3,535 matches
-
dimineață. Stând la masa din bucătărie, Îmi ajunge dintr-odată la urechi un zgomot neobișnuit, un țiuit uscat ca de disc zgâriat. Mă uit În jur, căutând sursa. Îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e: liniște. Sunetul neantului Îmi urlă În urechi. Am cinci minute de singurătate, mă bucur de ele, Înainte ca Emily și Ben să apară țipând de bucurie să mă vadă. După sărbători, am mereu impresia că cei mici au nevoie de mine mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Rod apare Încă screensaver-ul de Crăciun. Un om de zăpadă care dispare treptat În furtuna de fulgi. Mă gândesc cât de plăcut trebuie să fie să fii Îngropat În zăpadă, cât de delicios să te scufunzi În zăpada rece, acceptând neantul. Mă gândesc la căpitanul Oates, la Polul Sud: —O să ies acum și s-ar putea să lipsesc ceva timp. —Doar ce te-ai Întors, Katie, se răstește Rod țintindu-mă cu stiloul lui Mont Blanc. Îmi dau seama că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
perindară, în scurte și amare străfulgerări, spectrul războiului trecut, himera revenirii la rânduielile firești ale vieții din Goldana, imensa năvală a nelegiuirilor și mârșăviilor Eliberării, teama ucigătoare și permanentă de capriciile dictaturii proletariatului, vedenia unei iminente și globale prăbușiri în neant... După înșiruirea tancurilor pe deal, care pendulară, prin Goldana, cu un huruit înspăimântător, când spre Răsărit, când spre Asfințit, se petrecu, de la o zi la alta, tot mai copleșitoarea paradă a unor soitari, cu fețe sluțite și plumburii, dar bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe toți colectiviști, băgându-ne în colhoz, pe rudă, pe sămânță... Petronia nu-l mai bodogăni, deloc, în noaptea aceea epocală. Nicanor, cu simțământul nelămurit că, în această iarnă, copleșită de geruri muscălești, nu are nici un punct de sprijin în neant, se lăsă în voia neștiutei forțe de gravitație terestră și fără să o mai întrebe ceva pe Petronia, o iubi dus pe gânduri, sub plapoma grea de amintirile mai multor generații de goldăneșteni. Adormi, imediat, ce o auzi pe nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în care se stabiliseră, după război, familii de basarabeni și care apoi au dispărut fără urmă. Zguduitor este că, în ambele familii, bărbații au fost arestați mai înainte, iar femeile au fost și ele ridicate, ulterior, evaporându-se cu toții în neant. Una dintre acestea trebuie să fi fost chiar mama mea. Astfel se explică faptul că nu m-a mai căutat nimeni, atunci, rămânând stingher în București și rătăcit în viață. Am plecat din Pleșești, cu simțământul că de acolo mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
inocent? N-ai auzit de homeopatie? Vladimir încercă să descâlcească în asta ițele ascunse ale unei eventuale subversiuni. Își aduse aminte de maleta-diplomat, plină de milioanele societății: un somnifer, un somn de plumb și milioanele ar putea să dispară în neant! Ca și cum ar fi știut ce-i trece prin minte, Melanie îl asigură: Cu astea nu dormi două nopți la rând, fiindcă nu am să te las nici eu. Ochii ei albaștri, rotunzi și umezi, ca la ciută, i se alungiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pierderi, el considera că nu are altă soluție de existență profesională, decât să-și facă singur o seamă. Se vedea de la o poștă că se simțea nespus de ușurat și de bucuros. Dealtfel, pe parcursul așteptării reapariției Profesorului pierdut în neant, plânsese cu suspine. Neputându-se stăpâni, izbucnise în hohote discrete, și asta de câteva ori, dar nu față de toți turiștii îngrijorați, ci numai aparte, când în apropiere se afla numai soția marelui absent. Manechinul gonflabil se repezi și el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Chiriac Iarnă cu fulgi însângerați EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Moto: "Un joc de șah e viața. Destinul singur joacă, Iar noi suntem actorii. Vrând de urât săi treacă Ne mută, ne oprește un timp, ne mută încă, Apoi în cutia neantului nearuncă." Omar Khayam Bucătăria, o încăpere intimă și confortabilă, arată că aparține unor oameni destul de înstăriți, chiar dacă nu foarte bogați. Vesela și vasele de gătit, așezate în rafturi speciale, bine fixate pe pereții bleu pal, strălucesc de curate ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește în neant îl face să tresară puternic din toată ființa lui ca un cartuș lovit în capsa de detonare. Lac de sudoare, deschide speriat ochii și aprinde veioza. Continuă să stea nemișcat pe salteaua patului, în aerul greu respirabil din pricina căldurii toride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și pe el. Disperat că poate să o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se prăvale peste pieptul lui. Lovește cu ciocul de fier, orbindu-i ochii sufletului, lăsându-l într-un neant amar, golit de vise. "Smaranda! Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului, ce-i eliberează mintea torturată căzută în amorțeala profundă. Renunță la somn. Și seara aceasta, de altfel ca și în cele multe din urmă, în locul odihnei atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
decât cel de aici. Nu. Asta nu poate face decât să-i grăbească sfârșitul. Cuvintele cad sec, ca o irevocabilă condamnare la moarte. Vă să zică, asta e. Pentru o clipă Marius vede negru în fața ochilor. Ca înaintea intrării în neant. "Deci aici se termină totul..." Nu-și termină gândul. Nu poate concepe că pur și simplu ea nu va mai fi, că nu-i va mai auzi glasul și râsul molipsitor care înveselea pe toată lumea și de care el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg prin ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In den stillen Hain hernieder, Liebchen, komm zu mir!...".162 Ce frumoasă ești Smaranda și cât de caldă îmbrățișarea ta! Brrrr, ce frig, ce frig!Simt că am fundul așa de înghețat că pot sparge nuci cu el. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spate În camera În care ferestrele - era o oră de după-amiază - nu aduceau nici un zgomot. Mă aflam În fața oglinzii dreptunghiulare, care-mi reflecta docilă prezența. Pentru cine și de ce? Eram tînăr, bărbat la intersecția decadelor de vîrste, ce se refuzau neantului devorator ce Începuse și continua... În 1945 Încetase războiul, dar cu un an Înainte, În august 1944, În noaptea aceea de neuitat pentru mine și generația mea ascultasem, la aparatul de radio, gîtuit de emoție mesajul tînărului rege prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu care scrie despre vremea de afară, dar important e că totuși o face. De pildă, însemnările despre propria bătrînețe. Ele încep la vîrsta de 60 de ani (1986) și continuă pînă în 2000. "Uitarea la bătrînețe e mai rar neantul amintirii, cît slăbirea puterii de selecție. Amintirea există, dar nu poți s-o prinzi, ca pe un post de radio la un aparat cu selecție proastă. Dovadă că uneori Ťsimțiť ce cauți în memorie, Ťîți stă pe limbăť sau ți
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
este posedat încetul cu încetul, ca și Mister Kurtz al lui Joseph Conrad, de o nietzscheană voință de putere. Forțe obscure îl animă și o ură difuză, - "I have a competition in me" afirmă el față de ipoteticul frate ivit din neant pentru a mai diminua ceva din sihăstria petrolistului. Filmul este alcătuit din lumini și umbre, foarte numeroase cadre cochetează cu întunericul în care asemeni petrolului se află scufundate chipurile luminate de flăcările unei sonde incendiate sau ale unui foc de
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
față de regim, incluzînd evaluările curente, comparațiile cu trecutul și așteptările de viitor. Și politica, și economia sînt importante. Un model generic de schimbare a regimului pune accent pe atributele comune societăților post-comuniste. Dar ideile politice și economice nu apar din neant: ele reflectă și contextul național. Prin urmare, capitolul 9 ia în considerare măsura în care atitudinile indivizilor reflectă influențele contextuale, cum ar fi: represiunea sub regimul comunist și libertățile cîștigate de atunci; gradul în care economiile au crescut sau au
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
putere. Învinuirea aceasta, zicea Petrică, avea să se extindă și asupra social-democrației contemporane, deci și asupra celei românești, așa, din principiu: prin simplul fapt că ești social-democrat ești oportunist. Ce s-ar cere ca această învinuire să fie redusă la neant? Să se unească partidul social-democrat cu cel comunist! Ei, strigă Petrică triumfător, pe stradă. Se va uni! N-am fost mirat mai târziu când previziunea politică a prietenului meu avea să se împlinească. Oamenii au adesea acest dar de a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Și totuși te trezești că nu mai este." Da, iată, era mai rău decât o insultă, o lovitură bine dată. Am înțeles: vroia să ne maculeze, pe Matilda și pe mine, chiar în pragul idilei, și să ne reducă la neant. Am rămas fără replică. Luam cunoștință că Petrică nu era cel care afirma Matilda că este, un prieten care ținea mult la mine. De altfel, nici nu crezusem acest lucru, totuși mă prinsese dezarmat, puțin tot crezusem. În astfel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ți se face, pentru o clipă, foame... În noi înșine, dar fără să ne dăm seama, încetează să bată ceasul trecerii, al devenirii, al scurgerii, ceasul care a fost întors pentru noi din chiar secunda când am fost scoși din neant, acolo în pântecul matern, și a cărui durată este înscrisă chiar pe el, ora opririi fatale, pe care n-o concepem, dar pe care o știm, la maladie mortelle, de care vorbea danezul... gând de oprire care nu e moarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totdeauna spre sfârșitul întîlnirii și pe nesimțite cuvintele o împingeau spre mine și se ciocneau cu ale mele scoțând nu scântei, ca acuma, ci adesea fulgere, la a căror lumină vie ideile mele erau nu o dată anihilate, topite, reduse la neant: nu mai știam niciodată, atunci pe loc, ce să-i mai răspund, abandonam și ne despărțeam. Rămas singur, începeam să-mi amintesc, dar atunci mai puternică era amintirea îmbrățișărilor noastre, simțeam că nu merg, ci plutesc și uitam restul. "Hm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această idee pură, pe care nici unul dintre ei nu îndrăznise s-o înfrunte, idee-balaur, care îi ucisese pe toți, zeița necruțătoare cu o sprânceană albă și una neagră, în fața căreia toți trebuiau să se închine, chiar dacă alături de ea se afla neantul, fiindcă nimic din ceea ce fuseseră ei nu trebuia să mai existe, ideile pentru care luptaseră și își riscaseră viața fiind negate de ei înșiși în fața tribunalelor și biata lor fulgurantă existență asociată cu ceea ce era impur, nuizibil, scabros... Ei bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcut Napoleon așezîndu-le, aceste tunuri, pe acoperișuri), dar nu mor toți, și ideea rezistă, e amânată pentru mai târziu. Dar când tu, marele Buharin, îți recunoști singur o vină imaginară în fața tribunalului, ce se mai alege de ideile tale? Nimic, neantul, mori fără idei..." Și zicând acestea se zbătu să-și tragă picioarele de sub masă, se ridică greoi și cu o expresie crispată, clipind des, stăpânit de o iritare plictisită, ca totdeauna când nu înțelegea sau se prefăcea că nu înțelege
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mod naiv că ceea ce ni se întîmplă nouă nu s-a mai întîmplat niciodată." " Da, cred acest lucru, zise Micu neclintit, fiindcă nimeni nu murea până acum simțind în conștiința lui care se stingea o ridicare din umeri, nepăsătoare, a neantului. Așa-zisa vrăjitoare pe care Inchiziția o ardea pe rug îl avea totuși pe Dumnezeu în gând în timp ce o învăluiau flăcările..." "Sau pe Diavol", zise Clara. "E același lucru, zise Ion Micu, Dumnezeu și Diavolul sânt în eternitate frați." Clara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
între noi doi, dar n-am încercat niciodată să te insult și să-ti spun, ba chiar pot să afirm că acest gol și acest zid m-au fascinat totdeauna, mi-au mobilizat toate forțele sufletești să trec prin acest neant și uneori mi-a reușit, sau cel puțin așa mi s-a părut. Ai avut tu grijă să-mi sugerezi că totul e zadarnic... Și totuși nu sânt convins că ai o gândire de măgăriță. Ești o măgăriță biblică, vorbești
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mațele mele pentru el, reveni, în timp ce coboram treptele clădirii, și nu numai pentru o clipă. Dar și senzația de coșmar reveni, că ne cunoscusem, noi doi, cu mult înainte de a ne naște și că el fusese, în acel vis al neantului, omul care mă dominase totdeauna. Singurul om, adică nu om, singura entitate. Da, mă pomenii gândind, omul ăsta o să mă ajute, iar eu o să-l invit la mine să chefuim cu dame (cum o să-l invit?!} și bineînțeles că n-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]