4,685 matches
-
operă de artă ori una științifică, altceva decât rezultanta aspirației creatorului ei de a sfida mărginimea vieții lui - așa cum o cunoaște în planul în care trăiește, unde vede în același timp sosiri (nașteri) și plecări (morți) -, prin a-și dobândi nemurirea în operă? Că opera însăși are o viață - deși (poate) mai lungă - totuși finită, e o altă problemă. Oricum, sensul cărții de față ar putea constitui subiectul unui roman științifico-fantastic, iar dacă autorii ar fi avut talentul literar al unui
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
multe reîncarnări, când spiritele lor se vor descătușa de învelișurile materiale, când vor depăși epoca de piatră și pe cea a afirmării principiului originii noastre animale, când vor evolua, atingând o treaptă superioară de dezvoltare. Cei care cred astăzi în nemurirea sufletului, au parcurs un lung drum evolutiv, de la omul primitiv, sălbatic, la omul evoluat, convins de acest adevăr. Cu timpul vor ajunge și necredincioșii în acest stadiu”. De regulă, așa cum arată, scopul lucrărilor de tipul (aparent) al celei de față
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
deci pentru a o îndeplini, omul își urmează dorința. Ca urmare, îndeplinirea karmei are drept consecință dispariția dorinței (așa cum arată de altfel și Milinda-Panha, II.7 ). “Îndeplinind în chip desăvârșit datoriile prescrise, fără a aștepta plată (s.n.), omul ajunge la nemurire și se bucură în această lume de îndeplinirea tuturor dorințelor ce a conceput spiritul său” (Milinda Panha, II.5); evident, dorința dispare consecutiv. Ca ansamblu determinat istoric, karma cuprinde atât elemente provenite din existențele anterioare cât și din cea prezentă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
un zeu”. Epopeea lui Ghilgameș - entitate o treime om și două treimi zeu , cu alte cuvinte tot atâta de avansat în șirul reîncarnărilor în regnul uman - arată (după ) cum acesta pleacă în căutarea lui Utnapiștim, singurul om care a câștigat nemurirea. Pentru aceasta, el ajunge la capătul lumii, trecând printr’un tunel (parcurgerea tunelului este o imagine percepută de toți aceia care suportă extracorporalizarea în timpul morții clinice , n.n.) și traversând “apele morții” (trecând în lumea transcendentă, n.n.); întâlnindu-l pe Utnapiștim
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ar fi făcut apt a rezista în acest mediu); lipsit de substratul informațional - doar 2/3 din el este de natură informațională - el nu se poate menține în aceste plane, fiind obligat să se reîncarneze tot în regnul uman. Obținerea nemuririi de către Utnapiștim face obiectul unei relatări cuprinse în aceeași epopee, anume referitoare la potop; “înștiințat de [zeul] Ea de iminența cataclismului, Utnapiștim a făurit o corabie și a umplut-o cu toate vietățile, după care și el și soția lui
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
iudaismului s’au manifestat, din unghiul acestei secțiuni, două tendințe, promovate de cele două partide religioase ale antichității iudaice: saducheii și fariseii. Anume, spre deosebire de saduchei, cu care au intrat în conflict și din aceste puncte de vedere, fariseii credeau în nemurirea personală, în îngeri și demoni , adică în entități transcendente. Totodată, spre deosebire de saduchei, fariseii țin cont atât de tradiția scrisă cât și de cea orală [90], deci de o bază documentară mai largă și, mai mult, una care permite adaptarea/adoptarea
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
conduita morală pentru a fi depășită condiția proprie. 4. Procesul și moartea rocesul lui Socrate nu este clar. Fiecare generație se simte datoare să-l clarifice rejudecându-l. Singurul lucru clar este că moartea lui Socrate ocupă un loc important în nemurirea sa. Rechizitoriul procesului din anul 399 cuprindea: * refuzul recunoașterii zeilor venerați de Stat; acuzația era: "Socrate calcă legea stricându-i pe tineri și necrezând în zeii în care crede cetatea, ci în alte divinități"; * coruperea tineretului. Dușmanii săi, Anytos, Lycon
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
carte care să sintetizeze opera sa. Îl atacă pe Descartes, neținând cont de talentele acestuia în domeniul armelor reale și al metaforei. Descartes reprezenta spiritualismul rațional, iar Gassendi materialismul catolic. În privința fondului nu există prea mari divergențe (credință în Dumnezeu, nemurirea sufletului respectarea religiei și regelui). Conflictul ține de formă, de metodă. Gassendi constată că trupul simte, apoi își construiește cunoașterea, simțurile sunt înșelătoare, certitudinile prea puțin fiabile. Dar acordă prea mult timp creștinismului și prea puțin influenței lui Epicur pe
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
este obiectul spiritului; spiritul ideea trupului. Substanța trupului este incoruptibilă, de loc supusă morții. În măsura în care un trup ține de gândire, în măsura în care această gândire nu se poate separa de Dumnezeu, de vreme ce el e și natura, există eternitate, un anumit tip de nemurire. Ea privește nu trupul fizic, real, reperabil, chipul, silueta, înfățișarea, nu forma sau atributele, ci substanța acestui trup, care este incoruptibilă și deci, absolut deloc supusă morții. Spinoza refuză filosofii care i-ar putea pleda cauza (Platon, Aristotel, Socrate). Alții
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
că ho makários kaì mónos dynástQs, ho basileùs tÄÎn basileuóntÄn kaì kýrios tÄÎn kurieuóntÄn, ho mónos échÄn athanasian, phÄÎs oikÄÎn aprósiton, hòn ežde oudeìs anthrÀpÄn oudè idežn dýnatai...: „fericitul și singurul Stăpânitor, Regele regilor, Domnul domnilor, Cel care singur are nemurirea și locuiește în lumina cea neapropiata, pe care nici un om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn, „împăratul veacurilor”. În imnul din Apocalips 15,3-4, e
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi sale...” (Fil 3,20-21). „Mântuitorul nostru Hristos Isus... a nimicit moartea și a adus la lumină viață și nemurirea...” (2Tim 1,10), iar creștinii sunt îndemnați să trăiască „în cumpătare, dreptate și evlavie în această lume, așteptând nădejdea fericită și arătarea slavei marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (epipháneian tQÎs dóxQs to¤ megálou theo¤ kaì sÄtQÎros hQmÄÎn Christo
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bucurie. De aceea, nu trebuie căutat în altă parte un model de guvernare, ci ținându-ne de acesta, să căutăm pe cât posibil să ne apropiem de el. Cetatea pe care am proiectat-o ar fi cât se poate de aproape de nemurire și ar ocupa locul al doilea în ordinea excelenței. După aceea o vom cerceta pe cea de-a treia în această ordine, dacă zeul ne-o va îngădui. Dar acum o analizăm pe cea de-a doua, care este ea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sistemic. În al doilea rând e vorba de fondarea unei comunități organizate pe baza acestei priviri în interiorul a ceea ce este și, în al treilea rând, de un examen al sufletului însuși în raportul său cu corpul, cu moartea și cu nemurirea. Grija față de suflet se exprimă - în punctul focal al celor trei direcții - drept „idealul filosofiei ca viață trăită în adevăr” (p. 107). Perspectiva adevărului, a unei lumi a adevărului e cea care dă consistență și formează lumea vieții umane. Aceasta
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Havel își amintește de dialogul final pe care l-a avut cu Jan Patočka pe culoarele Ministerului de Interne Cehoslovac (de unde filosoful nu avea să mai iasă viu). Atunci, spune Havel, au discutat, sau mai precis Patočka a desfășurat tema nemuririi și aceea a responsabilității. Imaginea aceasta ultimă trimite la Phaidon-ul lui Platon și la regăsirea gânditorului în unitatea gândului care a dat naștere Europei. Dacă lucrurile acestea ajută sau nu? Fiecare să hotărască pentru sine. Patočka a certificat-o cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
doar o prelungire a Banchetului, că Platon spune aici același lucru, doar că altfel (Perceval Frutiger, Les mythes de Platon, Félix Alcan, Paris, 1930), după cum s-a spus (Robin) că Phaidros precizează gândirea lui Platon asupra iubirii prin strategii adiacente (nemurirea sufletului, în cazul de față). Există chiar un paralelism în desfășurarea dialogurilor: „discursurile-martor” din Banchetul sunt corelate în Phaidros cu discursul lui Lysias și critica socratică a acestui discurs. Brès vorbește în acest loc de „soluția platoniciană la problema iubirii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
problema iubirii” și o vede în trecerea de la iubire la Logos, de la contemplația iubirii (Banchetul) la logica iubirii (Phaidros). Mai întârzii aici asupra unui ultim aspect, unul tehnic și pe care îl văd născut în alegoria atelajului. Socrate trece de la nemurirea sufletului la felul lui de a fi, și pentru că o asemenea descriere presupune iscusință zeiască, Socrate se mulțumește să spună cum ne apare el, sufletul. Acesta e aidoma unei puteri ce prinde laolaltă și atelajul înaripat și pe vizitiu. Friedländer
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Dacă momentul amestecului și cel al nedisocierii sunt insesizabile, cum să mai gândești și să acționezi dacă într-un plan dincolo de bine și de rău? înainte de cădere, lumea cunoștea fericirea, asociată mereu îPlaton nu e departe...) cu eternitatea, imaterialitatea și nemurirea - cu lipsa de corporalitate. După această cădere vertiginoasă, noi trăim exact inversul acestora: timpul, materia și moartea - trăim adică în trup. Nu ne rămâne decât să ne acomodăm cu aceste date imposibil de contestat - proiectul gnostic, proiecția lui terestră. Tot
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi și a trăi întru Dumnezeu duce mai curând la râsul până la lacrimi. Formidabilă persistență a tradiției filosofilor râzători... învierea nu trebuie înțeleasă în sensul în care o interpretează Biserica oficială, ca înviere a cărnii, viață eternă, trup glorios destinat nemuririi și beatitudinii, numai pentru cei care o vor fi meritat printr-o viață de penitență, de suferință și de durere. Ea nu se joacă după moarte, ci în timpul vieții. Pentru că individul învie atunci când accede la cunoașterea deplină. Reminiscențe gnostice și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
locul cel mai de jos, cel mai întunecat, cel mai departe de cer, și miroase cel mai puternic a pucioasă. Acolo se chinuie ereticii condamnați pentru veșnicie să-și ispășească păcatele în niște morminte cuprinse de flăcări, pentru că au negat nemurirea sufletului. Pe atunci, un epicurian desemnează cel mai adesea un anticreștin, o persoană care nu crede în Dumnezeu, în natura incoruptibilă și eternă a sufletului, în Judecata de Apoi și în alte elucubrații catolice. Ridiculizând conceptul de epicurian, lăsând să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și foarte realelor Grădini din Orient. în Paradis, chiar în mijlocul lui - vezi Geneza - există un izvor, la picioarele Pomului vieții. Așa și este și în Grădina lui Eusebiu - Erasmus. Apă vie, apă limpede, apă răcoritoare, apă purificatoare, ea simbolizează viața, nemurirea, tinerețea. Un canal face legătura între acest izvor și un bazin exterior, trecând în prealabil prin bucătărie: el drenează apa care cară impuritățile, le duce departe de casă, curăță, spală și purifică locul. Acest curs de apă împarte Grădina în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
motive? Nici adversar, nici mormânt - o piatră în grădina lui Platon... - trupul există în calitate de tovarăș al sufletului. Problema nu este pusă în termeni dualiști - dar nici moniști. Și încă și mai puțin materialiști. Erasmus evită aici chestiunea imaterialității sau a nemuririi și, într-un mod și mai hotărât, aceea a destinului său post mortem. în ochii săi, trupul și sufletul constituie un tot: a privilegia doar o parte ar provoca mutilări păgubitoare. Cum poate fi imaginat sufletul fără trup? Sau invers
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
putea cineva închipui: o materie corporală parcursă de fluxuri, de forțe, de energii, o materialitate zebrată de niște determinisme care scapă conștiinței, rațiunii, dar care, cu toate acestea, nu-i sunt supuse lui Dumnezeu. Acest trup nu este purtător de nemurire. Sufletul, dacă există, este numele a ceea ce scapă rațiunii raționale și care judecă. Nimic, în Eseuri care să permită imaginarea unui spirit eterat destinat paradisului sau infernului. Acest suflet despre care vorbește Montaigne sălășluiește în creier - recurge la ceva mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prioritar ceea ce nu înțelegi, sau critica paradisului musulmanilor; în altă parte, ei citesc că zeii au fost creați de oameni pentru ei; ici scot în evidență critica lui Aristotel și a scolasticii, admit localizarea sufletului în creier sau inexistența dovezilor nemuririi; o dată, rețin transformarea în eroare a adevărului de ieri, altă dată - relativitatea istorică și geografică a certitudinilor de moment; cum să nu se bucure de existența unui filosof care susține că orice cunoaștere se efectuează prin simțuri și care pune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bine... Lucrarea lui De voluptate n-a tradusă niciodată nici ea în franceză. Am avut acces la ea grație aceleiași Laure Chauvel, deja traducătoare a lui Lorenzo Valla. în schimb, și nimic surprinzător în asta în asta, Teologia platoniciană a nemuriri sufletelor, trei volume traduse de P. Laurens, și Comentariul Banchetului lui Platon, politic și intelectual corecte, pot fi citite în ediția de la Belles-Lettres în traducerea lui Raymond Marcel. în ce-l privește pe Erasmus, a se citi excelenta biografie a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material ca definiție a morții. Un asemenea material de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]