1,358,563 matches
-
păcate, ale poeților români în presa culturală franceză, de prin 1976, cînd același Journal des počtes și apoi Les Lettres Nouvelles publicau antologii românești și creau o punte de legătură între literaturile celor două țări. Vandalism arhitectural Sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, Bujor Nedelcovici a tipărit, de curînd, în condiții grafice excepționale un album intitulat Lectorul de imagini și subintitulat Vandalism arhitectural în București, 1980-1987. Comentariile la teribilele imagini au apărut, cele mai multe, în România literară în 1994. Sînt
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
Tudorel Urian Prin cărțile sale Jurnalul lui Dracula și Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu (roman distins cu Premiul Național pentru roman - Bergamo, 1998), foarte controversatul critic Marin Mincu deschide o posibilă cale de acces a literaturii române spre circuitul european de valori: scrierea de opere de ficțiune, în centrul cărora să stea figurile unor personalități intrate în conștiința culturală
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
valorare, și având în vedere permanenta suprasolictare profesional-bahică a întregului său sistem neurovegetativ, aproape că te poți aștepta la orice considerații... Dar, de-aici și până la a confunda perechea Cornel Nistorescu-Adrian Ursu (Realitatea Tv), cu simpaticul tandem Romică Țociu-Cornel Paladeeeee (Național Tv)... Mare și aproape revoltătoare răsturnare de valori bulucite prin micul ecran spre telespectatori... - Dragu' lu' mami, îi zice soacră-sa, cât de cât speriată, nu vrei să te odihnești olecuțică pi laiță? Mai dă-l focului de televizor, că
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
luni de exploatare intensă. Turistul trebuie nu doar umilit, ci și jupuit. După zece zile sau două săptămâni petrecute cu nervii întinși la maximum, a-i mai vorbi turistului frustrat de ce-a pățit la frumoasa Mare Neagră despre "turismul național" înseamnă o sfidare vecină cu nesimțirea. Dar hai să zicem că noi, românii, om fi mai sensibili. Poate c-am devenit mofturoși, poate c-am cedat cu prea multă ușurință supraofertei de plaje exotice puse la dispoziție de ciupercăria de
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
Eminescu nu mai este la modă este pentru că "nu dă bine". Pentru noua tablă de valori occidentale, valorile în care credea Eminescu sînt indigerabile și neagreabile. Apoi, considerațiile politice ale gazetarului Eminescu sînt irecuperabile, cum și statutul lui de poet național, într-o lume care iese treptat de sub zodia naționalului, atîrnă ca un handicap cultural. În fine, în raport cu canonul actual al țărilor progresiste, Eminescu este pur și simplu incorect politic. Și cum cultura română nu-și poate permite luxul de a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
dă bine". Pentru noua tablă de valori occidentale, valorile în care credea Eminescu sînt indigerabile și neagreabile. Apoi, considerațiile politice ale gazetarului Eminescu sînt irecuperabile, cum și statutul lui de poet național, într-o lume care iese treptat de sub zodia naționalului, atîrnă ca un handicap cultural. În fine, în raport cu canonul actual al țărilor progresiste, Eminescu este pur și simplu incorect politic. Și cum cultura română nu-și poate permite luxul de a nu fi în pas cu modele culturale, Eminescu ne
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
ideologic al națiunii, deschiderea cerului european este un motiv de neliniște, aproape asemănătoare cu cea resimțită de vechii greci la căderea cetății. Forță naționalismului constă în primul rând în faptul că se sprijină pe o cultură, pe care o numește "națională", așa cum nicio ideologie nu o face. El uzează de întregul bagaj de bunuri simbolice ale unei comunități pe care le canalizează în vederea realizării unei solidarități necesare puterii suverane. Din acest motiv naționalismul este ideologia cu cea mai mare forță, pentru că
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
integrarea bunurilor simbolice în aria națiunii sunt misiuni asumate în mod explicit. Naționalismul nu este interesat de "a avea" sau de "a distribui", ci de "a fi". Cultură europeană nu este împărțită doar în arii geografice, ci și în culturi naționale, conturate de către naționalism, acestea fiind tot atâtea moduri de autopercepere ale societăților sau chiar ale comunităților ce se consideră a fi națiuni. Iar aceste culturi sunt piloni fundamentali ai suveranității statelor ce administrează națiunile. De aceea, demersul politic de construire
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
entități suprastatale europene are sorți de izbândă doar în condiția în care este și un demers ideologic. Întrebarea fundamentală este dacă consolidarea Uniunii Europene poate urma același traseu pe care l-au urmat statele europene, de la "națiuni culturale" la state naționale. Poate cultură europeană să joace rolul pe care l-au jucat culturile viitoarelor state naționale în secolele XVIII și XIX? Va reuși europensimul să elimine fira față de dușmanul proiectat de către naționalism, adică față de străin? Elemente definitorii ale naționalismului Dacă ideologiile
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
demers ideologic. Întrebarea fundamentală este dacă consolidarea Uniunii Europene poate urma același traseu pe care l-au urmat statele europene, de la "națiuni culturale" la state naționale. Poate cultură europeană să joace rolul pe care l-au jucat culturile viitoarelor state naționale în secolele XVIII și XIX? Va reuși europensimul să elimine fira față de dușmanul proiectat de către naționalism, adică față de străin? Elemente definitorii ale naționalismului Dacă ideologiile politice, precum liberalismul, socialismul sau conservatorismul, împart societățile în tabere politice, naționalismul este ideologia în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
este ideologia în cadrele căreia, incepand cu secolul al XIX-lea, au loc disputele politice dintre susținătorii ideologiilor amintite. Și liberalul, si conservatorul și socialistul (cel putin cel care nu este chiar convins de internaționalism) va susține că apară interesul național, că el reprezintă cel mai bine națiunea, cea mai gravă acuză pe care unul i-o poate aduce altuia fiind aceea de a fi "antinațional". Faptul de a face politică în interes național le apare tuturor ca fiind firesc, a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de internaționalism) va susține că apară interesul național, că el reprezintă cel mai bine națiunea, cea mai gravă acuză pe care unul i-o poate aduce altuia fiind aceea de a fi "antinațional". Faptul de a face politică în interes național le apare tuturor ca fiind firesc, a apăra interesul națiunii apărându-i astăzi oricui ca fiind un act de normalitate, națiunea fiind percepută că un mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ca fiind un act de normalitate, națiunea fiind percepută că un mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm 1, "combinația de conștiință națională, cetățeneasca, socială care, în statele moderne, formează baza tuturor celorlalte sentimente politice". Se uită adesea faptul că o astfel de percepție a indivizilor a fost determinată de către una dintre ideologiile moderne ce și-a reușit împlinirea, daca este să o
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
aceeași realitate. Este vorba, în fond, de un anumit tip de raționalitate ale cărei trăsături esențiale sunt calculul, eficiența și, în consecință, înscrierea oricărui segment de realitate într-o lege a progresului. După cu remarcă și Eric Hobsbawm 6, problemă națională se plasează undeva "la intersecția politicului cu tehnologia și transformarea socială". Națiunile nu sunt legate strict doar de existența unui stat, ci și de nivelul de dezvoltare tehnică și economică. De aceea, "națiunile și fenomenele asociate lor trebuie deci analizate
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
istoric". Iată cum comentează Hagen Schulze 18 această concepție: "națiunile sunt entități spirituale, comunități care există atâta vreme cât există și în mințile și inimile oamenilor și care se sting când nu mai sunt gândite și dorite; națiunea se întemeiază pe conștiința națională. Ea își recunoaște identitatea în istoria, gloria și sacrificiile comune - fapt la care trebuie să adăugăm că o istorie comună este de regulă doar într-o anumită măsură reală, fiind mai degrabă o istorie imaginata, construită". În aceeași direcție putem
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
din 1925)22. Analizând această teorie, Hobsbawm 23 susține că limba nu poate fi socotit elementul decisiv pentru a stabili limitele unei națiuni până în secolul al XIX-lea: "În perioada precedentă educației elementare, nu poate fi vorba de o limbă "națională" vorbită, ci doar de idiomuri literare sau administrative scrise, adaptate pentru folosirea orală, ori că un fel de lingua franca, în care vorbitorii diferitelor dialecte se puteau înțelege... Cu alte cuvinte, "limba maternă", idiomul învățat de copii de la mamele lor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
folosirea orală, ori că un fel de lingua franca, în care vorbitorii diferitelor dialecte se puteau înțelege... Cu alte cuvinte, "limba maternă", idiomul învățat de copii de la mamele lor necultivate, pentru folosirea zilnică, nu era, în niciun caz, o "limba națională"". În consecință, limba "este un concept literar și nu unul existențial". Îndeosebi naționaliștii extremiști întrețin ideea că națiunile au existat dintotdeauna, că întreaga istorie a unei regiuni este totuna cu istoria națiunii ce ocupă în prezent acea regiune. Acest anacronism
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ceea ce jargonul secolul al XIX-lea a numit "națiunea istorică", mai ales dacă statul cadru pentru viitoarea națiune a fost asociat cu un Staatsvolk - popor al statului, că rușii, englezii sau castilienii"28. După cum apreciază Schulze 29, "aceste două idei naționale, cea subiectiv-politică a Revoluției franceze și cea obiectiv-culturală a romantismului german, s-au hrănit reciproc, s-au intersectat și au constituit notă fundamentală a polifoniei modernismului european. Într-o perioadă caracterizată prin dezrădăcinare și criza a semnificațiilor, desconsiderare a trecutului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
carne din carnea lor și sânge din sângele lor". Însuși corpul uman este privit ca o expresie a etnicității și etnicitatea este de obicei simțită ca fiind înrădăcinată în sânge, os sau carne". Și Walker Connor 36 susține că legătura națională este fundamental psihologică și nonrațională. În opinia sa, "o națiune este un grup de oameni ce simt că au legături de ascendentă. Acesta este grupul cel mai mare ce poate impune loialitate unei persoane pe baza sentimentului unor legături de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sine, naționalistul o face prin ură de ceilalți; definirea de sine prin raportare la ceva exterior este inevitabilă, "fiindcă ceea ce se urmărește aici e transformarea unui determinism natural în reflex (căci etnii ca atare au existat și înainte de zămislirea sentimentelor naționale, ele devenind doar ulterior, prin intermediul reflecției, obiect al sentimentului național)". Ceea ce se întâmplă cu un naționalist e invers decât ceea ce se petrece cu un tribal: la primul, prescripția ritualica operează că natura, la al doilea natură operează că prescripție; "naționalistul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
sine prin raportare la ceva exterior este inevitabilă, "fiindcă ceea ce se urmărește aici e transformarea unui determinism natural în reflex (căci etnii ca atare au existat și înainte de zămislirea sentimentelor naționale, ele devenind doar ulterior, prin intermediul reflecției, obiect al sentimentului național)". Ceea ce se întâmplă cu un naționalist e invers decât ceea ce se petrece cu un tribal: la primul, prescripția ritualica operează că natura, la al doilea natură operează că prescripție; "naționalistul nu e dispus să admită că el a substituit natură
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dar rămân repere ale existenței mele atunci cand prima nu este redusă la etnie iar celei de-a doua nu i se uită caracterul de convenție. Ele sunt două modalități în care omul ultimelor două secole s-a recunoscut". Pătrunderea ideii naționale în conștiința maselor a făcut ca națiunea și democrația să devină "fete ale aceleiași monede", statul națiune dovedindu-se a fi "atât un cadru adecvat epocii respective, cât și o garanție de democrației și a sistemului parlamentar"42. Dar, din
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
creat națiunea prin programe culturale și de educație în masă, fie că națiunile create de către elite pe un anumit teritoriu și-au creat un stat propriu. Acest proces ce a durat aproape două secole a avut ca finalitate Europa statelor naționale de astăzi. Dar, pentru că sunt realități istorice, statele naționale se modifică, rolul lor se redefinește. Concluzii Scurtă trecere în revistă a modurilor în care a fost și este înțeleasă națiunea și a felului în care operează naționalismul face posibilă înțelegerea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
masă, fie că națiunile create de către elite pe un anumit teritoriu și-au creat un stat propriu. Acest proces ce a durat aproape două secole a avut ca finalitate Europa statelor naționale de astăzi. Dar, pentru că sunt realități istorice, statele naționale se modifică, rolul lor se redefinește. Concluzii Scurtă trecere în revistă a modurilor în care a fost și este înțeleasă națiunea și a felului în care operează naționalismul face posibilă înțelegerea fenomenelor ce se petrec în Uniunea Europeană în prezent. Liberă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
confundă ziua căderii Zidului cu ziua reunificării Germaniei. Ei uită că aceste două evenimente s-au intamplat la o distanță de aproape un an. A. R.: Și în România există aceeași problemă de percepție. Tot timpul, cănd sărbătorim aici Ziua națională a Germaniei trebuie să explic: nu, 3 octombrie nu este ziua căderii Zidului, ci ziua unificării. R. G.: Da, si in Germania foarte mulți cred că 9 noiembrie 1989 ne-a adus unificarea. Mulți oameni nu știu că în fosta
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]