4,567 matches
-
care-l ocupă după o luptă cu voievodul Kievului și-1 anexează la Lituania, apoi se aruncă să recucerească cetate cu cetate din mâinile moldovenilor, începând cu Brațlavul. Variantele cronicii scurte lituaniene menționează că, în toate cetățile enumerate mai sus, moldovenii au fost trecuți prin sabie. La Camenița au fost prinși Teodor Coriat și Roman și duși în captivitate la Wilno, în Lituania. Tot acolo a fost luat prizonier și comandantul ambelor oștiri, cu numele Nestysa, numit în unele izvoare și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
bătălia de la Nicopole alături de Baiazid, contribuind la desăvârșirea dezastrului armatelor creștine, între care se aflau și românii cu Mircea cel Bătrân. Învins definitiv, în 1398, într-o nouă luptă cu Timur Kutlu, în care a fost ajutat de lituani și moldoveni, Toktamâș se refugiază la Kiev, cu numeroasa sa familie, cerând adăpost lui Vitold. Acesta l-a primit cu bunăvoință. Respingând cererea de extrădare a lui Timur Kutlu, Marele Duce al Lituaniei s-a gândit să-l folosească pe fostul mare
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Lituania, Podolia, Rusia Roșie, supuse Coroanei polone, și Moldova, dar și de dorința de revanșă pentru recucerirea tronului lui Toktamâș. În acest scop, el a mobilizat o armată foarte puternică, alcătuită din lituani, tătarii lui Toktamâș, teutoni, ruși și moldoveni, cu care a înaintat până la râul Worskla. Acolo, și-a întărit tabăra cu „care ferecate cu lanțuri de fier cu multe sinețe, tunuri și arcuri cu vârtej”. Dar, atacul impetuos dat în ziua de 12 august 1399, de către Iedighei împotriva
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nord, dar a trebuit să adopte o politică elastică între tătarii lui Toktamâș, adăpostiți în Lituania, cu care îl putea presa Vitold, și aceia ai lui Iedighei, stăpânul Hoardei de Aur, după anul 1400. Un sol al său, Costea valahul (moldoveanul), a fost trimis, pe de altă parte, la Vladislav Iagello, ca să pregătească relațiile de bună vecinătate cu Polonia. Așa ceva era necesar, deoarece mulți tătari din trupele lui Toktamâș - unele izvoare vorbesc de un număr de 35.000 de luptători, egal
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
până la curtea din Suceava. Din cercetările istoricilor noștri anteriori, nu am putut afla ce împrejurări i-au aruncat pe aceștia până în Moldova. Lipsa de izvoare în legătură cu ei lasă și mai departe problema neclarificată. Să fi fost ei, oare, prinși de moldovenii, care au participat alături de poloni la operațiunile militare din anul 1455? Dar, atunci, i-ar fi lăsat polonii să le scape din mâini? Sau poate, mai degrabă, se vor fi refugiat aici, în speranța că vor afla ajutor, or cel
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Aceasta se desprinde lesne dintr-un text din Cronica lui Dlugosz, în care citim că, în 1460, Cazimir, aflat în luptă cu regele Boemiei, cerea ajutor armat lui Hagi Ghirai, hanul Crimeii și lui Ștefan cel Mare. Nu știm dacă moldovenii au sosit în tabăra regală, dar pe tătarii Crimeii îi găsim alături de oastea polonă, plecată în Pomerania, cât și la Radom, în 1461, când Hagi Ghirai dădea regelui un act, prin care consimțea la alipirea unor teritorii lituano-ruse. E probabil
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
polon. Ștefan a înțeles destul de bine îngrijorarea lui Cazimir și și-a luat în scris acest angajament. „Și-apoi pe fiii lui Sed-Ahmet, cari prin mila lui Dumnezeu, sunt acum în mâinile noastre, împreună cu alți căpitani și ulani - spune voievodul moldovean - avem să-i ținem cu tărie și statornicie în mâni tari și credincioase, și n-avem să le dăm drumul niciodată, nici să-i dăm în vreo parte oarecare sau în mâna cuiva, fie litvanilor sau basarabilor, fie țarului Ag-Ghirai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a respins. Cazimir, menționează Dlugosz, fusese înștiințat la timp de Mengli-Ghirai - a Caesare Tartarico Cziswolhano, Megli-Geren, filio Eczi-geri amico et confederato suo tempestive veloci nuncio avisatus. Ultima coloană însă, năvălind în Moldova, a fost bătută strașnic de trei ori de moldoveni. Folosindu-se de locurile favorabile, Ștefan a ucis mulți tătari și a prins viu pe însuși fiul lui Mamak. O sută de soli a trimis acesta la voievodul Moldovei cu amenințarea de răzbunare, în caz că nu va reda libertatea fiului său
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cel Mare, în iulie, la Vaslui, de unde scria regelui polon, că nu poate veni să presteze jurământul feudal, fiind amenințat de tătari și de transalpini (munteni) cu turci. La fel, nu știm unde au fost ajunse trupele lui Eminek de către moldoveni și nici dacă au mai fost și alte incursiuni ulterioare, cu care moldovenii să fi angajat dueluri. Fapt cert este că, în luptele care au avut loc în deșertul sarmatic sau, poate în cel scitic, cavaleria moldovenească a urmărit cetele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
veni să presteze jurământul feudal, fiind amenințat de tătari și de transalpini (munteni) cu turci. La fel, nu știm unde au fost ajunse trupele lui Eminek de către moldoveni și nici dacă au mai fost și alte incursiuni ulterioare, cu care moldovenii să fi angajat dueluri. Fapt cert este că, în luptele care au avut loc în deșertul sarmatic sau, poate în cel scitic, cavaleria moldovenească a urmărit cetele prădalnice până în marginile Crimeii, unde a fost prins viu însuși Eminek Mârza, de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în secolele XVIII-XIX. Dintr-o scrisoare a lui Mengli Chirai, trimisă lui Mahomed al II-lea la sfârșitul primăverii anului 1476, aflăm că regele Cazimir a ezitat să-și ajute vasalul, datorită amenințărilor hanului. „Dacă tu te vei uni cu moldoveanul, noi nu vom avea mai mare dușman decât pe tine. Dacă însă neunindu-te cu moldoveanul, te vei împăca cu padișahul nostru și noi, de asemenea, vom fi buni prieteni”. Din ea, reiese clar că Mengli Ghirai devenise un instrument
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la sfârșitul primăverii anului 1476, aflăm că regele Cazimir a ezitat să-și ajute vasalul, datorită amenințărilor hanului. „Dacă tu te vei uni cu moldoveanul, noi nu vom avea mai mare dușman decât pe tine. Dacă însă neunindu-te cu moldoveanul, te vei împăca cu padișahul nostru și noi, de asemenea, vom fi buni prieteni”. Din ea, reiese clar că Mengli Ghirai devenise un instrument în mâinile lui Mahomed al II-lea, pe care îl putea manevra în orice direcție ar
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
arme - adăugă el -, au putut fi văzute până la Nipru. Strălucita victorie de la Ștefănești și urmărirea fugarilor în exploatarea succesului a fost comunicată lui Cazimir printr-un sol, deși acesta nu merita. Letopisețul moldovenesc, în prelucrarea lui Grigore Ureche, relatează că moldovenii „apucându-se de tătari și pre lesne bătându-i, i-au gonit până la Nistru”, numai. Din relatările lui Dlugosz, însă, se vede clar, că vitejii călări i-au urmărit pe tătari, pentru a scoate prada, până spre Nipru. De aceea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pusă la cale de Cazimir. Dar, intervenția marelui han ar fi avut o influență hotărâtoare asupra mersului războiului moldo-turc, dacă ea ar fi fost înainte de plecarea hoardelor Hanatului Crimeii asupra Moldovei. Mai mult chiar, nici victoria, așa de desăvârșită a moldovenilor asupra tătarilor lui Mengli-Ghirai și Eminek nu a schimbat în bine eforturile lui Ștefan cel Mare în încleștarea din 26 iulie 1476, de pe Valea Albă. Rămas să lupte numai cu 12.000 de oameni contra a 200.000 de turci
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
dată de către Baiazid al II-lea. Asediate de pe mare și de pe uscat de turcii străjuiți de tătari, cetățile au căzut repede. Informațiile izvoarelor, cu privire la numărul tătarilor, care au încălcat Moldova, în vara anului 1484, contribuind la smulgerea orașelor-porturi din mâinile moldovenilor, diferă. Unele dau cifra de 15.000 de tătari, altele 30.000, iar altele 50.000. Din scrisoarea lui Baiazid al II-lea către Raguza din august, aflăm că numărul tătarilor a fost de 70.000 de luptători (imperator de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Halek, voievodului Dimitrie Putiatici din Chiev. Sfârșitul lui a însemnat apusul Hoardei de Aur. Gloria de a fi lichidat ultima oaste a Hoardei de Aur, denumită după anul 1423 și Hoarda Mare, aparține deci tătarilor lui Mengli Ghirai și românilor moldoveni ai lui Ștefan cel Mare și nu Moscovei.
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
atâția alți credincioși, păstrau cu evlavie o iconiță, primită în dar, de la Episcop. El, presimțind ororile comunismului, îi îndemna „să ridice o biserică și în sufletele lor, atunci când nu vor mai fi preoții”. Oamenii vorbeau despre „Sfântul cu inimă de moldovean”, care le cutreiera Moldova binecuvântându-i și învățându-i. El a rămas mereu în sufletele lor și ale noastre, unindu-ne în rugăciune. Fericit este astăzi poporul al cărui Dumnezeu este Domnul și a fost păstorit de omul lui Dumnezeu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
categorii distincte, după care erau împărțiți evreii sub aspect juridic: pământeni, hrisoveliții (care treptat vor fi asimilați pământenilor) și sudiții (în mare parte austrieci, Unterthane, de unde - considera Iorga - “li vini și porecla de târtani”, după cum mai erau ei numiți de moldoveni), care, din rațiuni fiscale, preferau să-și păstreze supușenia străină, beneficind de protecție consulară. Statutul juridic de supuși străini le conferea unele avantaje în raport cu evreii pământeni, incluzând și imunități fiscale sau scutiri de taxe vamale. Din acest motiv, în hrisoavele
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
în discuție statutul populației evreiești considerată, până atunci, în totalitate, străină. Din aceste motive, problema acordării drepturilor politice și civile populației evreiești nu a găsit rezolvare în ședințele Adunării ad - hoc de la Iași. Mai mult decât atât, unii dintre boierii moldovenii, de altfel firi blajine și tolerante, au avut reacții antievreiești deosebit de puternice în timpul dezbaterilor. A încercat să rezolve problema ministrul de externe al Franței, Walewski, cel care se pare că era la curent cu situația evreilor din Moldova. Aceasta îl
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
nu ne propunem să facem un proces de conștiință post-mortem unei personalități generoase, care a lăsat posterității o operă plastică de o valoare deosebită, însoțită de însemnări ce dezvăluie talent și har moștenit parcă de la autorul Amintirilor din copilărie. "Acest moldovean scria Eugen Schileru în 1967 împletește vigoarea cu molcomia, bucuria vizuală fiind pentru el trambulina care-l proiectează în reflecție. [...] Arta lui Adam Bălțatu, artă pe care nu numai că timpul a lăsat-o intactă, dar ne-a revelat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pe la 75 de ani. Pe bunicii după mamă i-am cunoscut. De bunicul Ioan se spunea că ar fi fost ucrainean și eu am crezut așa multă vreme, dar mai târziu am înțeles că nu era adevărat, el a fost moldovean din Basarabia cu nume rusificat: Perisad, așa cum s-a întâmplat și cu mulți români din Transilvania care, pentru a putea să trăiască între stăpânii de acolo, a trebuit să-și maghiarizeze numele. Bunicul Ioan a fost zidar. Despre bunica Cristina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lupilor. Cam un an de zile, am trăit în această singurătate la care veneau carele pline cu saci și unde se aduceau poveștile spuse pe lângă focurile vetrelor dintre care. Când mă întorc cu gândul în adâncul anilor la acei blonzi moldoveni se pare că ar fi fost oameni din altă lume, vie și reală îmi apare lumea poveștilor auzite acolo. Jocurile mele, mai mult de unul singur, și cerul, iepurii, păsările cerului, scăldatul la iaz cu puținii copii rătăciți pe acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
plăcutul. Dar, în sufletul ei speranța de a deveni studentă murea încet-încet din cauza greutăților materiale prin care trecea familia. Gândul că va rămâne la țară, unde trebuia să facă mulți copii unui soț bețiv și leneș cum sunt în general moldovenii, îi dădea aripi însă. Uneori părea ușor isterica din te miri ce lucru minor - dar în esență era o hipercerebrală, străduindu-se din răsputeri să joace un rol pe care și-l dorea la nebunie. Emil o suspectă acum că
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
În schimburile comerciale Bielorusia este pe plus, iar noi pe minus (deficit), dar în turism lucrurile stau invers: numai ei vin la noi, românii nu calcă deloc pe acolo. Se află, cel puțin la Minsk, încă din timpul URSS mulți moldoveni cu care am avut relații foarte strânse. În diplomație, prieteniile sunt rare, dar nu imposibile și, desigur, nici interzise. Cele mai bune relații le-am avut cu liderii partidelor de opoziție și cu ziariștii celor câteva ziare independente. Partide în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cam odată cu răpirea Basarabiei, în 1812, răpire la care a contribuit, din păcate, și un grec, adică un creștin-ortodox de-al nostru. Rusia nu fusese străină nici de răpirea Moldovei de nord numită ulterior Bucovina de către austrieci, dar atunci ura moldovenilor s-a îndreptat mai ales asupra Austriei și Turciei. Odată cu slăbirea Turciei și întărirea dominației rusești asupra Principatelor dunărene, după Pacea de la Adrianopol (1829), au văzut românii că "jugul de lemn" al turcilor a fost înlocuit cu "jugul de fier
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]