altă maladie ereditară descrisă de medicul suedez Waldesntrom, porfiria, se caracterizează prin proliferarea globulelor albe numite limfocite. E o boală foarte rară (un caz la 250 de mii de locuitori), dar care este foarte frecventă, mai precis de 10 de mii de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
din generație în generație, de-a lungul mai multor secole, nebunii, paroxisme, suferințe, moarte. Tulburările mentale ale principilor au adus dezordinea statelor. Mișcarea unei molecule de sânge a guvernat imperii"11. Familia dinastică austriacă nu a fost atinsă de aceste maladii ereditare, dar în istoria ei există mai mulți principi, cărora, după spusele istoricilor, le "lipsea discernământul". Ceea ce spun istoricii e și mai bine evocat de către pictori, care se străduiau să facă portrete fidele. E de ajuns o vizită în muzeele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
liderii acestor organizații politice. Doar jumătate dintre parlamentari erau aleși printr-un vot majoritar. Sistemul a funcționat fără prea multe critici pentru un timp înainte ca disfuncționalitatea sa să devină evidentă: un nou cuvânt a fost inventat pentru a desemna "maladia partidelor": Parteinverdrosenheit. În acest timp nemulțumirea cetățenilor și neîncrederea acestora a fost în mod rapid certificată. În 1990 a devenit o modă pentru politologii, jurnaliștii și politicienii germani în a recunoaște o atitudine de dezamăgire față de partide 10. În 1992
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
căreia publicul se poate revolta sau poate forța o schimbare de regim fără ca elitele politice emergente sau existente să-l mobilizeze sau să-l conducă, este la fel de înșelătoare precum ideea existentă înainte de descoperirea microbilor de către Pasteur, și anume că "agenții" maladiilor sunt generați în mod spontan. Nu trecem cu vederea că au loc uneori jacqueries țărănești fără elite, revolte muncitorești sau demonstrații studențești. Acestea se întâmplă sporadic în toate societățile și în diferite perioade istorice. Analizând revoltele populare din Mexic (în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
l-ar fi situat printre națiunile cele mai importante ale Europei" (p. 82). Aflat mereu sub zodia mesajului mioritic, al bunătății neprevenite și al omeniei generoase, poporul român a trebuit să suporte toate consecințele acestor derivate, vai! "defecte naționale" și "maladii ontologice". Aceste calități originare, în loc să ne asigure o istorie normală, ne-a deviat în subistorie și în discordie intraetnică. Firește, nu putem evidenția în această cronică toate concluziile din partea a doua a cărții, cea consacrată "rațiunii practice". Ele pot fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plutea deasupra Varvarei și, de-acolo, asupra lumii întregi". Nici mai mult, nici mai puțin! În ce consta, totuși, pericolul iminent care amenința atât satul Varvara, cât și întreaga lume ? Dimitrie Cristea apucase să observe niște simptome ale unei ciudate maladii, când "vorbele varvarienilor nu se potriveau cu gândurile lor", apoi mai băgase de seamă că "în Varvara oamenii se ascundeau nu știu de ce, nu numaidecât față de mine, cât față de ei înșiși (...), că se aflau sub stăpânirea unor forțe necunoscute, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi fost o cărăruie a naivității. În acest context, inocența varvarienilor, coroborată dacă nu cu ostilitatea, măcar cu oarecare reticență față de nou, nu din respect neapărat față de tradiție, de orice fel, ci din comoditate, constituie câteva dintre simptomele unei adevărate maladii cu manifestări ciclice, referirea la anul1984, deloc întâmplătoare, trimițând la cartea lui Orwell. Pe acest fundal, personajul își expune, în detaliu, observațiile făcute cu luciditate, demonstrând, simultan, procesul propriei alienări și denunțând indirect contribuția pe care împrejurările în care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Autorul se ridică astfel împotriva "dilematicilor", dar și a unor "fețe subțiri" cum ar fi H.-R. Patapievici, filosoful postdecembrist care susține un "postmodernism de cartier" sau Mihai Zamfir, profesor universitar și ambasador care crede că intelectualitatea română suferă de "maladia Eminescu", acutizată între timp, precum și de alți "profeți mincinoși" care nu încetează să mărească lista detractorilor. Deși animat de cele mai bune intenții, Theodor Codreanu se iluzionează că prima putere în stat ar fi cartea, Cartea lui Eminescu, desigur. Lucrurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
existente și respectate. Convins că "nu există creator inferior operei sale", Theodor Codreanu apelează la mitul lui Narcis pentru a explica secretul personalității creatoare a lui Bacovia care s-a retras (strategic?) în autoizolare și tăcere, pentru că autismul este o "maladie a vidului", iar arhetipul sonor al universului său este "țipătul". "Artistul modern crede eseistul este un Narcis care-și tulbură programatic oglinda spre a-și multiplica imaginile, vizibile doar cu ochiul interior" (pag. 255). Obiectivul declarat ar fi tocmai faptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
El voia "liniștea" în "țipătul" generalizat al lumii, așa că a jucat rolul nebunului: "Dar singurul care și-a cunoscut cu adevărat boala a fost poetul. Crizele de nebunie prin care a trecut n-au fost decât curbele maxime ale unei maladii misterioase, care nu poate fi obiectul medicinii. A spus-o Bacovia însuși, în mai multe rânduri, fără ca nimeni să-l priceapă și să-l poată ajuta." Această "maladie misterioasă" se numește, la Soren Kierkegaard, "Maladia mortală", esență a gândirii filozofice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin care a trecut n-au fost decât curbele maxime ale unei maladii misterioase, care nu poate fi obiectul medicinii. A spus-o Bacovia însuși, în mai multe rânduri, fără ca nimeni să-l priceapă și să-l poată ajuta." Această "maladie misterioasă" se numește, la Soren Kierkegaard, "Maladia mortală", esență a gândirii filozofice a pastorului danez, titlu al faimosului său eseu existențialist înainte de apariția existențialismului ca atare. Theodor Codreanu esențializează în câteva cuvinte grele și profunde întregul său demers critic: "Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât curbele maxime ale unei maladii misterioase, care nu poate fi obiectul medicinii. A spus-o Bacovia însuși, în mai multe rânduri, fără ca nimeni să-l priceapă și să-l poată ajuta." Această "maladie misterioasă" se numește, la Soren Kierkegaard, "Maladia mortală", esență a gândirii filozofice a pastorului danez, titlu al faimosului său eseu existențialist înainte de apariția existențialismului ca atare. Theodor Codreanu esențializează în câteva cuvinte grele și profunde întregul său demers critic: "Bacovia nu suferea de o boală a existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sa cumplită, Th. Codreanu scrie: "Epilepsia a fost infernul interior al lui Dostoievski. Într-un fel, stă la baza lumii sale alături de mila creștină". Și adaugă: Numai un geniu de talia lui și-a putut permite să transfigureze grozăvia unei maladii obișnuite în principiu de univers stilistic. Opera sa este o imensă, înfricoșătoare zvârcolire imanent-transcendentă". Alteori, maximele au efectul și rapiditatea fulgerului: "O glorie falsă este semnul lipsei de libertate", "Toți suntem poeți. Numai că pe majoritatea ne ucid cuvintele". Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre specios. Literatura română contemporană ar trebui să se detașeze de maniera școlărească și unică pe deasupra în abordarea unui material. Dacă "epilepsia [alături de mila creștină]... stă la baza lumii" lui Dostoievski, iar "tot ce a realizat Dostoievski e biruință asupra maladiei", "Creangă a răspuns aceleiași boli cu umorul său inegalabil". "Legea oglinzii dostoievskiene nu e de ordin temporal, ca la Proust, ci spațial, cum a sesizat Mihail Bahtin. Dedublarea este cea dintâi consecință a viziunii spațiale a universului. Proiecția în ceilalți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este de a-l fi urmat pe Eminescu în abordarea simetriei de contrast. În epocă era trează tendința de sincronizare cu Occidentul (vechea noastră obsesie de la Dinicu Golescu încoace) iar graba duce la "exacerbarea antitezelor eșuate" încât, în loc de sincronizare, această maladie ontologică (existențială) duce la accentuarea decalajului" (p.113). E de notat observația că "dacă în alte părți eșecul antitezelor e un impas efemer, la noi boala tinde să se cronicizeze (deja s-a cronicizat, n.a.) și să devină o componentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]