KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...133 >

3,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

compasiune din partea noastră să mai insistăm. Hideyoshi părea să fi renunțat la ideea de a-l convinge pe Genba, iar cutele de pe față îi dispărură, dintr-o dată. — Știu ce speraserăți, stăpâne, dar teamă mi-e că n-am fost un mesager prea competent. — Nu e nevoie să te scuzi, îl consolă Hideyoshi. Chiar dacă Genba e prizonier, nu se va pleca în fața mea ca să-și salveze viața. Are un uluitor simț al onoarei. Regret că pierd un om cu o asemenea probitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Gamo. Avea cu doi ani mai mult decât Nobuo și era căsătorit cu sora acestuia. — Gamo? A picat chiar la momentul potrivit, spuse Nobuo, lovind, cu grație, mingea. Va fi un partener bun de joc. Adu-l imediat în grădină. Mesagerul plecă, dar reveni curând, pentru a spune: — Seniorul Gamo a zis că e grăbit și că vă așteaptă în camera de oaspeți. — Și jocul? Mi-a cerut să vă transmit că nu are deloc talent la joc. — Ce țărănoi! râse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
bea și puțin sake. Vasalii superiori se uitară unii la alții, părând cam jenați. Vă împiedică ceva s-o faceți? îi întrebă Nobuo. Unul dintre vasali spuse, ca și cum s-ar fi scuzat: — Adevărul e că nu demult a sosit un mesager cu o invitație de la Seniorul Hideyoshi, iar noi tocmai am venit ca să vă cerem permisiunea. — Ce? V-a invitat Hideyoshi?! Ce-i asta? Iarăși o ceremonie a ceaiului? apăru o umbră pe chipul lui Nobuo. Nu, nu cred că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
asta, concluzia firească a unui asemenea mod de gândire era aceea că Nobuo avea să-l împingă pe Ieyasu în față, încercând să împiedice ascensiunea lui Hideyoshi la putere. Într-o noapte, după începutul Lunii a Doua, Nobuo trimise un mesager la Ieyasu. Cei doi încheiară o alianță militară secretă, bazată pe înțelegerea mutuală că amândoi așteptau momentul când aveau să-l poată lovi pe Hideyoshi. Apoi, într-a șasea zi din Luna a Treia, cei trei vasali superiori, care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
timp de pace, Hideyoshi întărea, cu abilitate, relațiile dintre ei, în așteptarea unei situații de urgență, dar, în anul acela - pe măsură ce bătălia decisivă devenea tot mai inevitabilă - tindea, mai accentuat, spre Shonyu ca aliat principal. Acum, trimise, pe neașteptate, un mesager la Ogaki, oferindu-se să-l adopte pe ginerele său, Nagayoshi, și a-i da provinciile Owari, Mino și Mikawa. De două ori, Hideyoshi trimise epistole scrise de propria lui mână. Faptul că Shonyu nu-i răspundea prompt nu însemna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
le văd pe cele trei prințese. — Chiar așa? Bine, mă rog. Cu aceste cuvinte, Hideyoshi schimbă repede vorba, trecând la alte lucruri: — Ce zvonuri ai auzit pe lângă Râul Yodo și prin Kyoto, în timp ce erai pe drum? Ori de câte ori trimitea câte un mesager în locuri îndepărtate, Hideyoshi îi punea, inevitabil, și asemenea întrebări. — Peste tot pe unde am umblat, singurul subiect de conversație era războiul. Chestionându-l, mai pe îndelete, pe Sakichi despre condițiile din Kyoto și Osaka, Hideyoshi află că nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
alătura. Dar, în cele din urmă, poate impresionat de entuziasmul lui Hideyoshi, Niwa îi trimisese pe Kanamori și Hachiya cu primele întăriri din miazănoapte. Hideyoshi era mulțumit, dar încă nu se liniștise complet. Până la căderea nopții, sosiră de trei ori mesageri cu rapoarte despre situația din Ise. Hideyoshi citi depeșele și-i chestionă personal pe emisari, le încredință răspunsuri orale și dictă scrisori de răspuns în timp ce-și lua masa de seară. Într-un colț al camerei se afla un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Într-un colț al camerei se afla un mare paravan pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu auriu, o hartă a Japoniei. Privind harta, Hideyoshi întrebă: — N-am primit nici o veste din Echizen? Ce se-aude cu mesagerul pe care l-am trimis la clanul Uesugi? În timp ce vasalii săi veneau cu scuze despre distanța dintre provincii, Hideyoshi numără pe degete. Trimisese mesaje în Kiso și Satake. Rețeaua sa diplomatică fusese întinsă, cu grijă, în lungul și-n latul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
avantajoase decât înainte, încercând să-l convingă pe Ieyasu. Emisarii, însă, nu făceau decât să provoace indignarea lui Ieyasu și se întorceau complet descurajați. — Seniorul Ieyasu răspunde că Seniorul Hideyoshi este acela care nu-l înțelege pe el, transmise un mesager. Hideyoshi zâmbi forțat, ripostând: — Nici Ieyasu nu-mi înțelege mie sincerele sentimente. Dar, indiferent, ce altceva făcea, timpul petrecut în Sakamoto era ocupat exclusiv cu munca. Sakamoto era atât cartierul său general militar pentru Ise și partea de miazăzi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Ise și partea de miazăzi a provinciei Owari, cât și centrul rețelei diplomatice și de informații care se întindea din provinciile de la miazănoapte până în cele apusene. În calitate de centru al operațiunilor secrete, Sakamotu era mult mai convenabil decât Osaka. De asemenea, mesagerii puteau să vină și să plece din Sakamoto fără a atrage atenția în mod deosebit. La suprafață, cele două sfere de influență păreau să fie trasate distinct: Ieyasu de la est la nord-est, iar Hideyoshi din capitală, până în vest. Dar chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
clanului Mori nu aveam de gând nimic în provinciile apusene; aștepta să distrugă primejdioasele rămășițe ale călugărilor-războinici din Shikoku și Kishu; în sfârșit, aștepta să dezbine alianța generalilor care i se opuneau, din apropiatele provincii Mino și Owari. Torentul de mesageri nu se mai sfârșea, iar Hideyoshi îi primea chiar și în timp ce stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care-l așteptase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care-l așteptase: răspunsul lui Bito Jinemon, pe care-l trimisese ca al doilea mesager la castelul lui Ikeda Shonyu de la Ogaki. Oare era o veste bună sau rea? Nu mai primise absolut nici o știre de la emisarii pe care-i trimisese să câștige alte castele. Hideyoshi desfăcu scrisoarea, de parcă ar fi deschis plicul unui oracol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de parcă ar fi deschis plicul unui oracol, și o citi. Spuse numai atât: — Perfect. Noaptea târziu, după ce se culcase, se ridică, dintr-o dată, ca și cum tocmai i-ar fi venit o idee, și-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse garda, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat în așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o misivă către Bito. Grație marilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Shibata Katsuie, Sakuma Genba. Cu toate acestea, Shonyu era gata să susțină planul în fața lui Hideyoshi, și spuse: Mâine vom merge în tabăra principală de la Gakuden. Pentru planul său, noaptea se dovedi un sfetnic bun. În zori, însă, sosi un mesager, care îi spuse: Întrucât astăzi își face rondul de inspecție, probabil că Seniorul Hideyoshi se va opri la Castelul Inuyama, pe la amiază. Simțind boarea blândă de la începutul Lunii a Patra adiind peste el, Hideyoshi ieși călare din Gakuden și, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ia o măsură pozitivă, pentru a determina o schimbare, de un fel sau altul. — Asta e, spuse Hideyoshi cu glas tare. Decât să aștept până mâine dimineață când va veni aici Shonyu, mai bine trimit astă noapte la el un mesager. La primirea urgentei scrisori, Shonyu porni, în galop, spre tabăra lui Hideyoshi. Era schimbul al patrulea și încă nu se lumina de ziuă. — M-am hotărât, Shonyu. — Perfect! Ai să mă onorezi să fiu la comanda unui atac surpriză în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și nu-i lăsați lui Kazumasa timp nici să-și tragă sufletul. În cele din urmă, ceru orez și insistă ca masa de seară să-i fie adusă imediat. Hideyoshi nu uita niciodată să mănânce. Chiar și în timp ce mânca, însă, mesagerii continuară să circule între Gakuden și Inuyama. Apoi, sosi ultimul mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
sufletul. În cele din urmă, ceru orez și insistă ca masa de seară să-i fie adusă imediat. Hideyoshi nu uita niciodată să mănânce. Chiar și în timp ce mânca, însă, mesagerii continuară să circule între Gakuden și Inuyama. Apoi, sosi ultimul mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale. Împușcăturile răsunaseră, ici și colo, din primele linii, încă de la ivirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
suferind încă o înfrângere, fugiră spre Inaba. Astfel fu împrăștiată Unitatea a Patra. Unitatea a Treia, condusă de Hori Kyutaro, cuprindea cam din trei mii de oameni. Între unități se păstra o distanță de o leghe, una și jumătate, iar mesagerii asiguraseră mereu comunicarea între trupe, astfel încât, dacă Unitatea Întâi se odihnea, celelalte unități se opreau, și ele, una după alta. Deodată, Kyutaro își puse mâna pâlnie la ureche și ascultă: S-au auzit împușcături, nu-i așa? Chiar în acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fost anihilată de forțele clanului Tokugawa, nici chiar viața Seniorului Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți-vă imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa de tulburat? Ai dezertat? — Nu! Am venit să vă informez care e situația. Nu știu dacă am făcut-o din lașitate sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hidetsugu nu mai e în siguranță, se tângui el. Întoarceți-vă imediat! Kyutaro era luat prin surprindere, dar fruntea sa calmă înfrână impulsul de moment. — Faci parte din corpul de mesageri? De ce mă întrebați asta tocmai acum? Dacă nu ești mesager, de ce-ai venit în fugă așa de tulburat? Ai dezertat? — Nu! Am venit să vă informez care e situația. Nu știu dacă am făcut-o din lașitate sau nu, dar e o urgență și am alergat mâncând pământul pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
am alergat mâncând pământul pentru a-i informa pe Seniorul Nagayoshi și pe Seniorul Shonyu. Cu această ultimă precizare, omul dădu pinteni calului și dispăru, continuându-și drumul spre următoarea unitate din față. — De vreme ce a venit un vasal în locul unui mesager, nu putem decât să presupunem că oamenii noștri din spate au suferit o înfrângere totală. Stăpânindu-și neliniștea din suflet, Kyutaro mai rămase așezat un moment pe scăunelul de campanie. — Toată lumea la mine! Deja informați care era situația, vasalii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
glasul, cu amărăciune: — E trist s-o spun, dar nu avem nici o modalitate de a ține piept unui dușman atât de puternic. Misiunea noastră s-a încheiat aici. Adunându-și trupele, Kyutaro începu rapid retragerea. În acel moment, însă, patru mesageri de la Unitățile Întâi și a Doua sosiră împreună dinspre Nagakute, căutându-l. — Vi s-a trimis ordin să vă înapoiați și să vă uniți forțele cu avangarda. E comanda directă a Seniorului Shonyu. Kyutaro refuză sec: — Nici nu mă gândesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Întâi și a Doua sosiră împreună dinspre Nagakute, căutându-l. — Vi s-a trimis ordin să vă înapoiați și să vă uniți forțele cu avangarda. E comanda directă a Seniorului Shonyu. Kyutaro refuză sec: — Nici nu mă gândesc. Ne retragem. Mesagerilor nu le venea să creadă. — Bătălia abia începe! Vă rugăm să vă întoarceți pentru a trece imediat alături de forțele stăpânului nostru! repetară ei, ridicând tonul. Kyutaro ridică și el glasul: — Dacă am spus că mă retrag, înseamnă că mă retrag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
viață în apropiere de Inaba. Apoi, dând foc fermelor de pe drum, se apărară, în repetate rânduri, de trupele urmăritoare din clanul Tokugawa, pentru ca, în cele din urmă, să revină la tabăra principală a lui Hideyoshi din Gakuden, înainte de apusul soarelui. Mesagerii care veniseră să ceară ajutorul lui Kyutaro erau revoltați. — Ce fel de lașitate mai e și asta, să fugă în tabăra principală fără a arunca măcar o privire în urmă, la situația disperată a aliaților lui? — E clar că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui se întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție? sugeră unul dintre ei. Dar, în timp ce mâncau ceea ce le mai rămăsese din rații, auziră, deodată, strigăte învălmășite la poala colinei. Tocmai se întrebau despre ce era vorba, când un mesager de la Nagayoshi veni în fugă, spre ei: — Am fost atacați prin surprindere! Ne-au luat pe la spate! strigă omul, în timp ce se prosterna în fața taburetului de campanie al lui Shonyu. — Cum adică, v-au luat pe la spate? întrebă Shonyu. — O trupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]