4,723 matches
-
care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut să cucerescă un suflet“. Lungit pe divanul zscharnackian, am Încercat adesea să pricep obsesia infidelității din scrierile tatălui meu. Lecturile mele psihanalitice m-au ajutat mai mult decît Zscharnack, mut pe tema asta, infidelitatea ținînd pentru el mai degrabă de sport decît de păcat. Cu ajutorul lui Karl Abraham, trăsesem de aici concluzia că tata adoptase rolul celui ce proslăvește raportul monogam care te leagă de o femeie din care faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fără să aibă cea mai mică idee încotro se îndreaptă. Auzea felinarele cântând, iar vântul trecea prin ea, făcând-o să tremure și mai rău în ciuda șalului cu care era acoperită. Nu reușea să discearnă clinchetul săniilor și nici tropotul mut al copitelor, iar caii erau cât pe ce să o doboare, dacă nu ar fi fost struniți mai bine de vizitii în caftane verzi ale căror vorbe, adresate ei sau echipajelor lor, se pierdeau în aerul umed. Ochii bărbatului, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
E mort. Goriancikov este mort. Am venit să îți spun asta, rosti el fără a-i putea urmări reacția feței la primirea veștii. ă Trebuie să plec, spuse ea în timp de Virginki își luă fața în mâini, urmărind urma mută a galoșilor ei. Capitolul zece Din nou sub magazinul de pălării Porfiri Petrovici își aprinse o țigară. Flacăra chibritului îl ajută să inspecteze împrejurimile. Ușa cu grilaj pe care o văzu pasager îi apăru surprinzător de impresionantă. Scutură chibritul, stingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
murdare și umanitatea bizară pe care acestea o acopereau îl dezgustau mai mult decât o făcea absurditatea situației. Era așa de mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a fost îndeajuns să îl facă pe băiat să tresară a doua oară. Mai mult, reuși să o amuțească, cel puțin temporar, și pe cântăreața de la concertină. Nu te mai holba la mine în halul ăsta? De ce nu răspunzi? Ești mut? Ești imbecil? Ochii băiatului fură cuprinși de frică, fapt care îl înfurie pe Salitov și mai mult. Oare voi oameni nu înțelegeți...? Dar se opri, neputând să rostească ceea ce ar fi vrut ca ei să înțeleagă. Sentimentul său de contaminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din aer brăzdând văzduhul, cu soarele rece de iarnă exultând printre ele. Inima îi sta să-i sară din piept, însă el o liniștea. Nu sunt altcveva decât bârne de lemn pictate! Dar nu putea nega că la început era mut de uimire. Doar pentru o clipă apariția lor i se păru miraculoasă. Cum se poate așa ceva? Era vreo șmecherie la mijloc, trebuia să... Apoi se apropiară și mai mult. Pe măsură ce albia râului le șerpuia calea, crucile săreau de pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai puternic decât de obicei, părea un soare mai șters care lumina noaptea, iar Kitty se uita la ea ca hipnotizată. Era atât de liniște, Încât Își auzea pantofii țăcănind pe asfalt, ca o tobă care Însoțește derularea unui film mut. Se vedea și pe ea În film: un film de Fellini, dar fără coloană sonoră. Își scoase pantofii și merse desculță pe primul petic de iarbă, se așeză un moment, cu pantofii În mână, uitându-se la luna plină, ținându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Vegas În căutarea aventurii, dar habar n-aveai că aventura te aștepta acasă. Exact, zâmbi el. — E valabil și pentru mine, zise ea. Am vrut să mă Întorc În Europa, În căutarea iubirii, dar am găsit-o aici, acasă. Rămase mută de uimire la vederea panoramică a stâncilor din Malibu și a coamelor verzi ale dealurilor de peste drum, când ieși la lumina zilei. Nu mai văzuse niciodată munți atât de aproape de mare. Matthew Își lăsase mașina la casa din Bel Air
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ușa, ca și când nu erau destule uși Încuiate Între ei, și se cufundă În cada plină de spumă. Ce vis Îngrozitor! Drumul cu mașina Înapoi de la restaurantul italienesc o traumatizase. Nu fuseseră certuri pe un ton ridicat, doar puternicul lor dezacord mut. Tăcerea lui rece fusese o modalitate eficientă de-a o Împinge pe un drum pe care nu voia să meargă, de la dragostea care-i Înflorise În suflet, la o partidă oarecare de sex ocazional, plăcere pură, lipsită de griji. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întâmplat demult”. După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos obraznic. Din fericire, așa ceva nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceașcă de aramă dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece. Din respect, poate, pentru șeful lor, unul botezat Profetul, un pescar uriaș și mut, cu limba smulsă. E o poveste din tinerețe. Se pare că pescarii sunt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întâmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblânzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
azilul lor mizerabil. Dincolo de zidurile între care Arhivarul strângea hârțoage pentru o istorie a tuturor ratărilor, lumea își striga, pe țărm, gloria și reproșurile. Voi sunteți vinovați dacă existența voastră nu e cum s-ar cuveni să fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nu supăra pe nimeni, stătea lipit de tăcerea lui ca lichenii de stânci și de abia azi înțeleg că, neavând curaj să se sinucidă, Victor alesese o formă mai suportabilă de a se obișnui cu moartea, treptat, învățând să devină mut. Nu ascund că am avut momente în care aproape m-am rușinat comparându-mă cu unii dintre bătrâni. Și primul la care mă gândesc spunând asta e Hingherul care hăituise toată viața câinii prin praful străduțelor dosnice, care purta acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cort de tuareg, adus din ultima călătorie și fixat într-o altă încăpere, lăsând candelabrul să lumineze o sală strălucitoare și goală. Mă miram: „De ce nu v-ați dus nici unul s-o vedeți?” Zâmbeau. Intrarea era păzită de un zdrahon mut care, cu siguranță, nu le-ar fi îngăduit să pătrundă; și nu țineau să forțeze lucrurile, să riște un afront sau chiar o pedeapsă. Exista chiar un reproș nedefinit în zâmbetul lor. Cum, nu înțelegeam că Bătrânul era partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a întors cu fața în sus. „De ce...?” Dar n-am apucat să pun întrebarea până la capăt, căci el și-a așezat talpa bocancului pe gura mea. Nu zicea nimic, mă privea doar și citeam în ochii lui o ură mută pe care nu mi-o lămuream. Apoi, cu un gest de silă m-a împins cu piciorul spre zid. Aproape totdeauna după ce-l întâlneam trebuia să mă aștept la ceva rău. Ori mi se aplica o pedeapsă, ori eram percheziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i înspăimânte și să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar când Francisc - s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul - a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ritualul era același. Francisc se dădea la o parte și pornea după mine ca un servitor bine stilat. În dreptul lavaboului se oprea și tușea semnificativ. Cunoșteam semnalul. Trebuia să mă spăl pe mâini. O făceam sub privirile atente ale cerberului mut care, când terminam, se dădea politicos la o parte. După acest ritual simbolic, eu pătrundeam într-o sală pustie, dar Francisc rămânea afară, să păzească mai departe. Ce păzea? Pe cine? În afară de mine nu era nimeni acolo, iar după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spus: „Ulise, fă-mi puțin loc”. Am izbucnit: „Ce Ulise? Nici un Ulise”. Ceilalți s-au uitat la mine nedumeriți. Nu înțelegeau. Domnul Andrei a plecat capul în pământ, presimțind pericolul care plutea în aer. Tăcerea lui era parcă un reproș mut: „Vedeți, domnule sculptor? Nu era mai bine să nu vă spun nimic?” Mopsul mi-a înfruntat privirea. Se încruntase, dar nici un mușchi nu-i tremura pe față. Se ținea tare, canalia. Dominic își încordase gâtul de taur ca să priceapă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iar Călugărul părea rușinat că trebuia să ia parte la o asemenea treabă. Victor stătea deoparte, cu dicționarul lui pe genunchi și tăia din când în când câte un cuvânt. După ritmul în care tăia acum cuvintele, amenința să rămână mut. Eu râdeam mai departe. Mă lăsaseră nervii după atâta încordare și mă eliberam prin râs. Bătrânii mă ascultau atenți, cu un aer foarte serios. Apoi au început să devină stânjeniți. Nu îndrăzneau totuși să mă oprească. Mopsul mă măsura bănuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
calculatoarele nu se plictisesc și de aceea ne salvează de la tăbăceală cururile noastre cele adormite, de fiecare dată. Diavolului, așezat În cabina de proiecție, deasupra sălii, Îmbrăcat cu pantaloni bufanți pînă la genunchi și șapcă, precum un proiecționist de filme mute, nu-i place Întorsătura pe care a luat-o discursul lui Wakefield. Își suspectează clientul că urmărește o agendă deconstructivă care, după cîteva ocolișuri și divagații prin artă, Îl va aduce la cărămizile fundamentale ale materiei, pentru a-l expune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea din sală este prinsă Într-un film mut al stînjenelii sau În menghina unui disconfort fizic care cere atenție imediată. Încăperea se foiește, mișună, foșgăie. Excelent spectacol, rîde El Diablo, chiar ar trebui să mă fac regizor de film. Apoi Își ia seama. Chiar este. Nu doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător: nu este suficient de puternic ca să moară, cel puțin nu singur. Mai zace Încă o oră pe cearceaful duhnitor, privind mut la ecranul gol a televizorului. Se uită și Diavolul alături de el. Și el ar vrea să moară, dar e nemuritor. CÎteva zile mai tîrziu, nici el nu știe cîte, Wakefield se trezește Într-un oraș proțăpit pe țărmul Pacificului, șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
apoi În jos, pe străzile pustii. Pe drum, Wakefield le spune povestea nebunului cu ciocanul și cum a fost nevoit să-și părăsească apartamentul. — MÎine, le spune, o să am parte de o răzbunare splendidă. Îi cer detalii, dar Wakefield rămîne mut. — O să vedeți, le spune. O să ne distrăm. CÎnd ajung la ușile Închise ale hotelului, cei patru sînt pudrați cu aripi de termite. Paznicul de noapte așteaptă plin de speranță, rînjind. — Mă Întorc Într-o clipă, Îi șoptește Wakefield. Își conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
versiunea originală, cu imagine tremurândă, în alb și negru, a filmului cu vampiri. Pentru Jack, atmosfera amenințătoare pe care o transmitea era un etalon pentru cum ar fi trebuit să fie un film de groază. Dar, pentru că un film alb-negru mut, subtitrat era oarecum un subtrefugiu, ar trebui să aleagă ceva mai modern ca alternativă. Ce mai închiriază adolescenții în momentul de față? o întrebă pe fata grasă, cu ochi minusculi, care stătea la casă, înconjurată de teancuri de reviste siropoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]