3,943 matches
-
decât din motive de rea voință și intenție. Acum, când ai pus la punct, Muzeul pentru literatură, ai, poate, ceva mai mult răgaz - ca să pui mata lucrurile În ordine, cu privire la anuar. Mă bucur sincer că sunteți mai bine cu sănătatea. Nepoata mea din München Îmi scrie, că de mult a trimis prin Crucea roșie de acolo „Purinor”-ul și se miră, că n-a sosit Încă. Îl așteaptă pe soțul ei - nepotul meu - care e plecat să-și construiască o casă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
matale și matale Însuți cu prilejul apropiatelor sărbători. De asemenea ai mei și cumnatul Schweitzer când i-am trimis mesagiul matale. Cu o prietenească strângere de mână, V. Tempeanu 28 Bft. 20 dec. 1971 Iubite domnule Dimitriu, Dra Elena Râpeanu, nepoata scriitorului Dragoslav, se plânge că se ruinează casa memorială dacă nu e acoperită cu draniță și cu toate făgăduielile celor din Flt. - cei mai mulți străini de localitate - nu poate căpăta dranița necesară (firește s-o cumpere) de nicăieri, fiind nevoită În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a fost la noi de când lumea. Vă doresc Doamnei și matale sănătate și tot binele, pe care Vi-l pot dori un bun prieten, V. Tempeanu 68 Bft. 6 dec. 1974 Iubite domnule Dimitriu, Ieri, 5 dec., ne-au vizitat nepoatele lui Dragoslav, d-na prof. Maria 620 Din păcate, nu am avut prilejul să citesc nuvela cu subiect fălticenean - Duduia Oli, a scriitorului Virgil Tempeanu. știam Însă că prof. V.G. Popa primește amintiri ale germanistului, pentru un viitor volum, referindu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Râpeanu și am vorbit despre toate, dar, mai ales despre Flt. și Casa oamenilor de seamă și diriguitorul ei. Ne-au spus, că mata nu te-ai simțit bine, că ai avut o infecție etc. Acum au trecut toate acestea. Nepoatele lui Dragoslav voiau să-l cunoască și pe dl. prof. Popa și v-au așteptat să le vizitați Împreună, lucru care nu s-a Întâmplat, spre supărarea lor621. Între altele mi-au vorbit și despre mirarea matale, că eu l-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că a fost o vreme primarul Iașilor, m-am gândit să-i sugerez, să pună o vorbă pe lângă editura „Junimea” și pentru nenorocita Monografie Dragoslav. Aflu acum de la d-na Maria N. Râpeanu, că Havriș se plânge, că nu 621 Nepoatele lui I. Dragoslav nu și-au manifestat niciodată supărarea față de mine. Pentru orice necaz În legătură cu scriitorul sau cu casa, mi se adresau cu Încredere. Că nu m-am dus cu prof. V.G. Popa la ele, sunt mai puțin vinovat. Lipseam
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
boala, care ne Încerca, când pe unul, când pe altul. Am intuit de atunci Îmbolnăvirea ireversibilă a inimosului dascăl, care În mai puțin de doi ani avea să treacă În lumea de dincolo; in fine, nu știam când erau acasă nepoatele și când ne puteau primi. 622 Mirarea mea era justificată, deoarece Vasile Toporan nu avea trecere la Iași. Din meritele trecutului, nu se putea hrăni la infinit. 623 Cele 3 scrisori de la primul secretar Miu Dobrescu au fost trimise la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care avea ore și la Liceul „Vasile Alecsandri”. Ne-a confirmat-o și prof. V.G. Popa, care În acea vreme era elev la Seminarul teologic gălățean. 1009 Dimitriu - mamei -, multă sănătate și toate cele cuvenite din parte-mi. Pe Jenița, nepoata o sărută moș Jorj cu drag, ca pe Jenița mea, iar pe tine Eugen te sărută și Îmbrățoșează cu toată dragostea Moșu Jorj Când mai dispui de timp, mai aruncă către Botești câteva rânduri, căci Îmi fac mare plăcere și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
atât! Nu am alte documente. Îmi pare rău că soarta vitregă a făcut să nu vă pot ajuta cu mai mult. Vă doresc multă sănătate și un succes deplin În valorificarea tradițiilor culturii fălticenene. 716 Coca Vasiliu, funcționară de poștă, nepoată de soră a lui Vasile Savel. Decedată, Înmormântată la cimitirul Oprișeni-Fălticeni. Al. Vasiliu era , cred , inginer. 717 Viitoarea „Galerie a oamenilor de seamă” din Fălticeni. 1052 VASILIU-FALTI, Vasile 718 1 București, 13 ianuarie 1973 Tovarășe Dimitriu, Rog să primești din partea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și Michaux un articol despre Sadoveanu. Patru pagini. Am zis să-i dau, că la centenarul viitor tot nu mă mai prinde. Mă sună și de la Televiziune. Se recomandă Mihaela Macovei. O Întreb dacă e fiica arhitectului. Zice că e nepoată. Vrea să apar la televiziune. Nu pot duduie, sunt urât. Nu pot concura cu Răcănel. A râs. I-am zis de Răcănel, că de... Altcineva, Înțelegi ’mneata, nu se putea. A insistat. Cică avem noi un unghi din care nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
frumoasă, inteligent. Absolvent al liceului Alexandru cel Bun din Constanța. Era nepot de văr al lui Lucrețiu Pătrașcanu, ministrul Justiției în primul Guvern comunist din România. Acesta avusese de suferit din cauza Anei Pauker, pentru că refuzase să ia în căsătorie o nepoată a „tovarășei Ana”, așa cum dorea ea. De la început Nuti a conlucrat cu Țurcanu și indirect cu Nicolschi. Se bucura de încrederea celor doi și a fost trimis la Spitalul TBC Tg. Ocna ca să organizeze „reeducarea” acolo. În această calitate a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și cu despărțirea definitivă când îl găsește ucis de mâna securității în 1968. Ing. Florica Socol, o distinsă doamnă pe care, în copilăria ei, am ajutat-o ca mentor la matematică și fizică, despre care nu am știut că este nepoata unui legionar întreg al Vrancei, Simion Ghinea și pe care am întâlnit-o în mod providențial, după mai bine de 20 ani, tocmai când căutam pe cineva care să-mi introducă textul cărții în calculator. Cu o atenție și îndemânare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am concentrat pe tot felul de calcule timp de o oră. Apoi am luat iar pauză. — Aș vrea să vă pun o întrebare. Ce anume vrei să știi? — Tânăra de la intrare. Cea în costum roz și puțin cam plinuță... — E nepoata mea, spuse bătrânul. E foarte isteață. Deși e încă tânără, mă ajută foarte mult. — Întrebarea mea este... s-a născut mută sau i-ați scos dumneavoastră sunetele din vorbire? — Ah, fir-ar să fie! zise bătrânul plesnindu-se cu palma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luminile de-a lungul râului, am pornit prin orașul pustiu spre dealul de vest. 5 În țara aspră a minunilor Calcule, evoluție, libido Mi-am continuat, tăcut, calculele în timp ce îmi beam cafeaua. Bătrânul plecase la suprafață să-i redea vocea nepoatei sale. Nu știu cât a lipsit. Îmi pusesem ceasul electronic să sune la intervale de o oră și o jumătate de oră. Calculam, făceam pauză. Calculam, făceam pauză. Era beznă, așa că nu-i vedeam cadranul și habar n-aveam ce oră este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi materia primă, dacă nu taie cuțitul, tot degeaba. Muștarul trona frumos, salata verde era aranjată la milimetru, iar maioneza arăta de parcă ar fi fost făcută în casă. N-am mai mâncat de mult asemenea bunătăți. Ți le-a făcut nepoata mea. Pe ea trebuie să o lauzi. Se pricepe, nu? — Sunt grozave. Nici specialiștii nu reușesc întotdeauna asemenea minuni! — Mă bucur nespus. O să fie tare fericită când o să afle părerea ta. La noi nu prea vine lume, așa că nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a aruncat apoi în coșul de gunoi. Și-a mai luat un sandviș cu castraveți, a presărat pe el puțină sare și l-a mâncat cu poftă. — Nu se face să mă laud, dar trebuie să recunoști că sunt bune. Nepoata dumneavoastră face mâncare bună în general? — N-aș putea spune asta, dar în materie de sanvișuri este excelentă. Nu sunt rele nici celelalte mâncăruri, dar nu egalează sandvișurile. Chiar că are talent! — Da, are. Tare aș vrea să o apreciezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
resemnat tot ce-aveam în farfurie. Când te-aștepți la prea multe, dezamăgirea e mai mare. De la fereastra restaurantului se vedea autostrada. Pe ea circulau mașini de culori și mărci diverse. Mi-am amintit de bătrânul cel ciudat și de nepoata lui dolofană. Oricâtă plăcere îmi făcea să mă gândesc la ei, nu puteam să ignor faptul că trăiau într-o lume cam stranie. O lume care depășea puterea mea de înțelegere: liftul ăla tâmpit, hăul imens care se deschidea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic înainte. Există perturbări în câmpul sonor. Se mai întâmplă să dispară sunetele complet. — Dispar sunetele? — Da, zise ea apăsat. A început bruiajul adineauri. Am impresia că s-a întâmplat ceva cu bunicul. Mă auzi? — Da, foarte bine chiar. Era nepoata ciudatului bătrân care îmi făcuse cadou craniul de unicorn. Domnișoara cea grăsuță, îmbrăcată în roz. — Bunicul n-a mai venit deloc, a început și bruiajul... Sigur a pățit ceva. I-am telefonat la laborator, dar nu răspunde. Cred că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și ca să se poată mișca în voie, Profesorul practică sistemul sonorizării și desonorizării, lucru care-i sperie îngrozitor pe Întunegri. Grozav sistem de apărare! Dispar din calea lui de parcă ar fi Moise traversând Marea Roșie. Până acolo n-a ajuns decât nepoata aia a lui. Și tu. Cel puțin așa cred. Deci, îți dai seama cât ești de important, nu? Pe tine te-a chemat ca să-l ajuți să-și termine cercetările începute. Am mârâit ușor. Nu-mi venea să cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cel puțin așa ne imaginăm. Doar Profesorul știe exact despre ce e vorba. Noi nu știm până nu ne spune el. Ăăăă... nu prea mai avem timp la dispoziție. Ne mai așteaptă o treabă importantă. Ce s-a întâmplat cu nepoata Profesorului? — S-a întâmplat ceva? întrebă el pe un ton cam ciudat. N-avem cum să stăm cu ochii pe toată lumea. Te-ai îndrăgostit de ea? — Nu, am zis. Sau cel puțin nu cred, am gândit. Pitic s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca să dea altora prilej de dezbateri. Dar n-au rezolvat nici ei problema spontaneității. Au reușit doar să dea o nuanță oarecum mai scolastică fenomenelor psihologice. Profesorul a izbucnit în râs și părea că nu se mai oprește. Eu și nepoata lui așteptam să termine. Eu sunt un individ cu o gândire mai pragmatică. Îmi place să dau cezarului ce e al cezarului. Metafizica nu înseamnă altceva decât bârfă codificată. Sunt o grămadă - dar o grămadă mare - de lucruri de rezolvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
problema unei limite temporare. Când e vorba de flexibilitatea creierelor în timp, noi nu ne mai putem asuma nici o responsabilitate. Am reușit să rezolv însă altceva extraordinar: să transform cutia neagră în imagine vizibilă. Profesorul ne-a aruncat, mie și nepoatei, câte o privire plină de satisfacție. — Este imaginea nucleului conștiinței. Așa ceva nu s-a realizat până acum. A fost absolut imposibil. Eu am reușit însă. Cum crezi că am procedat? — N-am idee. — Le-am arătat subiecților un obiect, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de lumea eternă. — Care anume? — Să mori în clipa asta, spuse Profesorul sec. Să mori înainte de a se conecta circuitul A. N-ar mai rămâne chiar nimic din tine. S-a lăsat o tăcere adâncă. Profesorul și-a dres glasul, nepoata lui a oftat din rărunchi, eu am scos sticla cu whisky și am băut o gură. Nimeni nu mai zicea nimic. — Ce fel de lume e aceea? ... Lumea eternă... — Ți-am mai spus. E simplă, pașnică, ți-o creezi tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am făcut niciodată nimic de bună voie. De fapt, singurele lucruri la care am simțit că am avut dreptul de a alege au fost să-l iert pe Profesor pentru ceea ce-mi făcuse și să nu mă culc cu nepoata lui. Nu știu însă la ce mi-au folosit. Stau și mă întreb ce am făcut pentru propria mea existență și pentru a-i împiedica dispariția. Probabil că și în capul ei s-ar fi născut aceeași întrebare. Ne despărțeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
universului. Ordinea cosmică nu trecea cu vedere nici cel mai mic amănunt. Parcă începeam să-l înțeleg pe Aleoșa Karamazov. Vieții limitate i se acordă întotdeauna și fericire limitată. Voiam să cred că am reușit să ofer puțină fericire Profesorului, nepoatei sale durdulii și fetei de la bibliotecă. Nu știu dacă aveam dreptul să mai ofer ceva și altcuiva. Mai aveam puțin timp la dispoziție și mi-era teamă să nu apară totuși cineva care să-și dispute un pic de fericire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de gândit. Toată viața lor, taciturnii din Zborul la cuib „au pus mămăliga pe cărpător de scândură de brad, așezând-o pe genunchi, au mâncat la zarea focului, să nu ardă petrolul și să facă cheltuială”. La catafalcul unui răposat, nepoate și vecine cântă și bocesc; una dintre ele „trimite vorbă”, prin mortul din casă, tatălui ei, stins cu doi ani înainte. Faptele, la Pavel Dan, sunt nu numai temelia epicului, dar și repere psihologice reflectorizante. Altfel spus, faptele sunt, în
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]