KorAP: Find »[drukola/base=micuț & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...194 >

4,850 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

mai poate sta cu el. Nu e capabilă să-și șteargă din minte ceea ce i-a spus. El o privește cum începe să-și dacă bagajele. Își ia sacourile, pantalonii și pantofii, periuța de dinți și prosoapele. Are o valiză micuță și nu prea multe de împachetat. Ăsta e felul tău de a mă pedepsi? zice el cu amărăciune. Știi că n-am deloc puterea de a-ți rezista. Toți prietenii mei au prezis asta. Însă nici unul nu mă poate convinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
victorii și îl numește pe Mao „sufletul Chinei”. Domnișoara Lan Ping e în uniformă. Își înfășoară capul cu o eșarfă portocalie. Este înfățișarea pe care o cultivă - un soldat cu o urmă de zeiță romantică. Asta are efectul unui trandafir micuț într-o masă de verdeață. Cunoaște felul în care ochii bărbaților caută și înregistrează. Aparatul de filmat al inimii viitorului ei iubit. Tovarășele ei, inclusiv soțiile ofițerilor cu ranguri înalte, bârfesc. Subiectul este doamna Chiang Kai-shek Song Meilin. E vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
În următoarele câteva săptămâni, când ninge, când plouă. Într-o zi universul din Yenan e pus la înmuiat, ploaia transformând pământul într-o mlaștină. Pământul saturat devine o pastă mocirloasă. Vasele și cănile din cameră se inundă ca niște bărci micuțe. Pentru ca, a doua zi, să iasă soarele. Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o suprafață alunecoasă. Pe distanța de o milă pe care trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
de bătălie. Ea crede că el poate să o înveselească. Așa că ascultă. Condițiile mele de trai la Beijing erau foarte mizere, în contrast cu frumusețea vechii capitale. Stăteam într-un loc numit Fântâna cu Trei Ochi. Împărțeam cu șapte oameni o cameră micuță. Noaptea, ne îngrămădeam toți într-un pat făcut din pământ, încălzit dedesubt. Nu aveai loc să te întorci de pe o parte pe alta. Când aveam nevoie să fac asta, trebuia să-i previn pe cei care erau de o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
se deplaseze prin Europa. Japonezii se răspândesc ca un evantai peste Pacific. Mai aproape de casă, Mao își începe competiția strânsă cu Chiang Kai-shek având ca miză conducerea Chinei. Jiang Ching își sărbătorește următoarele patru aniversări ale zilei de naștere în micuța grădină de la gura peșterii lor. La treizeci și unu de ani, a devenit o expertă în cusut și s-a obișnuit cu transformarea camerei de zi în cartier general de război. Când și când, după ce se câștigă o luptă importantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
cum să joci cu foarte puțin capital. Încerc să mă asigur că statutul tău nu este amenințat. Țin sub observație pe oricine trece prin patul lui Mao. Mao doarme în fiecare zi cu femei diferite. Sunt fără număr. Înghite asta, micuța mea Cocor în Nori. Înghite. Încearcă să ieși la suprafața apei în care s-a înecat Zi-zhen. E doar o rețetă pe care o urmează. E pentru a absorbi elementul yin. El penetrează fete pe care i le aduc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
înțelegere între făuritorul acestei pagode și mine. Are glasul scăzut și ea de-abia îl aude. Însă nu spune nimic. El continuă. Întrebarea mea e de ce a pus constructorul peste nouă sute de statui ale lui Buddha pe fațada acestui templu micuț? Ce anume l-a motivat? Ce fel de nebunie? O fi fost cuprins de panică? Ce anume îl gonea din urmă? E un loc periculos în care să lucrezi. Ar fi putut să cadă în orice clipă. E foarte posibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
afecțiunea lui Mao. În acest sens, sunt demnă de milă, ostatică a propriului meu sentiment. Tot încerc să înving această stare. Sunt o afurisită de eroină. Nu a ieșit bine. Acum mi-e dor de fetița mea. De brațele ei micuțe încolăcite în jurul gâtului meu. De felul în care se strecura pe vârfuri noaptea ca să urce la mine în pat. O vreau înapoi și înnebunesc când mă gândesc ce-am făcut... Ce s-a întâmplat? Ce nu e în regulă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Aproape de fiecare dată când mă duceam, îmi dăruia un poem de-al său sau scris de alții. Toate, așternute în minunata lui caligrafie, pe hârtie de orez. Odată, Mao m-a întrebat: Ești de acord că Yenanul seamănă cu o micuță curte imperială, Fairlynn? Eram sigură că glumește, așa că i-am răspuns: Nu, căci aici nu există un consiliu de o sută de consilieri. A râs și mi-a spus: Asta e ușor. Hai să facem un consiliu. Să întocmim o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
după moartea lui Mao. Națiunea va fi oare de acord cu acțiunea? Ar putea ea să se întoarcă împotriva lor? 6 octombrie. Hua Guo-feng o cheamă pe Jiang Ching să se întâlnească după-amiază în Sala Milei. Secretara lui Jiang Ching, Micuța Lună, întreabă despre motivul întrevederii. Publicarea celui de-al cincilea volum al operelor răposatului președinte. Răspunsul e dat fără vreo ezitare, pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar clară. Îi voi transmite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
după-amiază în Sala Milei. Secretara lui Jiang Ching, Micuța Lună, întreabă despre motivul întrevederii. Publicarea celui de-al cincilea volum al operelor răposatului președinte. Răspunsul e dat fără vreo ezitare, pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar clară. Îi voi transmite mesajul cât mai repede posibil. Doamna Mao Jiang Ching își face apriția în ușă. E îmbrăcată la costum, cu o eșarfă nisipie la gât. Se apropie cea de-a șaizeci și treia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
loc, ițindu-se pe lângă trotuar. Își întinde brațele departe și începe să cânte ca eroina din opera ei. Va sparge pavajul din grădină și va croi drum din cel mai sumbru colț, pentru a găsi aer și lumină! Seara cuprinde încăperea. Micuța Lună stă lângă telefon. Încă nici un răspuns de la biroul lui Chun-qiao? întreabă Doamna Mao. Nu. Dar de la Yao? Nici de acolo. Apropo, Doamnă, am pierdut legătura și cu Wang. În mintea ei are loc o coliziune subită de gânduri, în urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
nou asupra ei. Chipul tatălui. Lacrimile mamei. Durerea iese la suprafață. Groaza. Apele cresc, au cuprins-o până la gât acum. Îl aude pe tatăl ei urlând. Lasă-te păgubașă! De ce e atât de liniște aici? De ce te uiți la mine, Micuță Lună, ca un suflet care se deșteaptă? Am ghicit? Au cotropit lupii, în cele din urmă, țara mea? Încetează! Nu mai tremura ca o lașă! ... Bănuiesc că nu mai pot face... nimic. Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Armata a fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de mult timp ca să mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
fost întotdeauna punctul meu slab. Tovarășul președinte nu mi-a lăsat suficient de mult timp ca să mă descurc cu căpeteniile războinice. Căpeteniile războinice... poate că... nu aș putea spune că Mao însuși nu a pus capcana... Vino încoace, Micuță Lună. Micuța Lună se ridică. Trupul ei subțire ca un băț e țeapăn și ochii ei sunt înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în câteva minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
înghețați. Haide, fetițo, vino și așază-te lângă mine. Hai să pălăvrăgim. Înveselește-mă. Hai să-ți spun povestea vieții mele. Pentru că în câteva minute va fi o cu totul altă poveste. Voi fi numită Demonul cu Oase Albe. Haide, Micuță Lună, desfă lacătul de la gura ta strânsă. Nu e atrăgător când îți încleștezi maxilarele așa. Ești o fată frumoasă. De ce nu mă lași să-ți aranjez sprâncenele? Adu-mi forfecuța. Trebuie să o fac acum ori niciodată. Nu? Ce s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
frumoasă. De ce nu mă lași să-ți aranjez sprâncenele? Adu-mi forfecuța. Trebuie să o fac acum ori niciodată. Nu? Ce s-a întâmplat? Nu te mai zgâi la mine ca și cum tocmai ai fi înghițit un ou stricat. Haide, curaj! Micuța Lună își mișcă forțat gura și respiră inegal. Mă plictisesc să-mi tot ascult propriul glas. Unde sunt lupii? În tăcere, ea își mănâncă ultima masă în calitate de Doamna Mao. Îi poruncește Micuței Luni să i se alăture. Însă tânăra nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ai fi înghițit un ou stricat. Haide, curaj! Micuța Lună își mișcă forțat gura și respiră inegal. Mă plictisesc să-mi tot ascult propriul glas. Unde sunt lupii? În tăcere, ea își mănâncă ultima masă în calitate de Doamna Mao. Îi poruncește Micuței Luni să i se alăture. Însă tânăra nu e în stare să mânânce, oricât s-ar sili. Desface scoicile cu bețișoarele și pune carnea pe farfurioara lui Jiang Ching. Mulțumesc. Îți sunt recunoscătoare pentru loialitate și mi-aș dori ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
ei. Doamna Mao se așază cu fața la perete. I se ordonă să facă păpuși pentru export. Trebuie să-și îndeplinească sarcina de producție zilnică. Păpușile vor fi vândute în magazine pentru copii din întreaga lume. Ea coase rochițe colorate de trupurile micuțe din plastic. Zeci, sute, mii de păpuși între 1976 și 1991. Brodează primăvara pe rochii, desenează flori din imaginație. Când gardienii nu se uită, brodează pe ascuns numele ei, Jiang Ching, pe partea interioară a cusăturilor rochițelor. Și apoi e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

amiază, dar nu le mai auzi șoaptele, le-au acoperit cântecele soldaților și ai un nod În gât, aici, În fața trenului plin de soldați, tu nici măcar nu ai dreptul să plângi, tu nu ești logodnica celui care pleacă, ești doar micuța, slăbănoaga cumnată, nu poți decât să ghemuiești În palma transpirată batistuța pe care ai s-o fluturi atunci când trenul o să Înceapă să se miște, poate că, atunci când peronul o să-i alunece sub ochi, Hermann o să te zărească În sfârșit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
uscați de permanentul ei proaspăt, de proaspătul vopsit, licărind ca arama Într-un asfințit senin de septembrie, se Încrucișează ultrasunete, semnalele liliecilor, priviri pline de subînțelesuri. Atenție! Filmare cu Încetinitorul! Buni se ridică, mai Întâi se ridică umerii gheboșați, apoi micuța cocoașă care Îi Îndoaie gâtul În față, apoi genunchii tremurători, vezi? vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi vezi cu câte grade i s-au mai flexat genunchii, umerii, gâtul, coatele, cât de mult a mai Îmbătrânit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
altfel arată chiar și cea mai banală călătorie... * — Vreți să spuneți, domnule profesor, că aceasta a fost o călătorie banală? Vocea tânărul sună insinuant, dar el nu-și ridică ochii, toarnă mai departe, cu atenție, vinul de Chianti direct din micuța damigeană acoperită cu rafie Împletită În paharele de plastic, — A, nu! Orice aș putea să spun, dragul meu Antonio, dar nu și că a fost o călătorie banală! Doar acolo mi-am Început viața! Acolo mi-au rămas părinții, frații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

propriile lor fuste, ajunseră și ele tot acolo, țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a caftanelor și a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și de îndârjită, înverșunată să-i termine pe toți cu lătratul ei. era cu adevărat comică, ba chiar cuceritoare. După ce ascultă atent zgomotele neobișnuite care veneau din salonul cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
casei cu ochii închiși.Era una dintre marile plăceri ale vieții și unul din puținele lui momente de relaxare. Simțea aroma cozonacilor abia scoși din cuptor. Aproape o sută de cozonaci pentru familie, slugi și nevoiași. Auzea tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva slugi spărgeau de zor lemne pentru toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
mult. Doi servitori îmbrăcați în șalvari și cu turbane din aceeași mătase roșie stingeau lumânările din sfeșnicele de tinichea, în timp ce alți doi trăgeau încet cortina și așezau mici lumânări aprinse pe marginea podiumului. Dante Negro tocmai se strecura pe ușa micuță, încercând să treacă neobservat, când ochii doamnei Ledoulx îl descoperiră cu o uimire soră cu satisfacția deplină. Tânărul avea o siluetă perfectă, un aer european, barba potrivită după moda italiană și misterul acelui ochi acoperit cu o panglică neagră. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]