KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...115 116 117 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

foarte ocupată. — Luni? — Nu. Ei bine... vineri. — în regulă. în jur de șapte? — Da. — Și să-ți reamintesc pînă atunci? Nu, o... o să-mi amintesc, Duncan. — Bine. La poartă își ridică gura. El își frecă obrazul de al ei și murmură: — Nu sîntem destul de maturi pentru gură. A mea devine rigidă cînd o ating pe-a ta. Ține-mă, te rog, în brațe. Se luară în brațe, iar urechea ei lipită de obrazul lui deveni un punct de excitare ușoară. începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
reci și nesăbuit de violente. Macbeth sosi seara. Școala de artă îl exmatriculase pentru beție, iar el se așeză cu toată greutate într-un scaun și, cocoșindu-se, zise: — Ce-i cu Duncan? De ce stă ghemuit? — Șșș. Se desparte de Marjory, murmură McAlpin. — Dar de ce te despați, Duncan? Nu-ți poți găsi gaura, asta-i? Nu vrea să-ți dea gaura? — Nu. în parte, așa o fi. Nu știu. — Ascultă-mă, Duncan. Ascultă. Ascultă. Găurile alea nu contează. Am avut parte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de a ei. Să nu-ți pară rău! Mi-ai dăruit prietenia ta și mult timp ți-am fost recunoscător. — Dar, Duncan, nu mai putem fi prieteni? Nu acum, mai tîrziu, poate? își apropiară obrazul unul de celălalt, iar el murmură: — Mai tîrziu, poate, după ce-o să am o iubită adevărată, voi putea... poate... — Da. Atunci. Ea îl luă de mijloc iar el o mîngîie ușor, mutîndu-și gura în lăcașul dintre gît și umăr. Janet și două alte prietene trecură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
mai rezist. Domnul Thaw îl lovi cu palma deschisă. — Fără efect. Eu aș putea... să mă... lovesc mai tare. Din nou! Domnul Thaw lovi mai tare. Thaw se clătină, își reveni, compară obrazul care durea cu chinul din piept și murmură: — Nu-i de nici un ajutor. Domnul Thaw plecă fruntea și plînse. Stătea pe marginea patului și Thaw îl luă în brațe și-i zise: — îmi pare rău, tată, îmi pare rău. Simți cum trupul tatălui se scutură din cauza suspinelor care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
rudele lui întîrziară, zise: Ce mai treabă, nu-i așa? — Mda. — Un nemernic, viule. — Cine? — Clark. Thaw se uită în cealaltă direcție și-l văzu pe domnul Clark ținînd capătul cearșafului și studiindu-l ca pe un ziar. — Ai observat? murmură domnul McDade. Cînd asistentele îl învelesc, el se dezvelește și orăcăie după urinator. Afară ar fi primit șase luni pentru asta. Afară i se spune atitudine indecentă. — E bătrîn. — Mda, bătrîn. Cînd bătrînii ajung într-o asemenea fază, există un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cu niște ochi neobișnuit de mari și tiviți cu roșu. Vorbea mai puțin cu nevasta și fiii lui, dar îl privea destul de des pe Thaw, bolborosind: — Ce... mai... treabă... așa-i? Era evident că suferința lui cerea companie, dar Thaw murmura „Mda“, fără să-și ridice privirea de la ce mîzgălea. Caietul devenise o suprafață neutră între suferința salonului și chinul respirației. Nu-i plăcea să-l părăsească atunci cînd trebuia să se hrănească sau să doarmă. Noaptea, cînd pe masa asistentelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
sticlă de pe masa domnului Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și clopoței albăstru-violet transparenți. Murmura într-una: „violet, violet“, și pe buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în ogivă pe peretele din spate și o orgă pe partea stîngă. Se plasă imaginar sub boltă, evaluînd suprafețele tencuite. Apoi fu cuprins de o panică teribilă că nu i se va permite să decoreze această clădire. înapoie fotografiile și murmură: — Scuzați-mă, apoi plecă în grabă spre capătul celălalt al salonului. Traversă pajiști însorite între straturile de flori pline de viață și se prăbuși, luptîndu-se să respire, pe o bancă. închise ochii și văzu interiorul bisericii. Imaginile se ridicau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se ridicau pe pereți asemenea unor copaci și-și amestecau culorile ca ramurile pe tavan. Deschise ochii și privi în zare spre cîmpii și păduri, la povîrnișul întunecat de căldură din Campsies. Pe obraji îi curgeau lacrimi de autocompătimire și murmură cerului albastru: „Nenorocitule, îmi dai idei fără a-mi da forța de a le folosi“. își trase un pumn în cap șoptind: „încaseaz-o, pentru că-ți vin idei. Și pe-asta“. începu să chicotească, se ridică în picioare și se întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-TE LA ȘCOALA DE ARTĂ IMEDIAT. EXAMENUL DE DIPLOMĂ A îNCEPUT IERI. PETER WATT. Școala de artă părea mai ponosită ca oricînd, și în clipa în care intră în vechiul atelier, ceilalți studenți îl primiră cu urale ironice. Domnul Watt murmură: — Mai bine mai tîrziu decît niciodată, Thaw, dîndu-i o hîrtie prin care i se cerea să proiecteze un panou decorativ pentru sufrageria unui vapor de lux. Luă un placaj și toată dimineața stătu s-o umple cu un triton și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Marx. Nu l-am citit pe Marx, dar... — Păsările astea din pomul vieții sînt minuni de delicatețe, nu-i așa, domnișoară Byres? zise domnul Smail de la depărtare. — Dar de ce-i Adam negru? — E, de fapt, mai curînd roșu decît negru, murmură pastorul, iar numele „Adam“ derivă din cuvîntul ebraic „pămînt roșu“. — Dar Eva e albă! — Roz perlat, preciză Thaw. Mi s-a spus că timp de două-trei secunde iubirea îi face pe cei diferiți să simtă ca unul. Linia mea semnifică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ține pensula. Momentele cele mai ciudate și mai visătoare se petreceau la distanță de pictura murală. Stătea la masa de împărtășanie și mînca bucăți din crema de zahăr ars din bolul doamnei Coulter, în vreme ce bătrînul pastor îl privea îndelung și murmura: — O, da, ești un adevărat artist. Un artist adevărat. Mai tîrziu se afla într-un magazin de artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea fără grabă sau panică. După aceea, stătea pe un trotuar aranjînd o întîlnire cu June

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
vîrstă, agilă, stînd în picioare și privindu-l acuzator. O mînă și-o ținea în șold, iar de cealaltă îi atîrna o colivie cu un canar împăiat pe stinghie. Femeia se uită la pasăre și-i dădură lacrimile. — Sărmanul Joey, murmură ea blînd. Sărmanul micuț. Pisica aia nenorocită. Parazit prăpădit! țipă ea încă o dată. Nu suport asta! Drummond intră cu pași mari zicînd: — Revino-ți, mamă. O, salut, Duncan. Mamă, pentru Dumnezeu, fă-ți o ceașcă de cafea tare. — Nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se prăbuși. Zăcu o vreme cu capul sub scaun, zgîlțîindu-se de rîs, și mai tîrziu își trase hainele pe el fără să se ridice și se tîrî pînă în bucătărie, bîțîindu-și capul cînd într-o parte, cînd în alta și murmurînd: — Totul pentru o bucată de piele, o bucată de piele uscată. După ce se adună cu greu de pe jos, mîncă două turte de ovăz, spălă și mîncă un morcov uscat, și mai mult nu suportă stomacul lui. Se așeză pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
își trase mîna, insecta era tot acolo, zvîcnind neatinsă. O lovi de mai multe ori într-o criză de furie, dar loviturile n-o turteau, și se opri cînd văzu că suprafața metalică a cuptorului îi învinețise pumnul. Cîteva cuvinte, murmurate de un cioc invizibil, îi veniră brusc din aer. Se încordă, zise „Da“, ieși din casă, închise ușa în urma lui și începu să se caute prin buzunare să vadă dacă are cheia. — Prea multe buzunare, bolborosi el. Ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
peste umeri cu mișcări egale și lente. Era îmbrăcată într-o rochie scurtă, de culoarea chihlimbarului, cu mîneci lungi, și cu sandale din piele galbenă, iar Lanark rămase pe jumătate hipnotizat de silueta ei elegantă, de un auriu rece. — Ei? murmură ea. — Nu-i deloc rău, zise el și începu să se spele la una din chiuvete. — De ce nu-mi spui că sînt frumoasă? — Cînd o fac, îți bați joc de mine. Da, dar mă simt stingheră cînd n-o faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Urmă o tăcere în timpul căreia Lanark simți că un lucru vital îi era luat într-un mod nedemn. Continuă cu înverșunare: — Dacă raportul a fost scris de Ozenfant, n-ar trebui luat în considerare. Ne detestăm. — E scris de Ozenfant, murmură Munro. Monboddo duse vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu, știu. Niciodată nu uit un nume. Un muzician execrabil, dar un administrator excelent. Poftim stiloul, Munro. Uxbridge, vrei să-mi dai capa? Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lucru vital îi era luat într-un mod nedemn. Continuă cu înverșunare: — Dacă raportul a fost scris de Ozenfant, n-ar trebui luat în considerare. Ne detestăm. — E scris de Ozenfant, murmură Munro. Monboddo duse vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu, știu. Niciodată nu uit un nume. Un muzician execrabil, dar un administrator excelent. Poftim stiloul, Munro. Uxbridge, vrei să-mi dai capa? Un herlad puse o pelerină verde și grea, dublată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și ieșeau dintr-o peșteră aflată în centru. Lanark atinse umărul lui Munro și-l întrebă ce reprezentau toate astea. — Panteonul ebraic: Moise, Isaia, Hristos, Marx, Freud, și Einstein. Trecură printr-un grup de tineri care îi priviră lung și murmurară: — Unde se duc? La ieșirea de urgență? — Uitați-vă ce haine aiurite au! Nu se duc la ieșirea de urgență, sper! — Ce-i aia ieșire de urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
deasupra genunchilor. — Imber nu-i prea departe de Unthank, totuși, zise șoferul. — Atunci, ne luați și pe noi? îl întrebă Rima. — Desigur, dacă doriți. Se duse la cabină, deschise ușa, urcă și întinse mîna. — O să te ajut să te urci, murmură Lanark, dar ea luă mîna șoferului, puse piciorul pe osia roții de față și fu trasă înăuntru înainte ca Lanark s-o atingă. Așa că el se cățără după ea și trase ușa după el. în cabină era cald, mirosea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de opusul lui. Ce înțelept ești! Cît de puternic! Cît de nobil! Cît de inutil! înțepîndu-se cu furie, intraseră deja în gura tunelului pentru a scăpa de larma exploziei de afară, iar Lanark se opri brusc, arătă spre întuneric și murmură: — Uită-te la capăt! Pentru că ochii li se obișnuiseră deja cu negura, vedeau la adîncime un mic pătrat palid lucitor. Rima se prinse brusc de bară și coborî panta. El se grăbi în urma ei și-i luă brațul în tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
brusc de bară și coborî panta. El se grăbi în urma ei și-i luă brațul în tăcere, temîndu-se că un cuvînt spus greșit îi va anula curajul. Vuietul din spate se topi în tăcere și frunzele veștede nu le mai murmurară sub picioare. Pămîntul deveni plan. Aerul se răci, apoi îngheță. — Rima, ai dat drumul la bară? întrebă el. — Bineînțeles că nu. — Ciudat. Cînd am intrat în tunel, lumina era în față. Acum e la stînga noastră. Se opriră. Cred că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
apoi zise: — Optzeci și doi. Poți să ajungi pînă la clădirea aceea? Ai nevoie de somn, dar mai întîi o să te examinez. Arătă spre catedrală. Rima o privi lung. N-am putea să ne împreunăm mîinile și s-o ducem? murmură Lanark. Rima se forță să se ridice în picioare și zise: Nu, dă-mi brațul. O să merg. Preotul îi duse pe niște cărări întunecate, năpădite de buruieni, care treceau pe lîngă porticele unor mausolee tăiate în deal. Luciri venite de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
își țin seara în criptă. Unii nu sînt de acord cu asta, dar le spun că la Reformă, clădirea era folosită de trei congregații simultan, și în casa tatălui meu sînt multe palate. Aveți nevoie să mergeți la toaletă? — Nu, murmură Rima, care se prăbușise într-un scaun. Nu, nu, nu, nu. — Veniți. Nu mai e mult. Se deplasară încet printr-o navă laterală, iar Lanark avu timp să observe că această catedrală fusese folosită în diverse scopuri de la fondarea ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
între sprîncene o făcea să arate ca o fetiță supărată, dar buzele ei aveau liniștea frumoasă a unei femei mature și mulțumite, de treizeci-patruzeci de ani. O privi îndelung dar nu se putu decide cu privire la vîrsta ei. Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]