3,083 matches
-
bățu’ În pământ și te iei după umbră - a precizat tata Toader. ― Ba cântă șî zâua, da’ atuncea te anunță că a’ sâț’ cadă musafiri - a adăugat mama Maranda. Odată cu aceste vorbe ale lui tata Toader și ale mamei Maranda, musafirii s-au apucat să mănânce și să guste din ulcelele cu vin. Când totul a fost după dorința soției lui Petrică - adică bucatele nu plângeau pe masă, iar vinul nu s-a Încălzit În ulcele - a urmat un moment de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
El spunea că dacă consumi bere, aceasta te duce la... gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm să ne poftească gazda să pupăm mâna „nașului”... - a sfârșit vorba tata Toader În râsul mesenilor... După ce au mâncat gogoși pe săturate și au Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a dispărut Îndată. În scurtă vreme, la poarta hanului s-a auzit tropot de cal, semn că o birjă se afla În preajmă. Nenea Mitru a intrat cu privirea ațintită
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mai ales că mâine tot Împreună vom fi. Când au ieșit În curtea „hanului”, i-a năpădit o lumină argintie trimisă de discul unei luni pline, cățărată deasupra dealurilor Ciricului. Petrică a rămas dus pe gânduri, uitând parcă de prezența musafirilor. Într-un târziu, i s-a auzit glasul: ― Îți mai aduci aminte, Toadere? Era cam pe vremea asta. Și o noapte cu lună plină... ― Da, da, da. Atunci când, cocoțați Într-un turn pentru apă al unui colhoz, căutam să prindem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pălăriile și-au suflecat mânecile cămășii și s-au spălat cum se cuvine... Când au fost gata, piranda le-a deschis ușa unei camere, poftindu-i: ― Amu sî cadi sî staț’ la masî, cî s-o făcut di nămiaza mari... Musafirii au intrat... În fața lor au descoperit o Încăpere unde se părea că s-a pregătit un ospăț regal! Piranda, care conducea tot ceremonialul, i-a imbiat: ― Pofiț’ aici În capu’ mesî, ca sî ni stei pețâtorii... La celălalt capăt s
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-vă după rânduiala știută. Au dat năvală, fiecare ocupându-și locul cunoscut. În acea clipă, Petrică a ridicat o mână, făcându-i atenți pe comeseni, ca În cercetășie: ― N-am apucat să vă spun că În astă seară Îl avem musafir pe tatăl lui Nicu. Și unde mai pui că va avea misiunea cea mai grea. Cea de a ne ține treji până târziu. Se cade să-l așezăm În capul mesei. Spunând acestea, a așezat un scaun În locul potrivit, poftindu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l așezăm În capul mesei. Spunând acestea, a așezat un scaun În locul potrivit, poftindu-l pe bătrân să se așeze... Când totul a fost după dorința gazdelor, soția lui Petrică s-a retras, nu Înainte de a-i face atenți pe musafiri: ― Ascuțiți-vă dinții și anunțați stomacul că vin zile grele! În câteva clipe, s-a Întors cu două străchini supraîncărcate cu vărzările despre care a pomenit soțul ei. În urmă venea nenea Mitru, cu câteva carafe pline cu un vin
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
soțul ei. În urmă venea nenea Mitru, cu câteva carafe pline cu un vin roșu. Se vedea de departe că este vin de „viață lungă” sau mai degrabă de viață ce merită să fie trăită... Toate s-au așezat dinaintea musafirilor rânduite gospodărește. Nenea Mitru și-a făcut datoria de paharnic, iar gospodina a glăsuit cu vorbă dulce: ― Ia Îndemnați, oameni buni, până nu se răcesc vărzările... Tatăl lui Nicu privea cu mirare la tot ritualul. În cele din urmă, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avânt actoricesc. ― Numai să-l rugăm pe nenea Mitru să aducă două birje - a intervenit Nicu. Nenea Mitru nu a așteptat alt cuvânt, ci a plecat degrabă. În scurtă vreme două birje au oprit puțin mai departe de poarta hanului. Musafirii se aflau deja perechi-perechi În uliță... Când birjele au pornit În pas Întins, gazdele au rămas În poartă, făcându-le din mână... Soția lui Petrică - simțind răcoarea nopții - a intrat fuguța În casă fără să bage de seamă că Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o. Observând acest lucru, și-a spus: „O mai fi rămas afară, să ia o gură de aer, după obiceiul lui”. „Gura de aer” a lui Petrică era cu totul altceva... I se păruse că În momentul când birjele cu musafirii au plecat, un individ s-a desprins din umbra unui copac de peste uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a apărut chipul Despinei. Inima profesorului a Început să bată mai repede. Tare Îi era dragă Despina, În ținuta de spital. O maturiza parcă! ― Ce faci, tati? ― Am avut un musafir la prima oră. ― Pe cine? ― Petrică m-a așteptat la poarta spitalului. ― Nu te Întreb de ce, fiindcă nu-i frumos să te bagi Între prieteni și, unde mai pui, foști colegi de școală - a răspuns Despina zâmbind. ― Acum spune-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar nu merită să-ți faci probleme. Mâine voi lămuri lucrurile cu acest individ. Noapte bună, Gruia. Pe mâine. ― Noapte bună, domnule profesor. Noapte bună, Despina... Nene Mitrule, te rog să aduci niște apă proaspătă la mine În cabinet. Am musafiri. ― Acuma, noaptea - domnule profesor? ― Păi, ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat altui musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
niciodată, ea oftă, își aprinse o țigară, se lăsă pe spătarul scaunului și murmură: Terry, copil fără minte ce ești, iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie se ridicară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
o să am un copil. Și spunând acestea, veni spre mine și îmi trase două palme, peste față. Cred că, în viața mea, n-am rămas mai încremenit de uimire. Aici, Maynard făcu o pauză și își plimbă privirile prin încăpere. Musafirii se holbau unii la alții, stingheriți. În cele din urmă, femeia care se manifestase atât de critic spuse cu satisfacție: - Bine ți-a făcut! - Credeți că am meritat una ca asta? - Orice om care se ține de asemenea lucruri... - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
ei. Unul dintre ei, un bărbat, li se adresă tuturor, vesel nevoie mare. - E trecut de miezul nopții, deci bănuiesc că ați ajuns la sfârșit... Și adăugă, privind iute spre Maynard: - Le-ai spus că cifrele se termină cu 1970? Musafirii începură să se foiască, smulgându-se din înlemnire. Bărbatul continuă să le vorbească, la fel de vesel: - Când am auzit-o eu, era în 1968... și tocmai la miezul nopții ceasul se oprise. Cineva a spus: - Dispăruse Joan cu aproximativ trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
Sadoveanu, Divanul persian joi, 1 noiembrie, 2001 Îmi pare rău că Șichy n-a acceptat invitația de-a gusta ceva împreună. Poate pentru că i-am spus (gafă?) că, în ce mă privește, am trecut și prin sărăcia socialistă (de revelion, musafirii veneau cu mîncarea de-acasă; aveai prieten măcelar, ți-era bine; Magda U. descoperise "delicatesa sărăciei", stiksuri la cuptor: presăra telemea de "douășunu" pe necomestibilele stiksuri ceaușiste, trăsnind a bicarbonat), trec și prin sărăcia capitalistă. Am să prepar niște de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
De ce n-ai vrut să mă vezi cînd m-am întors în România? Am tot vorbit despre asta, cu lupul de pază lîngă noi, cu ochii pe noi, cum stă și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai vrut să mă vezi cînd m-am întors în România? Am tot vorbit despre asta, cu lupul de pază lîngă noi, cu ochii pe noi, cum stă și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cauză la lansarea volumului la data convenită. Joi, 22 iulie 2010. E o vreme însorită, extrem de luminoasă, caniculară chiar, însă eu am umbră și răcoare confortabilă de la pomii din jurul casei și mai ales de la bolta de viță. De aceea, orice musafir ce-mi sosește nu se mai îndură să plece și să se simtă revigorat, după moleșeala afișată la începutul vizitei. De la Făgăraș, prof. Coca Stoica îmi confirmă primirea volumului trei și că mâine îi va înmâna din partea mea același volum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și Mihaela Tudor, foste cândva eleve, la care se adaugă dl. Ioan Enache, profesor bârlădean stabilit în Elveția, cu ani în urmă. Vremea ține cu noi. De dimineață e soare, promițător de timp favorabil, rămânem la aer curat - așa cum doreau musafirii, sătui de căldura din apartamentele lor. Lume tânără în jurul meselor, cu multă voie bună și spontaneitate, fapt care a contribuit la întreținerea atmosferei necesare, ca toată lumea să se simtă bine și pe lângă ei și noi, gazdele. Între orele 10-1330 a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
reia drumul spre Paris. Primim și mai și dăm unele telefoane. Deci activitate intensă, vorbe de duh, hohote de râs la câte o ghidușie, într-un cuvânt Viața, cu fațetele ei favorabile. Seara rămânem până spre miezul nopții cu noii musafiri veniți de la București, urmând ca mâine, 6 septembrie, să trec de la perioada de sărbătoare continuă cu musafiri diferiți, la perioada de liniște, de așteptare a noii întâlniri anuale cu Mariana. Cine știe ce va mai fi până atunci? Sunt foarte mulțumit și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
hohote de râs la câte o ghidușie, într-un cuvânt Viața, cu fațetele ei favorabile. Seara rămânem până spre miezul nopții cu noii musafiri veniți de la București, urmând ca mâine, 6 septembrie, să trec de la perioada de sărbătoare continuă cu musafiri diferiți, la perioada de liniște, de așteptare a noii întâlniri anuale cu Mariana. Cine știe ce va mai fi până atunci? Sunt foarte mulțumit și reconfortat de această perioadă de grație. Ca stare de sănătate fizică am certitudinea că stau chiar bine
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în inimă și nu-l difuzez deoarece încă mai am o doză de modestie și că tocmai acest autograf mă obligă și mai mult în privința scrisului... în momentul acela, în curtea și în casa mea au venit rânduri, rânduri de musafiri - colegi și prieteni de-ai noștri și în acest fel, volumul a fost citit la repezeală, iar preocupările noastre s-au canalizat pentru lansarea propriu-zisă a volumului în cadrul revistei „Academia Bârlădeană” - aproape centenară. Zilele acestea, aranjând un grup de cărți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]