4,482 matches
-
și eventuale contraargu mente, urmate de probe care să le infirme, întărind aserțiunea emițătorului. - Concluzia: reluarea ideii principale din ipoteză (sau din teză, dacă aceasta exprimă dezacordul), întărită ca sinteză a argumentației dezvoltate anterior. Enunțul final trebuie să fie pregnant, memorabil; concluzia propriuzisă poate fi însă urmată de un îndemn care să reprezinte o provocare pentru receptor sau de o interogație care să genereze reflecția asupra viitorului. Particularități ale discursului argumentativ: - textul științific de tip argumentativ (demonstrația științifică) se caracterizează prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
guvernată de „adevăruri“ relative, pragmatice și alege sinuciderea: Era prea inteligent ca să accepte lumea așa cum este... la pierdut orgoliul lui nemăsurat... afirmă în final Praida. ÎNCHEIERE Prin toată dramaturgia sa, Camil Petrescu propune o tipologie umană de mare forță, personaje memorabile care luptă împotriva limitelor existențiale, ca Gelu Ruscanu, Andrei Pietraru, Pietro Gralla, Danton, Robespierre, Bălcescu. Cel care deschide seria, protagonistul din Jocul ielelor, impune în același timp în teatrul românesc un canon pentru personajul conștiință, complex, dilematic și contradictoriu specific
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și feminină [...], e fondul meu de ingenuitate și copilărie [...]. Otilia este oglinda mea de argint.“ (G. Că linescu, Esența realismului) ÎNCHEIERE În esență, se poate afirma că Otilia este unul dintre personajele feminine cele mai complexe din literatura noastră, prezență memorabilă, cu un farmec inefabil, amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de inconștiență și luciditate. Prin construcția modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Externe, Mihai Petri, reprezentant al ministrului Afacerilor Externe și Petru Bălăceanu, ambasador român în Statele Unite 1105. Negocierile au fost secrete și au durat pînă la sfîrșitul lunii mai. La cinci zile după începerea negocierilor, președintele american a ținut o cuvîntare memorabilă în Lexington, Virginia. La inaugurarea Bibliotecii de Cercetare George C. Marshall, Johnson a spus publicului că Statele Unite aveau să "dureze poduri peste golul care ne desparte de Europa de Est". Aceste poduri se bazau pe intensificarea comerțului, a schimburilor de vizitatori, pe
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la Marsilia. Specialiștii, cel mai adesea, sunt de acord cu anul 415. De-a lungul celor 15 ani trecuți de la părăsirea Egiptului și stabilirea în Galia, Cassian și-a câștigat credibilitatea bisericească și autoritatea care i-au permis să pornească memorabila sa operă. Lucrările sale nu erau lucrări doar de uz intern pentru mănăstirile pe care le-a înființat, ci erau dedicate unui număr mare de episcopi și călugări, devenind astfel universale. Regiunea Provence a rămas neocupată de vizigoții care jefuiseră
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
manieră sintetică și atractivă. Astfel, s-ar putea afirma că, în mod paradoxal poate, influența lui Boileau a fost mai mare asupra urmașilor săi decât asupra contemporanilor. La momentul scrierii Artei poetice principiile clasice se cristalizaseră deja în câteva opere memorabile (cum ar fi primele comedii ale lui Molière, fabulele lui La Fontaine etc.). Ca urmare, privită în mod sincronic, prin raportare la epoca de care aparține, poetica lui Boileau are mai mult un caracter descriptiv. Ea își va căpăta pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sau istorici Guicciardini, Davila etc. Tabăra Anticilor este mai redusă numeric, dar beneficiind de prezențe mult mai ilustre: Homer, Pindar, Euclid, Platon, Aristotel, Herodot, Titu Liviu, Hipocrat.91 Pe lângă descrierea amănunțită a confruntărilor, mai sunt introduse în text câteva pasaje memorabile prin savoarea satirei cum ar fi fragmentul în care este conturată "o dumnezeire răufăcătoare, denumită Critica." Portretul zeiței este unul grotesc, fiind totodată înconjurată de rubedenii precum Ignoranță, Trufie, Părere, Zarvă, Nerușinare, Tâmpenie, Îngâmfare care sporesc efectul caricatural. Solilocviul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
evadare din clasicism"144, permițându-i lui Dryden să-l aprecieze pe Shakespeare a cărui operă este supusă unei analize deosebit de pertinente. Astfel, prin raportarea la Ben Johnson, dramaturg care este mult mai riguros, mai ordonat, se face următoarea afirmație memorabilă: "Shakespeare a fost Homer, sau tatăl poeților noștri dramatici; Johnson a fost Virgil, matricea scrisului elaborat; îl admir, dar pe Shakespeare îl iubesc."145 Această prezentare a opiniilor lui John Dryden am considerat-o necesară pentru stabilirea datelor generale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
capitolul respectiv al "Proiectului ..." fiind o adevărată valoroasă operă psihiatrică. Tot în Moldova, în 1877, a apărut o interesantă revistă anexată spitalului și ospiciului de la Neamț, revista Nosographu Ospitalului și Ospiciului de Neamțu, iar în 1893 Julian Lukaszewski publică un memorabil articol intitulat "Soarta nebunilor". Despre aceste episoade, care au conturat premizele psihiatriei științifice în Moldova, ne ocupăm în paginile următoare. A. Fătu: Proiectul de organizare a Spitalului de psihiatrie În lucrarea "Proiectul de organizarea Policiei Sanitaria în România"80, A
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
câștigă ceva esențial în privința stabilității și a consensului. Filozofia se apropie astfel, sub acest aspect, de științele cel mai bine asigurate. Filozofii încetează să fie „mari“, dar devin „îndemânatici“. În toamna anului 1930, Wittgenstein își începea lecțiile cu câteva exprimări memorabile în această privință: „Nimbul filozofiei s-a pierdut căci acum avem o metodă a filozofiei și putem vorbi de filozofi îndemânatici. Să considerăm deosebirea dintre alchimie și chimie: chimia are o metodă și putem vorbi de chimiști îndemânatici. Dar de îndată ce
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și alte structuri simbolice mai lungi, cum sunt demonstrațiile și alte argumente. Lucrul cel mai bun pe care a putut să-l facă a fost să condenseze ceea ce pentru alții ar fi fost un argument structurat într-o singură comparație memorabilă sau metaforă.“57 Concluzia ce se poate trage este că, dacă Wittgenstein nu ar fi suferit de această boală, atunci el și-ar fi expus ideile într-o manieră mai adecvată fondului lor, aceea pe care o întâlnim la clasicii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Pe scurt, poetul Libertății de a trage cu pușca a fost o voce remarcabilă. Marin Sorescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru și alții l-au urmărit de aproape. NICHITA STĂNESCU UN GLADIATOR TANDRU Creator de prim rang, bântuit de mirajul cuvântului memorabil, răsturnător de noime și deschis cântului universal, pășind printre turnuri și abise și contemplând (melancolizat) limitele condiției umane, autorul Elegiilor și-a construit personalitatea pe arhetipuri remodelate, pe urcușuri și năruiri, pe alternanțe innumerabile. Pentru a ți-l apropia, contactele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
înfrânge misterul universal (Matematică poetică), urmează că Timpul, Iubirea, Moartea și celelalte rămân niște aproximații. Există însă certitudini, unele dintre ele constituindu-se în repere salvatoare, multe ținând de fondul abisal, de vocile pământului românesc. Dacă într-un poem întâlnim memorabilul: "Locuiesc într-un ochi de pasăre" parafrază după Locuiesc într-un cântec de pasăre de Blaga, într-o altă formulare (aceasta în Respirări) lăcașul-boltă al poetului e limba română: "O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De of și de aoleu de pitorească locvacitate suburbană: "Și-ncă n-ar fi fost nimic, / Dacă nu mi-ai fi manglit / Punga mea cu bani fișic // Stăteam noaptea amândoi, / Bibilică, bibiloi / Ningea luna peste noi..." Și iat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt producții de industrie, Infernul discutabil și Vămile pustiei recomandă distinct un creator cu disponibilități remarcabile. Poemele cuibului familial, risipite în toate volumele imnografului, fac impresie. Întregul Ioan Alexandru se decantează într-un autoportret ca următorul un fel de altorelief memorabil: Albina-i mai străveche pe pământ Și mai destoinică și milenară Eu am venit stângaciul mai târziu Și-n loc de aripi m-am lipit de țară Și stau aici de munți împrejmuit Abia întors cu fața către stele Și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu se curmă..." Neputința surmontării marasmului, neputința de a escalada munții lumii, declanșează "un hohot omenesc de plâns" (Unde-i mândria?). Anticiparea dispariției iminente e totuna cu pulverizarea Eului în miliarde de fulgi; zăpada, metaforă obsesivă, anticipă frigiditatea ultimă. O memorabilă Elegie de dimineață (din Călcâiul vulnerabil), cu accente supra-individuale, se încheagă sub semnul constrictiv al legii supreme: Vă privesc semănând praful focului mort Peste alba mea operă și zâmbind vă destăinui Or să vină ninsori mult mai mari după mine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de Spania, dansul ferice / al tragediei mele pe roata eternă". Seria continuă cu fabuloasa apariție din Balada nopții de aur: o zglobie Brunhilde trece prin "păduri luxuriante", într-o "caleașcă de scoică" trasă de o "pereche de struți". Scenarii erotice memorabile, la confiniile eminescienelor clipe de poveste, sunt de găsit nu numai în Diotima (cu subtitlul expres: "poezii de dragoste"), dar și în Poemul de purpură și alte poeme (1994) și în alte cicluri. Nălucă hieratică, visată de "mii de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
La Sadoveanu, fenomenul reveriei treze era definit astfel: "Mirajul acesta al depărtărilor în bărăganuri are în popor un nume trist: apa morților (titlu de roman, în 1911). Nu cu Sânge de ură se pot aduna "oasele zdrobite" ale derutantului Ieronim. Memorabil, în special, e poemul-sinteză O aripă de vrabie: N-am murit, Ieronim, nici în noaptea aceasta; Dar am plâns cât o femeie și cât un bărbat la un loc; O aripă de vrabie este pleoapa mea dreaptă, Cineva îmi spune
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vizibile în Momente biografice și în alte pagini. "Prea multă grabă-n viața ta, / Drum pea-nclinat au fost să-ți mai aștearnă, / Când te-au înmugurit din lut și stea / în dimineața tulbure de iarnă!" În preajma exodului tragic, publicase o memorabilă Biografie confesiune (cvasi-expresionistică) în alb-negru în care termenul galop, reper simbolic, duce în halouri metafizice potențând misterul. Imaginea reală a mărturisitorului se subordonează imaginii mitologizante, hiperbolice, în linia basmelor cu Feți-Frumoși: Știu eu, mama și-a zis că mă nasc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
maniera Esenin, prilej de refrene patetice, transcende în cânt; turbionarul de la Riazan fusese un naturist organic. Ioanid Romanescu peregrinează fictiv Spre Capul Horn al Patagoniei din stele. Relevanta auto-imago a acestuia din Trăiască poezia și marii visători! e o pagină memorabilă: Al dracului am fost, cu patimă în toate viața mea a curs întâmplătoare atâtea drumuri am avut în față dar am ales mereu câte-o cărare. n-am ascultat de nimeni niciodată n-am calculat nimic și nu e bine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de gen se înscrie (aparent) în cadrele normalității, un Emil Brumaru funambul continuă la modul giocoso. Patetic și discret ironic, el își arată direct sau prin intermediul măștilor profilul interior grav; dedublarea îi dă libertatea de a se proiecta în efigii memorabile. Dicțiunea centrată pe contrasens, fabulația programată pe aglutinări năzdrăvane de basm, amestecul de gingășie ascunsă și bonomie creează o stare de empatie transtemporală. Poetul, cititor perspicace, avea cunoștință de Lautréamont (pe care-l citează într-un vers); îi erau cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu sunt decât simple variații pe aceeași temă cauză a propriei alterări". Ca la Rilke și Blaga, ca la Nichita Stănescu, ca la Ileana Mălăncioiu, la Cezar Ivănescu și ceilalți, iubire și moarte sunt realități inseparabile. Un Liviu Ioan Stoiciu memorabil, cel din Cu trupurile schimbate între noi, revigorează tema, abordată de foarte de mult, pretutindeni. Simbolice femei în floare "femei-cireș înflorite, scuturate / acum de petale, la picioare" și adoratori de odinioară așteaptă "acel ritm al redeșteptării, ciclic". Moartea, obiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ce-l înconjoară (...). Poezia e o realitate mai reală decât realitatea însăși. Cu ajutorul ei deprindem a visa, a spera, a scruta timpul până-n străfunduri; nu zadarnic autorul anonim își identifică viața cu cântecul și cântecul cu viața, exclamând în acel memorabil poem-într-un vers și cu o cascadă de rime interioare: Cu cât cânt, cu-atât mai sînt..." Mărturii de consecvență în spiritul acestui program aduc principalele volume ale poetului Ochiul al treilea (1975), Apă neîncepută (1980), Zugravul anonim (1985), Aripă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe scutul de-aramă. / Dar mai presus decât toate / Poezia-i veșnică rană" (Poem). Într-un Exorcism din ciclul Tăcerea și foșnetul, sintagme ca "mătasea broaștei", însemnele "Apocalisei și râiei" și altele de acest gen, cărora Arghezi le dăduse întrebuințări memorabile, sunt conjurate să se ascundă. Autorul Unicornului, o capodoperă în stil folcloric, aspiră spre purități luminiscente. Poemele sale definitorii sunt niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și un exercițiu al răbdării, după cum ne previne autorul de la început: „Asemenea șlefuitorului de diamante, educatorul modelează cu migală și măiestrie multiplele fațete ale personalității copilului". Așezată ca moto pe frontispiciul cărții, această reflecție indică un credo pedagogic, o confesiune memorabilă, la capătul unei cariere ce se continuă sui generis pe calea scrisului. Nu e un surogat, ci o altă formă, complementară, a discursului paideic. Alexandru Zub
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]