2,911 matches
-
fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut, trilogia Cordovanii, dezvoltând nuvela cu același titlu apărută în 1954 în „Tânărul scriitor”, mizează pe o formulă narativă nepotrivită, din care derivă și lipsa lui de autenticitate: trilogia este monologul personajului principal, Lae Cordovan, care își rememorează o parte a vieții, începând cu întoarcerea din război și terminând cu înscrierea, după o lungă ezitare, în gospodăria agricolă colectivă. Situându-se în linia realismului tradițional, romanul își ia ca model creațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
și la Budapesta în 1985. Pe lângă poezie română contemporană, K. tălmăcește în maghiară din folclorul minorităților etnice din România. Din creația originală a lui K. s-au editat în românește volumele Cai verticali (1969), în traducerea lui Haralambie Grămescu, și Monolog interior cu ușa deschisă (1982), în tălmăcirea lui Paul Drumaru, cu prefețe de A.E. Baconsky, respectiv Ioan Alexandru. Traduceri: Nicolae Labiș, Az őz halála [Moartea căprioarei], București, 1964, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1970; A. E. Baconsky
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
ansamblu, are un caracter destul de coerent, se găsesc, ca niște infiltrări sporadice, texte care Îmbogățesc cadrul concepțiilor religioase egiptene și care s-au transmis doar aici. Unul dintre acestea este capitolul 17, un text antic În care se află un monolog al lui Atumxe "Atum" În calitate de creator și cap al Eneadei, care se identifică Într-un fel cu defunctul. Ceea ce-l face, În mod special, interesant este comentariul teologic cu care este prevăzut, care ne arată pe viu cum Își citesc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Chișinău după o întrerupere de aproape o jumătate de secol, și din 1991 a fost redactor-șef al revistei „Columna”. Debutează cu versuri în timpul studiilor universitare, iar editorial cu placheta Primii fulgi (1962). Publică mai multe volume de poezie: Monologuri (1964), Liniștea cuvintelor (1971) ș.a., culegeri de publicistică și eseuri: Viața cuvântului (1980), A vedea cu inima (1984), cărți pentru copii: Aventurile lui Atomică (1966), Teiul (1980) ș.a. A tradus din lirica universală (Walt Whitman, Robert Frost, o antologie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Câte-o poezie./ Îi port în buzunar pe Whitman, pe Maiakovski”. De la o carte la alta poetul schimbă formula lirică, recurgând alternant la reacția imediată, publicistică, la elogiul imnic al valorilor vieții (Dimineața mărului, 1986), la reflecția meditativă și sentimentală (Monologuri, Liniștea cuvintelor, Ora păsării, 1974), la iluminații spirituale (ciclurile Cuvinte de cretă și Secunde cu munți), la formula baladescă, epică și lirică (Măslinul oglindit, 1983), la dialogurile în care apar personaje negative din „perioada administrării” (Dialoguri banale sau Trist și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
din urmă în aceeași cochilie a bizareriei ca formulă de construcție. În nuvela Frații Euscorpius este conturat parabolic și poematic un univers carceral, unde defilează umbre umane care gândesc sau vorbesc sincopat în metafore. Nu există granițe bine delimitate între monologul interior al personajelor și dialogul dintre ele sau între planul real și cel fantastic, precum într-o secvență ce surprinde (sau imaginează) invazia scorpionilor. SCRIERI: Constanța și împrejurimile ei (în colaborare cu Tiberiu Petrilă și Demetru Popescu), București, 1960; Constanța-Litoral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
analizei psihologice, ce pare aproape abuzivă, atunci când ajunge la procedee oarecum artificioase, ineficiente în raport cu intenția: de pildă, un experiment este ruperea cuvintelor pentru a sugera discontinuitatea și scurtcircuitele gândirii. Mai elocvente sunt paginile în care comentariul autorului se îmbină cu monologul interior și cu intruziunile venite dinspre mediul exterior. Nu lipsesc nici fragmentele pur teoretice. Această îmbinare de proză și eseu creează o specie densă la nivelul ideilor, chiar dacă ambiguă din perspectivă artistică. Și faptul că se transmite un conținut, că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52; Felea, Aspecte, II, 178-179; Cristian Moraru, „Dumnealui, destinul”, RL, 1985, 16; Daniel Dimitriu, „Dumnealui, destinul”, CL, 1985, 6; Sultana Craia, Uranus, LCF, 1986, 10; Steinhardt, Monologul, 141-144; Dicț. scriit. rom., II, 80-81; Luminița Marcu, Poeme cu zăpadă și îngeri, RL, 1999, 49; Iulia Alexa, „Tratat de amintiri neverosimile”, RL, 2001, 36; Popa, Ist. lit., II, 564; Mircea A. Diaconu, Meridiane feminine, CL, 2003, 2. M.Dț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
coroana de lauri care-l încununează. Avem aici și o aluzie la derizoriul gloriei obținute postmortem, a derizoriului existenței și efemerității fiecărui act, fie el și cel al presupus nemuritoarei arte? Putem scruta acest tablou și prin scena shakespeariană a monologului hamletian în fața craniului lui Yorick, măscăriciul, nebunul. O filozofie a morții, dar mai ales angoasa ei într-o mizanscenă venerică brizează sensibilitatea poetică de liră simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului, ci în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi evidențiate prin jocul actorilor, Întruchipând personajele pe o scenă, În fața spectatorilor. Între spectatori și scriitor (dramaturgul) apare astfel o „convenție”, admițând ideea că pe scenă apar adevarații eroi. Principalul mod de expunere Într-o operă dramatică este dialogul și monologul, cultivat În epoca antică. Opera dramatică este scrisă pentru a fi reprezentată pe scena, pentru a oferi un spectacol. Există și o creație dramatică destinată, exclusiv, lecturii. Speciile genului dramatic sunt: - comedia este specia genului dramatic, În proză sau În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
violent, ireconciliabil, cu deznodamânt nefericit, infiorător (tragic). Genul dramatic modern și-a diversificat speciile dramatice În așa măsură, Încât denumirile lor sugerează multitudinea posibilităților de a se exprima În acest domeniu creatorii. Astfel se cunosc: melodrama, tragicomedia, farsa, vodevilul, sceneta, monologul etc. În folclorul românesc au existat și manifestări dramatice cunoscute azi drept teatrul popular. Cele mai cunoscute sunt cele organizate cu prilejul sărbătorilor de iarnă, numite Irozii, Haiducii, dar și Orația de nuntă, organizată la asemenea prilejuri. NOȚIUNI DE VERSIFICAȚIE
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
caz cezura. Rima este Încrucișată, cade pe silabe accentuate, destul de variată În ceea ce privește cuvintele care rimează. Ritmul pare a fi iambic, În general, dar există variații de ritm impuse de situațiile particulare ale textului, mai ales În prima parte În care monologul liric se exprimă prin accente ale oralității stilului. Elementele de versificație au un rol important În receptarea poetică, multe din versurile baladei fiind memorabile. Tema fundamentală a baladei „Zburătorul” este mitul erotic, al unei făpturi care provoacă mari neliniști În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
asemnea viziuni, există protagoniste vrăjitoare care cultivă mitul prin farmece, vrăji și descântece. De altfel balada lui Heliade dă Întreaga măsură a stării erotice invocate. Textul baladei se structurează pe trei secvențe poetice. Prima, alcătuită din 12 strofe, reprezintă un monolog liric, ori ceea ce am putea numi o lirică a măștilor, Întâlnită În special la George Coșbuc. Cea de a 13-a strofă are caracter epic și face legătura cu cea de a doua secvență care reprezintă un pastel al Înserării
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
logic:mesajul testamentar al poetului către urmașul său, cu sublinierea izvoarelor și demnității bunului spiritual Încredințat; - dezvăluirea procesului de creație și a ipostazelor lui contradictorii; - Împletirea detaliilor cu sugestia metaforică și simbolică a finalității ideale a artei. Prima parte a monologului cuprinde primele douăsprezece versuri și conține mesajul propriu zis. Singurul bun al poetului rămas după moarte este: „un nume adunat pe-o carte”, cunoscut și răspândit În universul uman știut. Cartea Înseamnă Însă o „treaptă” spre un ideal spiritual. Născut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
el adaugă cuvântului, substantivului articulat, numele personajului protagonist, uneori exotic, ori măcar un atribut al eroului. Se realizează astfel „atragerea” cititorului către text. Marin Sorescu procedează invers; omisiunea invită la lectură. În același timp, simplitatea titlului dă tonul general al monologului. Povestea care se petrece Întrun viitor, are un final dramatic, dar el nu tulbură discursul Îndrăgostitului. Scenariul este cunoscut, destinul este asumat calm, cu luciditate. 2. „Poveste”(a) este una de dragoste. Textul de față propune o viziune nouă asupra
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și a iubirii veșnice, Înt-o mitologie a iubirii. O mitologie livrescă poate, dar aceasta nu excluse bucuria de a trăi momentul. Entuziasmul pare generat de contemplarea intelectuală a Înscrierii Într-o formulă eternă. 3. „Poveste” de Marin Sorescu este un monolog al Îndrăgostitului, discurs ținut În fața iubitei, o povesate a ceea ce va fi. Iluzia comuniunii perfecte dintre el și ea este denunțată de la Început. Cei doi nu sunt egali În profunzimea sentimentului, intimitatea lor nu este aceeași, pentru că sufletul ei „funcționează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
momente când dialogul predomină, acest lucru dând creației caracterul dramatic, știindu-se că dramaticul implică deopotrivă și epicul și liricul.. Caracterul dramatic implică intensitatea trăirilor sufletești. Lirismul e rezultatul proiectării problematicii geniului În raport cu societatea, iubirea și cunoașterea. Poemul este un monolog liric, iar dialogul accentuează profunzimea ideilor menite să confere conținutului un caracter filozofic. Este prezentă o viziune romantică, dată de structură, de temă, de relația geniu-societate, de cosmogonii, de alternarea planului terestru cu planul cosmic, de motivul luceafărului, de amestecul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
furnicilor, Crăiasa albinelor, calul, etc.), elementele miraculoase (apa vie, apa moartă), fuziunea dintre real și fabulos, limbajul caracterizat printr-o aparentă simplitate si oralitate (prezența exclamațiilor, interjecțiilor, a verbelor imitative, a onomatopeelor; repetiția formulelor tipice basmului, precum și frecvența dialogului și monologului). Dar elementele populare nu exclud pe cele menite să confere povestirii o certa nota de originalitate. Scriitorul individualizează cu ajutorul detaliilor și dramatizează acțiunea prin dialog. La nivel fantastic, personajele sunt umanizate nu numai prin comportament și mentalitate, ci și prin
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neprihănit totodată, plin de subtilități de pătrundere psihologică, dar și naiv , cu inocențe (și cu talent) de poet, vorbește despre dragostea lui, despre o femeie, așa cum o vede el, despre oameni, despre nașterea pământului din haos etc și din acest monolog nervos se desprinde Încetul cu Încetul o viață sufletească, indeterminată dar reală, un soi de simfonie intelectuală, care te surprinde prin exactitatea cu care elementele disparate se Întrețes, care te incită prin plăcerea ce poate rezulta din claritățile psihice.” Stările
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Își prelungește mijloacele criticii În literatură. O tehnică ce ține de modernitatea romanului constă În introducerea În narațiune a unor secvențe tipice genului dramatic, cum este aceea a jocului de cărți de la căpătâiul lui moș Costache, În timpul agoniei sale. Prin intermediul monologului interior, sunt evidențiate gândurile personajelor prezente, fiecare este preocupat de o altă problemă, nici unul sensibil la drama muribundului. De asemenea, umorul este un alt element al originalității lui G. Călinescu. Romanul e considerat comic prin folosirea unor procedee: tipologia redusă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În discuțiile cu Nicolae, iar numele acestuia este rostit așa cum știe el, din experiență proprie, ca de pildă Călin, dar În discuția cu feciorul său, se descoperă marea capacitate de a vedea dincolo de lucrurile obișnuite. Ilustrativ este În acest sens monologul interior pe seama dialogului cu Nicolae, pe tema contradicției, sat vechi - sat nou. Nici Nicolae nu-i poate ține piept Întro asemene discuție și nici cei din jurul lui nu pot Înțelege pe deplin profunzimea gândirii lui. În mediul rustic, familia are
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe buze, iar Moromete nu mai are ce să răspundă și exclamă calm: „Adică da, treci Încoa‘ să cadă salcâmul peste ei” ca și cum acesta ar fi fost scopul aducerii cailor la locul tăierii copacului. Asistăm În același timp la un monolog interior al eroului, el Își pune probleme, gândește, ceea ce nu face Nilă. El așteaptă doar să se producă fapta, indiferent cum. Ironia lui legată de acest subiect capătă dimensiune În momentul În care toți cei din jur Îi cer socoteală
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de caracterizare a personajelor sunt sursele comicului, foarte variate și sugestive În conturarea trăsăturilor, măiestria care-l individualizează pe Caragiale În Întreaga literatura română. Comedia „O scrisoare pierdută” aparține genului dramatic și are, așadar, ca moduri de expunere dialogul și monologul. Caracterizarea personajelor se realizează prin autocaracterizare, prin vorbele, faptele și gândurile personajelor, ori de către celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse În didascalii (parantezele autorului) ori indicații scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul Își „mișcă” personajele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trăiește În Țara de Foc este tot Iona, omenirea Întreagă este Iona... Iona este omul În condiția lui umană, În fața vieții și În fața morții”. Iona este personajul principal al dramei; pentru conturarea lui M. Sorescu s-a folosit de tehnica monologului dialogat, interior, rostit În prezența sau absența altui personaj, ori a unuia Închipuit. Se dedublează pe parcursul piesei, dialogând cu sine pentru a pune În valoare idei privind existența și destinul uman, prin exprimarea propriilor reflecții, opinii sau concepții. Dramaturgul precizează
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
orice om foarte singur, Iona vorbește tare cu sine Însuși, Își pune Întrebări si răspunde, se comportă ca și când În scenă ar fi două personaje. Se dedublează și se „strânge”, după cerințele vieții sale interioare și trebuințele scenice.” Formula literară a monologului interior, Împletită cu influența biblică În conturarea personajului atribuie dramei calitatea de text aflat la granița neomodernismului literar. Eroul lui Marin Sorescu este la origine cunoscutul personaj biblic Iona, fiul lui Amitai, Însărcinat În taină să propovăduiască În cetatea Ninive
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]