5,657 matches
-
cu odrasla ei Îngrozitoare, odorul mamei, spune sărut-mîna doamnei. Sărmana Susan, cu toată servitorimea În jurul ei și pe deasupra copilașul Nildei care era gata să scîncească, se simți complet părăsită, brațul i se umfla din ce În ce mai tare și arăta Îngrozitor; și, culmea nenorocirilor, Își aminti că a doua zi avea un cocteil și atunci văzu limpede că brațul umflat Începea să se Învinețească; le ceru tuturor să plece, ca și cum ar fi vrut nici mai mult nici mai puțin decît s-o lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la micul dejun, În timp ce ea le povestea viața ei din ultimele luni. Vorbea fără oprire, amestecînd fiecare Întîmplare cu povestea morții băiatului ei; de cîte ori pomenea de el izbucnea Într-un plîns cu sughițuri, Îi zăpăcise complet cu atîtea nenorociri; Îi mersese foarte prost de cînd plecase de la palat: În nici un loc n-au vrut s-o primească cu copilul bolnav și În cele din urmă hotărîse să se Întoarcă În satul ei. Dar și acolo i-a mers foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a fost fără speranță de la bun început. Cinci nave au coborât în primele câteva minute ale atacului, pe proprietatea lordului Clane, pentru a se asigura că armele misterioase nu erau utilizate împotriva flotei invadatoare, iar eu consider drept o adevărată nenorocire faptul că el însuși a lipsit din țară în acel moment. Poți să-i spui că nu am fost surprinși de încercarea de la miezul nopții, cu două zile în urmă, pentru a sustrage echipamentul și că temerile lui cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
din frații mei, și cîțiva oameni din Iuda. Iam întrebat despre Iudeii scăpați care mai rămăseseră din robie, și despre Ierusalim. 3. Ei miau răspuns: "Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în țară, în cea mai mare nenorocire și ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărîmate și porțile sunt arse de foc." 4. Cînd am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plîns, și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor, 5. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
mustrat pe mai marii lui Iuda, și le-am zis: "Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceți, pîngărind ziua Sabatului? 18. Oare n-au lucrat așa părinții voștri și nu din pricina aceasta a trimis Dumnezeul nostru toate aceste nenorociri peste noi și peste cetatea aceasta? Și voi aduceți din nou mînia Lui împotriva lui Israel, pîngărind Sabatul!" 19. Apoi am poruncit să se închidă porțile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, și să nu se deschidă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
El spunea, cu durere în suflet: ”Ferește-te popor al meu, că mari primejdii ți se pregătesc!” Într-adevăr, din 1939 România a trebuit să-și abandoneze alinațele tradiționale, îndreptânduse către o direcție nouă, care nu-i va aduce decât nenorociri. Din august 1940, nord - vestul Transilvaniei va intra sub ocupație horthystă, vreme de patru ani, honvezii cu pene de cocoș la pălărie producând un adevărat război etnic. Tot ceea ce era românesc în această parte a Ardealului, va fi stigmatizat, pus
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93377]
-
cu bolduri. Și în cozile lor stătea puterea, pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adîncului, care pe evreiește se cheamă Abadon, iar pe grecește Apolion. 12. Cea dintîi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13. Îngerul al șaselea a sunat din trîmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14. și zicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11. Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adîncului, care pe evreiește se cheamă Abadon, iar pe grecește Apolion. 12. Cea dintîi nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. 13. Îngerul al șaselea a sunat din trîmbiță. Și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14. și zicînd îngerului al șaselea, care avea trîmbița: "Dezleagă pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
mare cutremur de pămînt, și s-a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pămînt. Și cei rămași, s-au îngrozit și au dat slavă Dumnezeului cerului. 14. A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd. 15. Îngerul al șaptelea a sunat din trîmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăția lumii a trecut în mîinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pămînt. Și cei rămași, s-au îngrozit și au dat slavă Dumnezeului cerului. 14. A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curînd. 15. Îngerul al șaptelea a sunat din trîmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "Împărăția lumii a trecut în mîinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor." 16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
existența semenilor săi, chiar dacă unii sunt de părere că el n-ar trebui să aibă drept de cetate. Cele câteva milenii de existenă umană au demonstrat că, atunci când poezia a fost sugrumată, asupra oamenilor s-au abătut cele mai teribile nenorociri. Pe urmă, poetul a fost, este și va fi poet, indiferent că scrie în antichitate, sub negura Inchiziției ori în era zborurilor intergalactice. Mi-ați cerut o definiție. R: Da. P: Îmi vine tare greu să v-o dau. R
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încălzit sufletul (căci nu avusese copii). La fel de bine îi făceau și clipele când băiatul era în preajma sa; Nicolae era singurul suflet mai apropiat, în rest, de la pierderea soției, cu trei ani în urmă, profesorul Apostol era absolut singur pe lume. Nenorocirea cea mare avea, însă, să apară curând, aducând cu ea altele, aparent mai mici, dar generatoare de multe și nenumărate necazuri. Proaspătul bacalaureat se pregătea ambițios pentru examenul de la facultate, profesorul care-l verifica din când în când era de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
suntem creațiile lui. Nu ne dă însă indicii, nu ne oferă certitudini, rațiuni sau motive, dar îl vedem zilnic în fiece frunză, în bobul mărunt de nisip, în apa crisralină a mării, în limpeziciunile cerului, pretutindeni, absolut pretutindeni. -Dar cu nenorocirile, cum rămâne? Sunt tot ale lui Dumnezeu? Boala, moartea, războiul, crimele odioase și altele, nu le vede Dumnezeu? -Ești răutăcios. De aceea nici nu se arată niciodată. Dacă s-ar arăta, n-am crede că e Dumnezeu, l-am crede
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
răspunderilor reciproce, îl introduce în vestibulul povestirii. Se reconstituie povestea sa de iubire dintr-un șir de clipe de entuziasm, dar și dezamăgiri ale trecutului. Discuția "simplistă" a camarazilor trezește ochiul interior al eroului care, lucid, până "în pragul unei nenorociri" concluzionează: "iubirea e altceva", o "simbioză sentimentală" care implică dreptul "de viață și de moarte asupra celuilalt". Ștefan, student sărac, la început, căsătorit din dragoste cu o studentă de aceiași condișie socială, apoi bogat - peste noapte - prin surpinzătorul testament lăsat
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nimic. Decât să dorm. Nu vreau să spun că așa este și așa trebuie să fie cu toate mamele. Dar pentru mine a fost mai comod să-mi limitez drumurile, eram oricum foarte obosită, eram și foarte stresată, era o nenorocire dacă venea ora de somn a fetei și nu eram acasă. Parțial, lucrurile au rămas la fel. Dacă e obosită, se lasă tot timpul cu urlete, trebuie să fim în apropierea unui pat. Pe harta aceasta a mea nu exista
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
reziduuri petrolifere, pe eșafodajul de lemn menit să acopere trotuarul, apoi fusese proiectat În stradă. Impresia de tăcere Înghețată, care cuprinsese parcă toată lumea, se risipi. Mulțimea, care În oraș se naște parcă spontan, care țîșnește parcă din pămînt la fiecare nenorocire ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zi la alta, veșnic amenințat de o eventuală catastrofă - boală, pierderea slujbei, bătrînețea - care ar fi dat o lovitură distrugătoare resurselor firave ce le Înălțase ca pe un zid Între sine Însuși și lumea Înconjurătoare, niciodată eliberat de spaima acestor nenorociri și totdeauna reușind să scape de ele ca prin urechile acului. Purta un costum cenușiu șifonat și lăbărțat, care-i venea destul de bine și care Împrumutase trăsăturile trupului prăbușit, buhăit și diform al stăpînului său. Avea pîntecele ușor proeminent, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de părăsiți, care ne-a absorbit În cele din urmă pe toți și pe al cărei piept Întunecat și pustiu sînt Îngropați și uitați atîția bărbați pierduți și fără nume. Aceasta a fost, așadar, cea de a treia imagine a nenorocirii, imaginea dorinței, chipul războiului. Din nou războiul cu graba, goana, ironia sa crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște copii - să găsească o soluție rapidă pentru păienjenișul de greșeli În care s-au Încîlcit, este un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plesnit catarama. N-ai niscaiva sfoară? Niscaiva sfoară! se Înăbușă el. Cum, mă, dobitocule, mă... niscaiva sfoară! zbieră el și, depășit În cele din urmă, Își scoate boneta, o azvîrle pe jos și o calcă În picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează documentele, s-a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului rapid, automat În care soldații se perindă prin fața lor. Șase soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
două femei care-i făceau semn printr-o mișcare dezinvoltă și curajoasă a brațului se Întipărise În mintea mecanicului ca un lucru frumos și trainic, ceva ce nu se poate schimba sau strica, ceva ce va rămîne veșnic nealterat, În ciuda nenorocirilor, durerilor sau greșelilor care ar putea sfărîma rigiditatea de fier a zilelor sale. Imaginea căsuței și a celor două femei Îi dădea cea mai intensă fericire pe care o trăise În viața lui. Le văzuse În toate nuanțele de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spunea că s-a dus drept la atelierul lui și s-a oprit În ușă fără să scoată o vorbă: stătea și dădea din cap și taică-tu spunea că arată tare amărît și necăjit, de parcă-l lovise o mare nenorocire, iar taică-tu l-a Întrebat: „Ce-ai pățit, Mel? Nu te-am văzut niciodată așa de amărît“. „Vai, Will, Will“ - zice, și stătea și dădea din cap uitîndu-se la taică-tu - „dac-ai ști cît te invidiez! Ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o oră“ - a zis. „Ești În siguranță, doar nu ți se poate Întîmpla nimic“ - a zis. Am dat din cap... aveam o presimțire, că altfel nu pot să-i spun... că o să se-ntîmple ceva Îngrozitor, Îngrozitor, că o să se-ntîmple o nenorocire. „Te rog să nu pleci“ - am zis, dar el s-a ridicat și dus a fost. Chiar cînd ieșea pe ușă, m-am uitat la ceas și arăta exact zece fără douăzeci. Am așteptat. Nu știam ce-i, dar simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Verde Împărat, apoi să vă spun cine e Ana, de ce și de unde a apărut ea în povestea din visul lui PAM. Povestea din visul lui PAM ne spune acum că asupra Țării lui Verde Împărat s- a abătut o mare nenorocire. Ca un nor negru de lăcuste, s-a năpustit peste Țară o haită de zmei. Ca să nu fie descoperiți de oameni, zmeii și zmeoaicele s-au ascuns sub înfățișări felurite: unii dintre ei au luat și ei chip de om
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
gândească împreună, cum să scape Țara de zmei. Aleargă, copilă cu pantofii tăi fermecați și găsește-i pe toți fiii mei. Pe Inventator, pe Învățător, pe Artist și pe Grădinar... Ei muncesc mult și precis n-au aflat încă ce nenorociri s-au abătut peste Țară. Roagă-i să lase tot și să scape Țara de zmei. Altfel cine știe dacă voi mai trăi și dacă ne vom mai putea vedea. Dar, spune-mi Măria Ta, cum de s-au cuibărit
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]