3,107 matches
-
de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la hotelul Savoy și s-a încheiat cu un spectacol grandios. Invitații au fost conduși pe o terasă care cu priveliște spre râu, unde mirele și-a surprins mireasa cu un splendid cadou: hidroavionul ei personal, de patru locuri, legat cu o imensă panglică roz. Feicita pereche s-a urcat în el și a pornit pe Tamisa, începându-și voiajul de nuntă într-un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
casa lui. Pe flăcău, focul dragostei îl cuprindea tot mai tare. A stat de vorbă cu tânăra de câteva ori întâlnindu-se la marginea unui lăstăriș și au hotărât să fugă la părinții băiatului. Mult s-au mai bucurat neamurile mirelui, dar și gospodarul s-a supărat văzând că fata i-a plecat din bătătură. Au trecut mulți ani până i-a trecut supărarea. El știa că fiica lui este suferindă și de aceea nu era de acord s-o mărite
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
clipa, intrată în derutată, când moare!? A murit și satul? În satul meu, câinii nu mai latră, cocoșii nu mai cheamă diminețile. Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și vinul; dintre toți a rămas vecinul. S-a deșirat ochiul satului spre soare și spre lună, nimeni nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
s-au întors la arat. Murim de două ori? În amintirea familiei Marin Ghiță din Bușteni Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de floare. Ce laude să aduc acestui miraj năuc, dislocat din timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
amintire. Un glas striga: nu te mai teme! Prin zăbrelele privirii a orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi și râme-n iarbă, cu jocuri de săgeți și de cuvinte spuse de mire; cu salturi și voci amatoare de bătrâni erau cântece străine-n rostire. Încerc pereții camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
făptură și fără chip doar glasul îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lipiți ca niște gemeni; așa va fi când te pregătești de ducă, ca o nălucă? Zăbovesc cu mâinile pe piept, deși încă nu am pus nici o cărămidă la casa crescută din cetatea, fără statui și fără fastul din vechime! Nici un mire n-a avut putere, atunci, să-i oprească! La Ada Kaleh prigonirea a pus mâna pe trăgaci, a înecat fântâna și izvorul a coborât sub apele mari! Brațul unui potop a acoperit tot, istorii și legende nu se mai adapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru a trece, mistuit de iubire, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe cei păcătoși." 14. Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?" 15. Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti. 16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Ioan au venit la Isus, și I-au zis: "De ce noi și Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?" 15. Isus le-a răspuns: "Se pot jeli nuntașii cîtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, cînd mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti. 16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea. 17. Nici nu pun oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo vor fi plînsul și scrîșnirea dinților. $25 1. Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întîmpinarea mirelui. 2. Cinci din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
înțelepte le-au răspuns: "Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vînd untdelemn și cumpărați-vă." 10. Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, și s-a încuiat ușa. 11. Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare, și au zis: "Doamne, Doamne, deschide-ne!" 12. Dar el drept răspuns, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Bizanțul tocmai cînd acesta Întreținea cele mai bune relații cu Londra, unde se duceau și de unde veneau domnițele cu căruța, cu toptanul, cu lăuta, cîntînd muzică bizantină, mireasă ornamentată cu bijuterii extrem de scumpe din aur vechi și briliante cumpărate de mire tocmai de la Londra, ca la noi, la români, mergînd astfel el, mirele, cu cercul istoriei, demonstrînd că se-nvîrte, cu bățul, cu telecomanda, ca ventilatorul, emoționat Însă și de perspectiva răscolitoare oferită sub orizont de aleasa inimii lui ce n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se duceau și de unde veneau domnițele cu căruța, cu toptanul, cu lăuta, cîntînd muzică bizantină, mireasă ornamentată cu bijuterii extrem de scumpe din aur vechi și briliante cumpărate de mire tocmai de la Londra, ca la noi, la români, mergînd astfel el, mirele, cu cercul istoriei, demonstrînd că se-nvîrte, cu bățul, cu telecomanda, ca ventilatorul, emoționat Însă și de perspectiva răscolitoare oferită sub orizont de aleasa inimii lui ce n-avea În picioare decît o emoționantă pereche de sandale fine c-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o pulbere identic de fină de culoarea aurului, În vreme ce nașa a Îmbrăcat doar o rochie din colecția miresei cu un imprimeu din scoarță de copac, cum Își lipesc locatarii din clasele de sus pe perete, gri-ivoire. Iar cînd au ieșit mirii la soare, odată s-a oprit ploaia ca printr-o minune, o minune cel puțin similară dacă nu chiar și mai evidentă decît aceea tot de ordin meteorologic ce urma să se producă În timpul vizitei Papei Ioan Paul al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care slujba a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul Gherasim ce tocmai terminase de scris o carte extrem de importantă despre mînăstire, felicitări urări șampanie, apoi țuică fiartă și vin fiert la momentul oportun, cînd l-am călcat cu putere pe mire pe picior, cu dreptul, cu sandaua fină, așa cum se și aștepta toată lumea cu răsuflarea tăiată din uvulă, Mariana Meleșcanu pierzîndu-și pînă și glasul de emoție cînd s-a trezit cu florile-n brațe În timp ce măicuțele-i dădeau Înainte cu șușotitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
an, ceva mai atenuat, dar atunci au prins să șoptească mai tare și s-au Înfierbîntat mai abitir cînd au văzut tortul În formă de triunghi - sigla miresei -, de 1,5 metri Înălțime, lățimea nu se specifică deoarece din ea mirele și mireasa mînă-n mînă au servit cu cealaltă mînă pe fiecare dintre invitații ce s-au trezit apoi Într-o livadă magică cu haiduci Învîrtindu-se În jurul focurilor care rumeneau porcii și berbecuții puși la proțap, așa cum Își vor aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
folosirea copiilor ca instrumente de cult”. E tristă și acum. Da’ noi! Deschid televizorul să văd un meteo. Din buletinul meteorologic Vremea aflu că și domnul nostru Păunescu e bîntuit de nouri, deznădejde, spaime și Întristare. „Ura s-a intensificat. Mirii fug unul de altul În ziua logodnei.” Păi cum să nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători și alți iubitori de animale. „Căpriorii și căprioarele nu mai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i se părea penisul lui Hercule. Se topea. Părțile emoționale erau hămesite după Patrick. Micile ironii ale vieții. Tatăl trecea din femeie în femeie, ca Ulise dintr-o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lung în urma lui. Îi veni să se frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu plângea nimeni, toți erau veseli și peste măsură de beți. I se oferi o sticlă, o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îl trase o femeie grasă de mânecă. Era fardată strident, cu coafura numai „sarmale” și îi atârnau dizgrațios vreo trei rânduri de gușe... - E intrarea liberă la petrecere, dragă domnule! Dacă doriți să veniți, sunteți bine primit. La miezul nopții, mirii - ptiu, că frumoși mai sunt, cum stau ei acolo, întinși! - se vor trezi la viață și vor petrece noaptea nunții, conform obiceiului. Dimineață, după perinița și ciorba de potroace, or să plece în luna de miere. Vor muri din nou
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de copil se Îmbujorează la gândul secret al șotiei ce se pune la cale. Mă Întorc la cămin liniștit și-l anunț pe Bazil ca mâine să fie prezent la Sfatul Popular al Sectorului 3 pe post de martor din partea mirelui. (miercuri) „O iei În căsătorie pe...?“ Se uită la mine pierdută, Înfricoșată; crede că-i voi face o farsă și că voi spune „nu“. O observ cum se concentrează să nu izbucnească În plâns, Își ține respirația, are fruntea plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am să-ți fac? zise doamna Alexandrescu misterios, oprindu-l în antreu. Nu ghicești?... Atunci poftim încoace! Titu Herdelea tocmai se despărțise de Grigore Iuga după masa de la Predeleanu. Era, firește, în costumul cel bun, pimpant și elegant ca un mire. Doamna Alexandrescu îl introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]