3,411 matches
-
acestor arbori variază între 150-200 ani. Codrii de Arama sunt situați în comuna Agapia pe dealul Filioara, fiind alcătuiți în cea mai mare parte din goruni seculari. La poalele dealului se află pârâul Filioara cu pâlcuri de răchitișuri și mici mlaștini. În jur sunt pajiști. La asfințit se poate admira sub lumina razelor de soare “văzduhul tămâiet” descris de Mihai Eminescu în "Călin - file de poveste". Toamnă odată cu schimbarea culorii frunzelor peisajele au culori care fac peisajul să pară de poveste
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Printre cele mai importante râuri se numără: În republică sunt peste 200 de lacuri, cele mai multe însă cu o suprafață de mai puțin de 1 km² și cu adâncimi între 1 și 3 m. Cele mai multe lacuri se află în zonel mlăștinose. Mlaștinile acoperă suprafețe întinse (10-70 km², cele mai întinse ajungând la 100 km²) și de obicei îngheață în decembrie. În timpul primăverii sau toamnei ele devin imposibil de traversat datorită înundațiilor. Printre cele mai importante lacuri se numără: În republică nu există
Mari El () [Corola-website/Science/305931_a_307260]
-
dobrogene (stufărișuri și rogozuri), precum și din plante acvatice (în special nuferi). Insula Popina reprezintă un loc de popas important pentru păsările migratoare. Primăvara, în această zonă cu vegetație xerofilă și joasă poposesc, venind din alte zone mai calde, păsări de mlaștină (codobaturi venite din Congo), precum și păsări de pădure cum ar fi privighetoarea roșcată ("Luscinia megarhynchos"), presura cu cap negru ("Emberiza melanocephala"), ciocârlia de Bărăgan ("Melanocorypha calandra") ș. a. De asemenea, Insula Popina este un loc important de cuibărit pentru călifarii albi
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
Zona cea mai umedă o constituie versanții nordici ai Munților Elbrus (1000-2000mm/an), datorită aerului umed adus de deasupra Mării Caspice. Hidrografia: râurile sunt rare, au un regim torențial în cursul superior și seaca în cel inferior, unde debușează în mlaștini și sărături. Lacurile sărate mari punctează zone joase ale unora în depresiunile interne, cum sunt: Lacul Namek, Nahtegan, Task. Vegetația este dominată de stepe uscate, formațiuni deșertice și xerofile montane. Pădurile sunt prezente doar pe unii versanți exteriori ai munților
Geografia Iranului () [Corola-website/Science/305979_a_307308]
-
fi citită pe nerăsuflate, oricât de pasionantă și tulburătoare ar fi ea. La puține alte lecturi am simtit nevoia să mă opresc după câteva pagini, paragrafe sau chiar fraze pentru a-mi lua răgaz și a mă reculege. “Omul de mlaștină”, cartea lui Claudiu Iordache, nu este o lectură obișnuită, comodă, deconectantă, ci un text răvășitor. O carte despre neamul celor care simt, sau cred că simt, sau pretind că simt, românește. O carte despre România, ba nu, despre ce-a
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
precizat că, peste câțiva ani, zona ar putea deveni loc de agrement, unde bucureștenii să poată găsi o oază de aer curat. Oricum, perimetrul lacului nu mai poate fi folosit pentru construcții, cum se intenționa, deoarece fundul său este o mlaștină. Ca urmare, a fost inițiată o comisie de specialiști formată din academicieni, profesori universitari, experți în domeniu etc., care au început să lucreze la elaborarea unui studiu științific, în vederea demonstrării importanței acestei zone, pentru ca ea să poată primi statutul de
Văcărești () [Corola-website/Science/303448_a_304777]
-
Eugeniu de Savoia au cucerit Timișoara din mâinile otomanilor, deschizând două secole de dezvoltare urbană în directă legătură cu stăpânirea austriacă și austro-ungară. Chiar în acela an a început redesenarea Timișoarei, care a devenit dintr-o cetate medievală înconjurată de mlaștini o fortăreață modernă cu străzi sistematizate. În 1716, teritoriul actualei piețe era traversat de la colțul nord-vestic la cel sud-estic de un val de pământ, care făcea parte din fortificațiile Timișoarei. La exteriorul său era șanțul cetății. Dacă la acel moment
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
mai bine de 6.000 de ani în urmă. Poziția geografică a vetrei pe care s-a dezvoltat orașul Timișoara, aproape în centrul unei zone delimitate de trei artere importante de circulație (Mureș, Tisa, Dunărea), fertilitatea Câmpiei bănățene, luncile și mlaștinile întinse din preajmă au oferit, încă din vechime, condiții favorabile de hrană și viețuire a oamenilor. În cartierul Fratelia au fost descoperite vase ceramice aparținând culturii Vinca, iar în altă locație, un complex de locuințe și ceramică. De asemenea, au
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
cu o nouă strategie. La 22 aprilie 1552 o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed-Pașa pleacă de la Adrianopol, iar peste două luni ajunge în fața Timișoarei, înconjurând-o în două zile. Se construiesc poduri peste râu, iar mlaștinile sunt acoperite cu lemn și scânduri. Luptele au continuat 25 de zile, iar cei 160.000 de mii de turci atacau cetatea apărată de numai câteva mii de creștini. Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
din lemn, străzile fiind pavate cu lemn. Apa folosită pentru spălat și băut provenea din râul Bega (numit din greșeala Timiș), dar tot aici se aruncau și gunoaiele. Orașul avea un caracter policentrat, din cauza condițiilor geografice (foarte multe canale și mlaștini). Din necesități de ordin militar a fost nevoie ca fiecare cartier să fie fortificat. Fortificațiile, în afară de castel, sunt realizate din lemn și pământ. Cu excepția unei perioade de la sfârșitul secolului XVI, orașul nu va mai suferi asedii până la sfârșitul secolului XVII
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
varfurile salinet ale caii acoperite, iar ultima structura defensiva era glacisul.Glacisul reprezenta o panta inclinata de pamant, cu inclinatia inspre exterior adica inspre inamic. Dacă inițial, apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
exterior adica inspre inamic. Dacă inițial, apa a jucat un rol important în apariția așezării, dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul inferior. Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central europeană, devenind apt să facă
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
inferior. Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central europeană, devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin urmare, lucrările de regularizare a cursului Bega și Timișului și desecarea mlaștinilor au schimbat radical imaginea orașului. Orașul este lovit în martie 1738 de o cumplită epidemie de ciumă, care face un mare număr de victime (aproximativ 1.000 din totalul de 6.000 de locuitori). Un incendiu devastator distruge aproape tot
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
iubitorii de botanica sau ornitologie nu va fi niciodată plictisit de o astfel de varietate de specii pot fi rar găsit în alte părți ale Poloniei. Zona este populată din abundență cu numeroase plante: mușchi, mușchi de turba, salcie de mlaștină sau salcie de Laponia, precum și un număr limitat de gammarus, bureți și broaște țestoace europeane. O paletă mai bogată de specii de păsări locale: cocosul de munte negru, lebădă albă și neagră, cocorul, bufnita de Ural, cormoranul, stârcul cenușiu, ciocănitoarea
Voievodatul Varmia și Mazuria () [Corola-website/Science/299965_a_301294]
-
Pașcani-Iași pe care a finalizat-o la 20 mai/1 iunie 1870. Gara Iași a fost construită într-o zonă mlăștinoasă de pe șesul Bahluiului, după planurile arhitectului austriac Wachter. Lucrările la clădirea gării au întârziat mult. Pentru a ieși din mlaștină, constructorii au înălțat terasamentele cu aproximativ doi metri. Aflat într-o vizită la Iași, principele Carol a inspectat gara la 21 aprilie 1869, fiind întâmpinat de inginerul șef al companiei austriece și de întregul personal. Lipsa de stabilitate a solului
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
interes național: Pădurea de Argint, Codrii de Aramă și Rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă. Parcul prezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri mixte, păduri caducifoliate, păduri în tranziție, pajiști ameliorate, vârfuri, culmi, abrupturi stâncoase, grote, văi, mlaștini și turbării) cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul acestuia au fost identificate 10 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri de
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
hypoleucos"), cucuvea ("Athene noctua"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus apus"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), fâsă de luncă ("Anthus pratensis"), fâsă de munte ("Anthus spinoletta"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus"), pițigoi moțat ("Aegithalos caudatus"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufniță ("Bubo bubo"), șorecar comun ("Buteo buteo"), mătăsar ("Bombycilla garrulus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), erete de
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
lacuri mari și mici (ghioluri, japșe), legate între ele sau legate de brațele fluviului, prin gârle și canele. Rețeaua de ape este mărginită de porțiuni de uscat, numite grinduri. are aspecte variate ocupând diferite medii: ape curgătoare, ape stătătoare, (lacurile, mlaștinile), terenurile inundabile, grindurile, dunele, plajele. Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante. Prin unele locuri vegetația este atât de bogată, încât apele apar ca niște ochiuri de oglinzi ce strălucesc din vasta întindere
Vegetația Deltei Dunării () [Corola-website/Science/313171_a_314500]
-
sus. Partea laterală a capului cu abdomenul sunt albe. Nu există un dimorfism sexual la nagâț. Sunt bune zburătoare, pasărea având 70 - 80 cm cu aripile deschise. Era o pasăre extrem de detestată în Evul Mediu. Atunci când românii se ascundeau în mlaștini de teama năvălitorilor tătari, nagâțul îi semnala, zburând în jurul lor și făcând zgomot. Se mai numește și "câine-tătărăsc" din această cauză. În germană, nagâțul se numește "Kiebitz" ; termenul "chibiț" vine de la comportamentul insuportabil al acestei păsări pe care l-am
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
robur, Quercus petraea, Fraxinus excelsior, Ulmus procera, Acer campestris. Pe suprafețe mai restrânse, cu condiții microclimatice sau edafice (de sol) specifice, în cadrul etajelor mai sus amintite apare și o vegetație intrazonală, după unii autori, azonală: asociații de luncă, asociații de mlaștină, asociații de terenuri salinizate, vegetație sagetală sau ruderală. Solurile sunt din Clasa argiluvisoluri (soluri brune argiloiluviale, soluri brune luvice soluri brune luvice și soluri brune acide, luvisoluri albice). Clasa cambisoluri: (soluri brune acide) Clasa solurilor hidromorfe (soluri negre clinohidromorfe) Soluri
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
un sistem de toleranță, un sistem care este cauza surzeniei și orbirii fizice și care încercăm să-l prevenim”. Helen Keller s-a alăturat grupului „Industrial Workers of the World” în 1912, spunând că „socialismul parlamentar s-a scufundat în mlaștina politică”. Ea a motivat că a activat în acest grup deoarece era preocupată de probleme legate de orbire și alte dizabilități: „Am fost numită în comisia care efectuează investigații legate de orbire. Pentru prima dată, eu, care am crezut că
Helen Keller () [Corola-website/Science/313544_a_314873]
-
administrativ al comunei Aliman, satul Dunăreni. Rezervația naturală are o suprafață de 704 ha, și reprezintă o zonă de ape stătătoare (un lac de luncă format în urma procesele de eroziune și de depunere a sedimentelor fluviale pe o vale secundară), mlaștini și terenuri arabile, ce adăpostește și găzduiește specii protejate de păsări acvatice migratoare, cât și specii de păsări care iernează pe teritoriul ariei. "Pelecanus crispus, Aythya nyroca, Branta ruficollis, Chlidonias hybridus, Pelecanus onocrotalus, Phalacrocorax pygmaeus, Platalea leucorodia, Plegadis falcinellus, Ardeola
Lacul Dunăreni () [Corola-website/Science/314025_a_315354]
-
kg. Pielea este foarte groasă, aproape lipsită de păr, de o culoare brun-cenușie pe spate, dar mai deschisă, roz, pe partea ventrală. Urechile și nările ramân la suprafața apei când restul corpului este scufundat. Hipopotamii trăiesc în apropierea râurilor, lacurilor, mlaștinilor sau a altor ochiuri de apă, de obicei în grupuri de 7 până la 15 indivizi. Nu există un dimorfism sexual evident, astfel că femelele și tinerii masculi sunt adesea confundabili. În cursul zilei dorm și se odihnesc în apă sau
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
pentru fabricarea dinților falși. Hipopotamul pitic ("Hexaprotodon liberiensis") reprezintă a doua specie a familiei "Hippopotamidae". Exemplarele acestei specii sunt mai puțin acvatice decât rudele lor mai mari, dar trăiesc de-a lungul apelor curgătoare și în pădurile umede sau în mlaștinile din vestul Africii. Are mărimea unui porc domestic. Imagini Video
Hipopotam () [Corola-website/Science/314225_a_315554]
-
Cetățile sunt așezate în centrul comunei Stremț, circa nord-vest de Teiuș, pe valea cu același nume, într-un loc puțin ridicat și înconjurat de o zonă care era mlăștinoasă. Alegerea locului de zidire a cetății a fost determinată de prezența mlaștinilor, alimentate dinspre nord de un izvor ce există și astăzi, care împiedica accesul spre cetate din trei părți (nord-est, sud și vest). La cetate se poate ajunge ușor, plecând din Teiuș, pe valea Stremțului, până în centrul comunei Stremț, iar de
Cetatea medievală a Diodului () [Corola-website/Science/314352_a_315681]