2,968 matches
-
va răspunde prin nașterea organizației teroriste croate a ustașilor (insurgenți)332. În același moment, corespondentul ziarului Daily Express nota: "ceea ce am auzit la Zagreb și în Croația cu privire la pro-cedeele autorităților e mai oribil decît ceea ce am aflat în Armenia după masacrele turce"333, timp în care etnologul Milan Sufflay este asasinat după ce susținuse că albanezii erau primii ocupanți ai orașului Kosovo. În lumina acestor fapte va fi interpretată executarea de către ustași a regelui Alexandru I, în octombrie 1934. Aceasta va avea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la extrem incandescența identităților micro-naționale care se simțeau foarte nesigure. Acești factori sînt revelatori pentru ura puternică ce a motivat primele expulzări de mase și pri-mele genocide ale erei contemporane. Fără să mai aștepte sfîrșitul războiului, Turcia a început seria masacrelor anean-tizînd 1 900 000 de armeni începînd cu 1915. Apoi, în cadrul conflictului greco-turc, a expulzat 1 500 000 de greci din Asia Mică, în timp ce guvernul de la Atena îi vîna pe cei 400 000 de turci de pe teritoriul său. Mai tîrziu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de a se răzbuna pe cei 1 900 000 de sîrbi care se află acum la rîndul lor în minoritate.336 Această răzbunare însă va depăși cu mult nivelul ultrajului suferit după 1919, pentru a se transforma apoi într-un masacru sistematic, travestit în politică după 30 aprilie 1941. După ce în luna august croații au fost declarați "rasă superioară", 34 de tribunale de excepție și 24 de cîmpuri de concentrare efectuează sinistrul travaliu; musulmanii, care, de asemenea, aveau de reglat vechi
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
naționalităților în Croația, Bosnia sau în Caucaz reprezintă un al patrulea element care reclamă unele comentarii. Luptele care repudiază orice convenții umanitare reușesc într-un mod inexplicabil să instige populațiile, unele împotriva altora. Abia se cicatrizează rănile vechi și alte masacre se produc pe locul lor, ca, de exemplu, atunci cînd trupele croate distrug satul Divoselo, înainte de a ceda terenul căștilor albastre, exact acolo unde poliția ustașă ucisese oameni în 1941. În afară de aceasta, lupta pentru exterminare sau pentru anihilare teritorială a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
marxiști, nici fasciști. Aceștia au întors spatele la tot ceea ce devenise acum Europa. Un puzzle de state, înțepenite, în lipsă de altceva mai bun, în identitățile lor meschine, încluzînd "națiuni burgheze", după formula lui Hobsbawm 367 națiuni conformiste, marcate de masacrele recente și din acest motiv mai puțin agresive decît înainte, care nu aveau alt țel decît satisfacția calmă a economiilor lor naționale care le mărginea orizontul atîta vreme cît structura unei economii mondiale dispăruse la 1914. Ori, nenumărații scriitori și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
într-un articol al ziarului Le Figaro din 25 iulie: "Pentru sufletul nostru, Spania este indivizibilă și cred că sînt în asentimentul unei mulțimi imense atunci cînd mă adresez domnului Léon Blum, care, poate că deja a intervenit în acest masacru: luați aminte, nu vă vom ierta niciodată acestă crimă." În acest context, fiecare dintre cele două internaționale reușește să-și asigure credit și respectabilitate, denunțîndu-și reciproc crimele ascunse. Ceea ce este și mai rău e faptul că legitimitatea acestora, edificată pe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
identificare politică nu mai puțin refractar categoriilor obișnuite ale apartenenței naționale. Identitatea helvetică se simte criticată din exterior. Elvețienii nu ignoră faptul că, deși nu li se spune explicit, li se reproșează faptul de a nu se fi sacrificat în masacrele războinice ale Europei după înfrîngerea lor de la Marignan, în 1515. Ei știu că sînt priviți ca niște trișori în jocul statelor-națiuni și de aceea, se arată copleșiți de această imagine. Aceasta nu înseamnă că mîndria sau identitatea lor colectivă nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
moderne, la nevoie adăugîndu-i-se și adjectivul etnic, atunci cînd e vorba de ținuturi exotice. Cît despre atașamentul național, acesta este situat în cadrul unei patologii sociale care, deși într-un mod mai indulgent, îl alimitează la condiția unui sentiment perimat. După masacrele din 1914-1918 și 1939-1945, patriotismul individual a fost perceput ca o încrucișare naivă sau culpabilă cu masacrul industrializat, după cum observă Christo-pher Coker 413; sau a fost privit ca o înclinație a libido-ului că-tre ceea ce Freud numea instinctul morții. La
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
național, acesta este situat în cadrul unei patologii sociale care, deși într-un mod mai indulgent, îl alimitează la condiția unui sentiment perimat. După masacrele din 1914-1918 și 1939-1945, patriotismul individual a fost perceput ca o încrucișare naivă sau culpabilă cu masacrul industrializat, după cum observă Christo-pher Coker 413; sau a fost privit ca o înclinație a libido-ului că-tre ceea ce Freud numea instinctul morții. La rîndul lui, național-civismul lipsit de agresivitate cade în desuetitudine. Ca să nu abuzăm de exemple, e suficient să
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul celorlalți, să primească lepădarea de credință. Când tânărul a îngenunchiat, iar călăul și-a scos sabia, a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lepădarea de credință. Când tânărul a îngenunchiat, iar călăul și-a scos sabia, a venit cineva care a anunțat iertarea lor și a oprit cu voce tare, de departe, executarea. Atunci cel mai tânăr, fiind nemulțumit că a scăpat de masacru, a zis: „Oare Romanos, căci așa se numea el, nu a fost vrednic de a fi numit mucenic al lui Hristos?” Însă acel nebun (Iulian) a oprit măcelul pentru că era plin de invidie și nu putea suporta slava acestor atleți
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cu dărîmarea statuii lui Hoxha. La București, evenimentul a fost salutat În 22 cu un articol intitulat „A doua moarte a lui Enver”. Noi nu știam atunci, nici albanezii de altfel, că Alia ordonase să se tragă și că un masacru a fost evitat de refuzul ministrului de Interne, deși același, cu ani În urmă, aprobase pregătirea unor liste de persoane ce urmau a fi suprimate fără judecată În cazul unei revolte anticomuniste. Oricum, cu binecuvîntarea oficială, s-a creat atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ș.a. Ceea ce studiul său aduce În plus față de informația vehiculată În lucrările generale de istorie a comunismului este utilizarea masivă a surselor de limbă poloneză. Recunoaștem aici studii de caz asupra unor subiecte cu miză politică explicită, cum ar fi masacrul de la Katyn ori insurecția din Varșovia, sau analizele unor istorici disidenți, precum Jacek Kuron. Buhler urmează atent autoritățile domeniului, citînd constant lucrările lui Norman Davies, André Fontaine, Timothy Garton-Ash. Construcția sa este Însă mai mult biografică și memorialistică, valorizînd, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
postcomunist. „Prefața” lui Michel Berenbaum familiarizează cititorul cu Împrejurările În care s-a desfășurat Holocaustul În România, arătînd totodată de ce istoriografia română a ocolit voit acest dureros subiect timp de aproape jumătate de secol. Cauzele (p. 11) pentru care aceste masacre au fost trecute sub tăcere sînt relativ ușor de sesizat: românii (și nu germanii) au fost autorii principali, numărul redus al lagărelor de concentrare, inexistența camerelor de gazare sau a abatoarelor umane. Nu contestăm nicidecum faptul că aceste masacre s-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aceste masacre au fost trecute sub tăcere sînt relativ ușor de sesizat: românii (și nu germanii) au fost autorii principali, numărul redus al lagărelor de concentrare, inexistența camerelor de gazare sau a abatoarelor umane. Nu contestăm nicidecum faptul că aceste masacre s-au produs din ordinul autorităților române și nici că acestea s-au ridicat la cote alarmante, dar cifra Înaintată de autor - 270.000 de evrei români uciși - ni se pare nerealistă, cu atît mai mult cu cît numărul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de vedere etnic, simultan național-creștină, antiliberală, antidemocratică și antimonarhică” (p. 84). A doua parte a volumului - „Campania Împotriva evreilor” - se deschide cu studiul lui Radu Florian, fost profesor de filosofie și științe politice la Universitatea din București, care tratează exemplar „Masacrul de la Iași din 29-30 iunie 1941”. Pogromul de la Iași a fost primul semn al „morții anunțate” a evreilor europeni, iar momentul istoric În care s-a desfășurat este „cheia ecoului său redus În timp și totodată a semnificației sale principale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
evreilor europeni, iar momentul istoric În care s-a desfășurat este „cheia ecoului său redus În timp și totodată a semnificației sale principale” (p. 92). „Plecînd de la documente existente, se pot face numai presupuneri” (p. 98) pentru a spune dacă masacrul a fost premeditat ori nu. Însă prezența În capitala Moldovei a unor brigăzi special pregătite pentru dezlănțuirea unui masacru explică, ce e drept În parte, intenția autorităților române. Prezentarea secvențelor asasinatului, precum și a vinovaților pentru această sîngeroasă acțiune este făcută
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a semnificației sale principale” (p. 92). „Plecînd de la documente existente, se pot face numai presupuneri” (p. 98) pentru a spune dacă masacrul a fost premeditat ori nu. Însă prezența În capitala Moldovei a unor brigăzi special pregătite pentru dezlănțuirea unui masacru explică, ce e drept În parte, intenția autorităților române. Prezentarea secvențelor asasinatului, precum și a vinovaților pentru această sîngeroasă acțiune este făcută ordonat de autor. Partea aceasta a volumului cuprinde și articolele lui Jean Ancel, Paul A. Shapiro și Leon Volovici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Îndeplinirea acestui obiectiv. Ei au fost Încadrați În ghetouri/lagăre, iar apoi plimbați prin toată Transnistria pentru că urmau a fi trimiși peste Bug. În continuare, Jean Ancel descrie calvarul evreilor În timpul convoaielor morții - crime, foamete, violuri, furturi etc. În derularea masacrului, unitățile armatei române au colaborat cu armata germană și cu Einsatzgruppe. Documente și ordine emise de Antonescu confirmă faptul că Însuși mareșalul a plănuit concentrarea și exterminarea maselor de evrei. La proces, „salvatorul neamului” a transferat Înteaga vină asupra Statului-Major
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Țarul a fost răspunzător de cumplita învălmășeală de pe câmpia Hodinka - mii de oameni călcați în picioare. El a ordonat să se deschidă focul asupra manifestației pașnice din 9 ianuarie 1905 - sute de victime. Regimul lui s-a făcut vinovat de masacrele de pe fluviul Lena - o sută două persoane ucise! De altfel, nu este o întâmplare că marele Lenin s-a numit așa - el voia să înfiereze crimele țarismului chiar prin pseudonimul lui! Totuși, ceea ce m-a impresionat cel mai mult nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de focurile trase asupra ostașilor unguri. Dunst pretindea o nouă anchetă, întrucât conform punctului său de vedere comandamentul Regimentului 2 Dorobanți anchetase crimele săvârșite în Ip (Ipp) și împrejurimi și a considerat justificată folosirea armamentului. Pe lângă acțiunile de reprimare și masacrele în masă săvârșite de armata ungară în acele zile, sosise momentul "reglării conturilor" și din partea populației maghiare locale: ba îl băteau "doar" pe notarul public român, pe învățător, pe preot, ba demolau biserica românească (greco-catolică sau ortodoxă) ridicată din banii
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
p. 88). În profunzime, ritul anunță o sancționare simbolică a cupidității stăpânilor: Executarea pisicilor În cadrul unei ceremonii atât de elaborate echivala cu condamnarea casei și declararea vinovăției burghezului. ș...ț Provocându-l cu false mieunături, ei Îl determină să autorizeze masacrul pisicilor, de care profită pentru a-l judeca simbolic pentru administrarea incorectă a atelierului. Masacrul urmărea să fie și o vânătoare de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei ceremonii atât de elaborate echivala cu condamnarea casei și declararea vinovăției burghezului. ș...ț Provocându-l cu false mieunături, ei Îl determină să autorizeze masacrul pisicilor, de care profită pentru a-l judeca simbolic pentru administrarea incorectă a atelierului. Masacrul urmărea să fie și o vânătoare de vrăjitoare, o scuză pentru a ucide animalul preferat al stăpânei și pentru a insinua că ea Însăși este o vrăjitoare. În final, totul se transformă Într-un proces burlesc În care ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
156-163). Într-o primă fază, victima era dezumanizată și batjocorită prin mijloacele inversiunilor simbolice (procesiunea pe un măgar, cu spatele Înainte). Prin această excludere simbolică din rândul societății, victima devenea non-umană - violența era legitimată ritual, iar cei care participau la masacru se simțeau eliberați de orice vinovăție (N.Z. Davis, 1975, pp. 180-181). Descrierile acestor evenimente ne arată că În profunzime funcționa logica „țapului ispășitor”, iar la suprafața formelor expresive erau actualizate schemele de charivari. În același sens, Edward Muir (1997
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stricte, Într-o bătaie generală, În care regulile se schimbau imediat sau erau total abandonate. Riturile violenței au deschis calea dezordinii - iar rezultatul acestei escaladări nu mai poate fi limitat de rituri sau controlat de liderii orașului (vezi și interpretarea, masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu ca rit al violenței În B. Lincoln, 1989; a evenimentelor sângeroase din timpul Revoluției franceze În D. Kertzer, 2002; a mișcării de protest a studenților francezi din mai 1968 În J. Duvignaud, 1991; a revoltelor populare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]