7,693 matches
-
întregul set de posibile variante, dat fiind faptul că un alt înalt trimis român se întorsese în țară fără să fi reușit să înmâneze președintelui Saddam Hussein mesajul. După două zile și două nopți de așteptare într-o casă de oaspeți din Bagdad, ni s-a propus ca acest mesaj să fie înmânat unui vicepreședinte de republică, aflat în Capitală. Din pură întâmplare, l-am întâlnit în casa de oaspeți pe șeful de cabinet al președintelui care fusese anterior ambasador la
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
două zile și două nopți de așteptare într-o casă de oaspeți din Bagdad, ni s-a propus ca acest mesaj să fie înmânat unui vicepreședinte de republică, aflat în Capitală. Din pură întâmplare, l-am întâlnit în casa de oaspeți pe șeful de cabinet al președintelui care fusese anterior ambasador la București. La o masă intimă oferită oaspeților români, cu aprobarea ambasadorului Flitan, am spus gazdei noastre la masă că "pentru mine și misiunea noastră sunt gata să plec pe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ca acest mesaj să fie înmânat unui vicepreședinte de republică, aflat în Capitală. Din pură întâmplare, l-am întâlnit în casa de oaspeți pe șeful de cabinet al președintelui care fusese anterior ambasador la București. La o masă intimă oferită oaspeților români, cu aprobarea ambasadorului Flitan, am spus gazdei noastre la masă că "pentru mine și misiunea noastră sunt gata să plec pe jos, pe bicicletă, pe măgar sau pe cămilă, în avion sau mașină acolo unde ni se spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
că e O.K. Dar pe drum au constatat că autoritățile chineze nu știau de zbor și nu aprobaseră nici un survol. Cui convenea ca delegația română să fie dată jos de partea chineză? Cele mai rele presupuneri treceau prin capul oaspeților români. Au uitat repede de ele, când au aflat că sunt în plină criză mondială, ca oaspeți de onoare la un spectacol la Teatrul Mare din Moscova cu opera "Boris Godunov". Participau Hrușciov, Mikoian, Poleanski, Grișin și cei de la întâmpinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
nu aprobaseră nici un survol. Cui convenea ca delegația română să fie dată jos de partea chineză? Cele mai rele presupuneri treceau prin capul oaspeților români. Au uitat repede de ele, când au aflat că sunt în plină criză mondială, ca oaspeți de onoare la un spectacol la Teatrul Mare din Moscova cu opera "Boris Godunov". Participau Hrușciov, Mikoian, Poleanski, Grișin și cei de la întâmpinarea pe aeroport. Cam tot Biroul Politic, s-ar zice. Hrușciov, în memorii, vorbește pe larg despre decizia
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a președintelui Franței, generalul Charles de Gaulle (14-18 mai 1968) în România pentru a se evita confuziile și luarea unor decizii greșite. (Notă: Ministrul a efectuat deplasarea la București fără a fi invitat, nu a fost implicat în vizita înaltului oaspete francez și a trebuit să se întoarcă la New York înainte de începerea vizitei). După revenirea de la București, profund nemulțumit de modul cum a fost tratat, C. Mănescu a invitat pe ambasador la o discuție, în cadrul căreia, pe un ton neobișnuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
volumul Ochii și lumea, aici dezvăluindu-se două fațete inedite ale dramaturgului, acelea de grafician și de om de artă pasionat. SCRIERI: Urcuș, București, 1959; Postul de radio de pe strada Rareș, 1959; Vecinii soarelui, 1960; Mâna de oțel, București, 1961; Oaspetele fără nume, 1963; Instanța de duminică, 1965; În apropierea momentului, 1966; Interludiu, București, 1973; Ochii și lumea, Iași, 1974; Neștiuta strălucire, Iași, f.a. Repere bibliografice: Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 354; Adriana Popescu, Dramaturgi
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
revelator, ca la bufonii lui Shakespeare). Ceea ce este însă în primul rând caracteristic pentru modul de a proceda al scriitorului este postura de observator. O serie de romane (Lupii la stână, 1978, Sita lui Mamona, 1980, Întoarcerea fiilor risipitori, 1982, Oaspeții bătrânului Catul, 1984, Moștenitorul, 1986, Dealul viilor, 1988) se articulează, dacă nu într-un ciclu propriu-zis, în orice caz într-o frescă urmărită de-a lungul mai multor decenii, cam de prin anii premergători primului război mondial și până în prezentul
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
București, 1971; Mihai Ralea, vocația eseului, București, 1973; Fratele nostru Emanuel, București, 1976; Lupii la stână, București, 1978; Prindeți vulpile, București, 1978; Școala pedepselor, Iași, 1979; Sita lui Mamona, București, 1980; Dincolo de iubire, Iași, 1982; Întoarcerea fiilor risipitori, București, 1982; Oaspeții bătrânului Catul, București, 1984; Moștenitorul, București, 1986; Dealul viilor, București, 1988; Zodia vărsătorului de plumbi, București, 1989; Cuvântul și cuvintele, București, 1999; Etic și estetic, București, 2000. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Debuturi în roman, CNT, 1976, 25; Vasile Chifor, Fețele
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
pentru orice vizitator, săli Închinate lui Napoleon sau Sfântului Francisc. Toate sunt forme de excentricitate duse la limita nebuniei. Cum ar fi, Între altele, așezarea În grădină a scheletului unui vechi cuirasat, de pe a cărui punte unicul matelot dă onorul oaspeților mai importanți. DisraëliBenjamin Disraëli, conte de Beaconsfield (1804-1881). Intrarea viitorului om de stat britanic În lumea literaților dandy are efectul unei bombe. În 1826, când În revista Athenaeum e anunțată apariția la editura lui Colburn a unui roman „cu totul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întotdeauna destul de mult Înainte de a trece la fapte. Cea de-a patra parte, consacrată ACCESORIILOR, va cuprinde principiile care trebuie să reglementeze În materie de mobile, cai, oameni, trăsuri, pentru a termina cu un tratat despre arta de a primi oaspeți fie În oraș, fie la țară, precum și despre arta de a se comporta În vizită. În felul acesta, vom fi reușit să cuprindem universalitatea celei mai vaste dintre toate științele: aceea care ocupă toate momentele vieții noastre, care ne conduce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reprezentantul vieții ocupate, recepțiile sunt niște solemnități; există În viața lui festivități periodice cu ocazia cărora va despacheta totul, va goli dulapurile și va scoate la lumină bronzurile; În schimb, cel care aparține vieții elegante știe cum să-și primească oaspeții În orice moment, fără să se lase surprins În vreun fel. Deviza lui este aceea a unei familii a cărei glorie este legată de lumea nouă; nouă În sensul că el este semper paratus, Întotdeauna gata, Întotdeauna egal cu sine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În măsură să exprime rezultatele obținute de cei care știu să pună În practică principiile noastre Într-un mod mai mult sau mai puțin fericit. Un om nou este pe cale să apară, echipajele sale sunt de bun gust; Își primește oaspeții În mod desăvârșit, iar servitorii lui nu sunt bădărani; mesele pe care le dă sunt excelente, este la curent cu moda, cu politica, cu obiceiurile efemere, cu noile cuvinte; uneori, i se Întâmplă să le și creeze; În sfârșit, În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de orașe („agro-orașele”), care asigură fuziunea dintre oraș și sat. Localit...țile prea mici sau prea izolate (7000-8000 de locuitori) ar fi fost pur și simplu rase de pe fața p...mîntului. Fascinat de propriul „progresism”, dictatorul le ar...ta bucuros oaspeților de seam... șantierele: „Ceaușescu, povestește Gorbaciov, ne-a dus s... vedem un baraj și ne-a ar...tat ce anume urma s... fie distrus și ce anume reconstruit. Ne vorbea de crearea agro-orașelor, care ar trebui s... rezolve toate problemele
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
O sărbătoare organizată de același Albert Huet, cu un pretext identic, va Începe cu slujba religioasă și va continua cu parada și luptele teatrale, pentru a se Încheia cu ospățul comunitar (M.P. Willocks, 2007, pp. 26-27): În apropierea mesei cu oaspeții se ridicau flăcări dintr-un rug imens, În jurul căruia o hoardă de țigani se bătea cu bețe și În loc de bile aruncau unii În alții cu pietre mânjite cu noroi, iar la sfârșitul bătăliei au dansat În jurul rugului. Nu departe de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puternic, amplificat peste măsură de multele tunuri din bastioane și turnurile dintre zidurile cetății. ș...ț După terminarea mesei, care a durat până la ora cinci către seară și după ce steagurile au fost puse la locul lor, iar cetățenii trimiși acasă, oaspeții s-au ridicat de la masă și au salutat gazda, care, după ce a răspuns mulțumirilor, l-a Însoțit acasă pe primar, Împreună cu Întreg Senatul, după cum se cuvine. Aici au fost primiți la o masă lungă pusă În aer liber, cu diferite
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Au lieu de " terrasse ", nous proposons plutôt le terme " porche ", qui désigne un espace couvert à l'entrée d'un immeuble. Dans leș versions ci-dessous, le nom " tinda " est traduit par " terrasse ", " porche " et, à un niveau métaphorique, par " seuil " : " Oaspeți suntem în tinda noii lumini [...]. " " Nous sommes des hôtes sous la terrasse de la nouvelle/lumière [...]. " (La curțile dorului/ À la cour du mystère) (Miclău, 1978 : 403) ; " Nous somme leș hôtes qui attendent sous le porche de la lumière nouvelle [...]. " (Au seuil
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lui Aurelian, retranșată pe malul drept, a așezat pe barbari ca federați, că goții n-au fost niciodată de capul lor, ceea ce se va dovedi și prin aceea că înaintea primejdiei hune, ei se vor cere la romani ca niște oaspeți și supuși. Nu este de uitat nici aceea că, în Dacia, n-a fost ruptă legătura cu Marea și cu Imperiul".5 În Dacia, ca și în alte provincii (cele apusene), găsim dualitatea între un Imperiu, de caracter universal, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
caracteristicile economice: ei rămân mereu plugari și au mijloace proprii de subzistență. Izvoarele din secolele XII-XIII desemnează populația sătească sub mai mulți termeni: populi (locuitori, oameni), rustici (țărani), aratori (plugari, agricultori), villani (săteni), homines libri (oameni liberi), habitatores (locuitori), hospites (oaspeți), coloni (coloni, țărani), iobagiones (iobagi), vulgares (oameni de rând sau de jos), pauperes (săraci), plebei (oameni de jos), inquilinii (jelerii), ministeriales (slujitori), famuli (servitori, slugi), dușnici (robi dăruiți), libertini (robi eliberați), servi (șerbi), manicipia (robi, slugi), ancillae (roabe, slujnice). La
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au pierdut în masa țărănimii; 3. oamenii cetății (castrenses), principala pătură a țărănimii propriu-zise, cei care aveau obligația de a întreține și apăra cetatea respectivă, dar ca statut, ei erau inferiori iobagilor de cetate, fiind în aceeași categorie juridică cu oaspeții, jelerii și țăranii dependenți. Dar, în vremea aceasta, masa populației rurale nu o formau aceste pături, ci țărănimea liberă, alcătuită din oaspeți, coloni, dar mai ales din țărani liberi din obști, care se vor transforma în țărani dependenți pe măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apăra cetatea respectivă, dar ca statut, ei erau inferiori iobagilor de cetate, fiind în aceeași categorie juridică cu oaspeții, jelerii și țăranii dependenți. Dar, în vremea aceasta, masa populației rurale nu o formau aceste pături, ci țărănimea liberă, alcătuită din oaspeți, coloni, dar mai ales din țărani liberi din obști, care se vor transforma în țărani dependenți pe măsura evoluției feudalismului. Din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, numărul țăranilor liberi a scăzut în urma ofensivei nobilimii, care a preluat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țara românilor", amintită în 1222, și care s-a menținut multă vreme (într-un document din 1223, se vorbea de "pământul românilor de la Cârța"). Și în comitatul Alba, sunt amintite sate locuite de țărani liberi, conform documentului din 1238 despre "oaspeții" din Ighiu și Cricău, cu referire la țăranii liberi din această zonă. Apoi, în Hațeg și Maramureș, obștile sătești românești erau libere, în secolele XII-XIV, și la fel stăteau lucrurile în Zărand și Banat, unde țărănimea din obște era liberă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regale din Transilvania. Cei dintâi coloniști s-au așezat, în prima jumătate a secolului al XII-lea, în jurul episcopiei de Alba, la Cricău, Ighiu și Romos. În privilegiul primit, în 1206, de la regele Andrei II, ei sunt numiți "cei dintâi oaspeți ai regatului". După mijlocul secolului al XII-lea, sașii s-au așezat în zona Sibiului, cea mai mare enclavă colonizată de ei. Din textul privilegiului acordat, în 1224, de Andrei II, numit și "Diploma andreiană" sau "Andreanum", reiese că ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și ale coloniștilor germani. Sașii din zona Sibilui urmau să plătească vistieriei regale, 500 de mărci de argint anual și să trimită 50 de luptători în oastea regelui, iar în afara țării, dacă oastea era comandată de rege, 100 de ostași. Oaspeții sași puteau să-și aleagă singuri dregătorii locali, iar regele numea un comite în fruntea provinciei lor, erau liberi să-și aleagă preoții și le plăteau decima. Ei puteau circula liber cu mărfurile lor în regat, aveau dreptul să exploateze
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un timp de Ordin.26 În timpul acesta, prima jumătate a secolului al XIII-lea, românii de la sud de Carpați, unde pătrunderea cavalerilor apuseni "stârnise" (Iorga) o nouă viață în jurul fortificației (cloașterului) de la Câmpulung, rămași de-sine-stătători, începuseră opera de asimilare asupra oaspeților aduși de teutoni. De-aici intervenția (amestecul) papei cerând ajutorul regelui față de "acești oameni ce se zic vlahi" și, mai ales, față de acești "pseudoepiscopi" care îi convertiseră pe unguri și germani la confesiunea lor (cf. Scrisoarea papei din 1234). Or
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]